4,021 matches
-
cultului mithriac nu a fost unanim asimilată. Un reputat arheolog ca Robert Turcan continuă să creadă că Mithra al misterelor romane s-ar fi născut în creuzetul Asiei Mici, „sub dubla influență a tradițiilor nord-iraniene și a culturii grecești” - cf. Cultele orientale în Imperiul Roman, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 230, traducere de Mihai Popescu. Formulată de Wikander într-o manieră destul de nesigură („Monumentele danubiene nu ar deține mai degrabă forma originară a misterelor lui Mithra? Această sectă enigmatică nu și-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
București, 1960; „Une nouvelle tablette des Cavaliers danubiens découverte à Sucidava”, Hommages à Léon Hermann, Suppl. Latomus XLIV (1960), Bruxelles; „Nuovi monumenti sui Cavalieri danubiani”, Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne, Nouvelle Série IV (1960); „Discussioni intorno al culto dei Cavalieri danubiani”, ibidem, V (1961); „Der Kult des donauländischen Reiter”, Das Altertum 8 (1962), Heft 4, Berlin, pp. 234-243; „Relief fragmentar dintr-o reprezentare a Cavalerilor danubieni în Muzeul din Ploiești”, Studii și materiale, județul Prahova I (1968), pp.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Folclorul este redus la o admirabilă ilustrare a teoriei marxist-leniniste a tipicului (Lucian Dumbravă, În legătură cu idealul revoluționar în poezia populară, "Iașul literar", 1957, nr. 5). Încrezător în valențele poporului, Mihai Beniuc, în paginile menționate, amenință: Dacă cumva prin absurd poeții culți nu se vor grăbi să facă destule cîntece pe măsura timpului și luptelor noastre, apoi putem fi siguri că poporul și le va face singur". În consecință, folclorul începe sa fie cules și publicat industrial, ilustrînd noile idealuri sociale ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Că nu punea un om cu cultură brigadier. Nu pun la socoteală ce s-a făcut la Galeșu, că aici nu erau brigadieri dintre ei. Ce s-a făcut la Galeșu? Acolo s-a găsit metoda, să se pună oameni culți ca brigadieri, adică dintre ei. Era unul, Petrică Gîrliceanu, care lucrase la kilometru 31. La ședințe participam și eu cu ei. Le mai dădeam idei, că eram inventiv. "Cum, dom'le, eu pe generalul Mocinski am putut să-l corup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a condamnării comunismului. Se înțelege că Analiza Dictaturii Comuniste din România, sintetizată în Concluziile Raportului final al Comisiei Prezidențiale privind necesitatea analizei, repudierii și condamnării regimului comunist, prezintă destule aspecte neincluse în discursul președintelui din 18 decembrie 2006. După radiografierea cultului deșănțat al cuplului dictatorial, în care campioni au fost poeții de curte Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor, urmează în Raportul final o observație demnă de toată atenția: "Un întreg aparat de propagandă a contribuit la crearea unui climat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asemănător cu '89, cîntecul studenților din anul 1956 a fost, noi nu plecăm, noi nu murim. Mișcarea este una de solidarizare cu obiectivele anticomuniste și antisovietice ale revoluției maghiare. Adunarea și protestul studenților timișoreni, din 30 octombrie 1956, "se adresa: cultului personalității, staționării trupelor sovietice pe teritoriul României, strîngerii abuzive a cotelor, modului în care sovhozurile acaparau bogățiile țării și chiar, pentru prima dată, studenții au cerut presă liberă" (Lucia Hossu Longin). Astfel de acțiuni, în anul revoluției maghiare, au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi amintiți mai sus. Cei „neînțeleși” un timp, combătuți, ridiculizați și, cred eu, tocmai din acest impact, nu al talentului lor asupra spiritului critic contemporan lor, ci din cauza acestui „șoc al sincerității” pe care oamenii, chiar și cei inteligenți și culți, Îl acceptă cu greu. Al sincerității nu „directe”, se’nțelege, ci abia costumată În artă, În tipologie, În ficțiune. Cu atât mai covârșitoare, Însă, mai „destabilizatoare” a nu puține habitudini și reflexe mentale bine așezate. Și iată cum „libertatea” (individuală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
regăsise de curând și care făcea primii pași pentru stabilizarea și unitatea națională, economică, juridică, culturală. Pentru acest „război” sau... „revoluție”, cum i s-a spus, mincinos, decenii la rând - cuvânt În a cărui realitate nu puțini inși inteligenți și culți din jurul meu credeau cu toată convingerea! -, eu, certamente, eram extrem de prost pregătit. Nu că alți tineri ar fi fost mai Înzestrați, absurdul brutal social se plimba pe toate străzile și bătea la toate ușile, dar tinerelul care eram, cum o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Un nu știu ce „demodat” sau „provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva rudimentară dacă o comparăm cu cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
obțineți ceea ce doriți. Pe ultima pagină adaog cele câteva rânduri ale mele În amintirea Lucreției Andriu. Primiți vă rog expresia sentimentelor mele cordiale. Barbu Solacolu 8 octombrie 1971 Am cunoscut-o și am prețuit-o mult pe poeta Lucreția Andriu. Cultă și de-o mare sensibilitate izbutea frumoase versuri originale și excela atât În traducerile ei din poeții francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătate care a avut o; ar fi păcat să se piardă fără urmă. Când era În viață, Îmi spunea mereu că dacă n-are să mai fie și am nevoie de un sfat, să apelez la Dvs., că sunteți un om cult și, după cum mi-ați spus și Dvs., el v-a rugat, dacă n-are să mai fie În viață, să vă ocupați de toată situația lui. Eu Înțeleg, dacă ați fi la Fălticeni, v-ar fi mai ușor. Dar dacă veniți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
plăcere. Vă voi comunica la timp data ținerii ei. Deocamdată ciclul de conferințe e În organizare. De asemenea veți ști și data sărbătoririi a 75 ani de la Înființarea „Junimii” piteștene. În ceea ce privește pe pictorul Rubin, e bine să Vă adresați Comunității Cultului Mozaic din RSR, str. Sf. Vineri No. 9 (Sectorul IV) sau personal (invocând numele meu, căci mi-a fost elev) lui Moses Rosen, Șef rabin al Cultului Mozaic, str. Maria Rosetti 17/III, ap. 5 (Sector?). D-na Maria-Luiza Ungureanu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali, „ființe leșinate și anemice”. Cultă, comunicativă și spontană, Corinne este tipul rar de intelectual simplu, necontrafăcut. Observația mea rămâne valabilă, chiar dacă nu sunt de acord cu această ultimă remarcă a ei. Cred că sălbaticul din noi trebuie educat în orice condiții, indiferent în ce zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nimeni nu se rușinează să se așeze pe scaunele goale ale titularilor de merit, oricât de grosolană ar fi impostura. La începutul anilor șaizeci, înainte de debut, am rămas nu rareori uimit până la stupefacție constatând cât de ușor scriitorii de talent, culți, inteligenți etc., cum apar aproape în orice generație biologică, au crezut cu adevărat că valorează mai mult decât un Blaga sau un Voiculescu, interziși și calomniați aceștia, în timp ce „ei” se aflau în manuale, antologii, citați ades etc. Într-o carte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vocabular neaoș, „muncitoresc” - de tipul Deșliu! -, sau prin metafore simpliste, grosolane, pe care semidocții poeți aflați atunci în vogă - Eugen Frunză, Iureș etc. - le manevrau cu lejeritate și pe care erau obligați să le imite chiar și poeții adevărați și culți ce, voit sau ne-voit, se prostituau - susțineau, adică, linia partidului! -, precum Veronica Porumbacu, Nina Casian, Jebeleanu, Cicerone Teodorescu, Geo Dumitrescu, Baconsky și mulți alții, tineri talentați pe care i-a „prins din urmă” „Revoluția”, obligându-i să-și schimonosească
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
propriile lor texte unde erau înfierați stâlpii literaturii române de la Titu Maiorescu la Blaga, de la Lovinescu la Nichita Stănescu. De altfel, „aerul” comunist, luptele de opinii și chiar credințele multora sunt extrem de confuze, de falsificate. Așa cum vechii ideologi inteligenți, fini, culți, marxizanți, ai anilor ’50 și ’60 - Crohmălniceanu, Paul Georgescu, N. Tertulian și alți câțiva ce au sprijinit stalinismul cultural și au „excomunicat” în tonuri aspre valorile mari ale modernismului literar românesc - s-au „revoltat” nu contra comunismului ca practică a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de critici pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta, mă invita serile la el, unde jucam, „ca bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare de critica literară oficială. Prima mea surpriză a fost atunci când l-am auzit apoi, în repetate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
albie a creației, a „ambiției” mele, fascinate încă de „temele prozei locale”, tradiționale, cum am spus. (Să nu se înțeleagă că arunc într-un fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu unificată, ei au contribuit, uneori eroic - vezi cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la mijloc -, capodoperă cartografică din secolul al VI-lea, expusă pe vertical și încadrată glorios cu două drapele, al țării și al dinastiei, într-un fel de altar teologico-monarhic. Greu de făcut distincția între cultul creștin și mult mai tânărul cult al statului. Ascultăm cuminți un expozeu arheologic, genealogic și apologetic în același timp. Îl aud cu încântare (fiecare cu amorul său propriu național) pe ghid citând abundent din "pelerinul din Bordeaux", faimosul călător francez din secolul al IV-lea, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Anghel, cu mașinării și colonie de italieni) Roznovanu tânărul cam șuiu. Cuconu Panaite Vasile Teodorescu Iacobachi primarele, fost vagmistru. (Un rău, care, în unire cu Teodorescu, se necăjește să facă avere) Cucoana Anica și Constanța Cum se desvoltă o fată, cultă, într-un mediu de parveniți. Ura primarelui asupra lui moș Brebu, care îl știe cine-i și care nu-l cruță. Învățătorul Preotul. Evreii. Fișel Bloc. Un filosof. Bercu Mihailovici. Șapsa Grünstein. 7 Septemvrie 1908 ... Venea o moară pe Siret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu frumoase zile line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și brutal, un paznic de câmp, un bouar ori un plugar... Cum colonelul vra s-o ia guvernantă și ea refuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei. Tatăl e un boer bărbos, liniștit și detreabă. Fetița petrece câteva zile în pădure, unde începe a învăța tainele naturii. Zăvod ajunge s-o descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule curiozități, a luat din amor pe fata unui vecin prinț Ghica de care s-a despărțit. Au avut o fetiță, care stă la mamă; însă vine regulat, în vacanța aceasta să vadă pe tatăl său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și despre alta, cu tânărul (care era student la o universitate germană), îi arătam că mi-a părut rău că n-am știut de aflarea tatălui său în Hârlău; aș fi vrut să-l cunosc. Tânărul vorbea admirabil românește. Părea cult și inteligent. Și pe când vorbeam, deodată sublocotenentul L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Occidentului acaparându-le timpul lor. Consumul de droguri, prostituția, crima juvenilă au devenit frecvente. În China, consumul de droguri de pedepsește cumplit, prin condamnarea la moarte a celui în cauză. Nicolae Ceaușescu a greșit enorm, atunci când a aplicat în România cultul deșănțat al personalității, după model chinez și coreean. Fascinat de vizitele de la începutul deceniului '70, de primirile fastuoase de la Beijing și Phenian, a văzut posibilitățile ca acest model să fie aplicat și în România. Parăzile și mitingurile organizate de 1
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]