139,825 matches
-
cîțiva ani doar după aceea a Ioanei M. Petrescu, soția lui, mi-a adus aminte de o întîlnire, veche de aproape două decenii, pe care o uitasem cu desăvîrșire. Pe Ioana n-am revăzut-o de atunci, niciodată. Pe Liviu, da, o singură dată, de curînd, la Cluj, cînd a participat, alături de Ion Pop, la lansarea uneia din cărțile mele. În rest, pește raporturile noastre a stat o lungă tăcere. Nu ne-am întîlnit, nu ne-am scris. Ne-am comentat
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
și să alerge fără răgaz. Împreună cu ea, Directorul dintru început al festivalului a făcut ca de obicei de toate inițiind și Monografia dar... va ridica oare de acum înainte baghetă cu preponderenta prin alte părți? Turneele în lume, sigur că da! Ilarion Ionescu Galați este unul din șefii de orchestră - relief înalt în peisajul muzical românesc. Cred că îl cunoaște lumea nu îndestul pentru că în structura lui sufletească stă solid conceptul "a răspunde" și deloc acela impulsionând agitația lui "a cere
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
la E, la Eminescu... Aflînd că poetul e mort, combatantul nostru din cultura nu s-a formalizat, a tras o linie groasă peste nume și și-a văzut de treburi. Atît. Același guguman se va fi gîndit, pe semne, că da... lovitură cea mare dacă, într-o ședință de analizare a numărului apărut, va ataca, vehement și principial foarte, faptul că tocmai apăruse într-un text o asemenea greșeală gravă: Este indispensabil să învățăm din operele generalissimului I.V.Stalin". - Eu protestez
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
și erau de fapt, - pură birocrație, vorbe goale. Discuție aprinsă cu un ziarist american cam rasist. El îmi spune: - Negrii nu pot fi niciodată modești, am observat pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel, mai ales prin distincția dintre umilință și modestie, - ceea ce îmi arată că am în față un tip deștept, deci în stare
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
nesfîrșită sete și, totodată, o cumplită spaimă de forma poemului - cea mai subtilă modalitate de a-si irosi durată trecerii prin lume cu el însuși -, singurul mod de a (supra)viețui: mesajul e foarte clar în : "Te uiți la mine, da, scriu poezii/ fără să fiu un mutilat de război/ (al războiului rece?) sau măcar astmatic/ scriu poezii noaptea îmi sprijin degetul de/ frunte precum profeții precum conțopiștii/ de la curțile faraonilor precum sinucigașii/ care își scriu mesajele un fel de proces
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
abstract - dar trece luna/ eu spun că e o momeală a morții/ și foarte mulți îmi spun că moartea i-a strigat/ pe urmele lor intime (de ce numai noaptea/ luna că și inima sînt roșii roșii)/ te uiți la mine, da, scriu poezii, de fapt suflu/ în urechea cuvintelor că în trompete/ va scot din minți ca si cum v-aș scoate/ din case sînteți sinistrații raiului/ dar de unde s-o știți? /da, fără să fiu mutilat de război sau măcar/ astmatic continui
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
că și inima sînt roșii roșii)/ te uiți la mine, da, scriu poezii, de fapt suflu/ în urechea cuvintelor că în trompete/ va scot din minți ca si cum v-aș scoate/ din case sînteți sinistrații raiului/ dar de unde s-o știți? /da, fără să fiu mutilat de război sau măcar/ astmatic continui să scriu poezie, poti sa/ înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
oameni la un ciocan. Că am dreptate, vă puteți convinge privind un grup de muncitori, de pildă, cei care astupa și destupa la nesfârșit gropi pe aproape fiecare stradă, în fiecare oraș. Veți constată, la orice oră, ca, matematic, unul da cu târnăcopul, iar ceilalți șase, șapte, opt membri ai echipei îl privesc curios-apatici. După o vreme, cănd vreunul și-a terminat țigară (sau țuică, sau vinul sau, pur și simplu, nu mai are salivă să scuipe la punct fix), preia
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
semnificativ diferit de cel al lui Defoe și de protagonistul interpretat de Andrei Pleșu. Este un Robinson care nu se va mai întoarce niciodată între ai săi, pentru că a găsit pe insula ceva ce lumea lui inițială nu îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
morbida a începutului singurătății sale, personajul e obsedat să măsoare cumva scurgerea timpului, chiar dacă e conștient de elementul de arbitrar care intervine în acest proces. Construiește clepsidra, concepe un calendar care devine valabil, prin convenție, din ziua cînd e gata, da legi, care la rîndul lor presupun o anumita manieră de a gestiona timpul, cu alte cuvinte, face tot ce îi stă în putință pentru a se repune pe sine însuși într-un flux imuabil și universal al trecerii timpului. Pierzîndu-și
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea încet/ despre intimitatea lanțurilor/ ronțăia încet obraznica verticalitate/ a unor lucruri// e ceva inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau rest înapoi/ m-au intimidat întotdeauna// ninge încet printre mîinile mele două/ îmi amintesc/ intrase printre noi/ ne mînjise
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
mare parte consacrat lui Ovidiu Cotrus - act literar important, căci generațiile tinere, care cunosc doar legendă orală și mică bibliografie, ajunsă de referință în universități, au posibilitatea să afle, de la sursele cele mai sigure, adevărul despre complexitatea și frumusețea (ei, da) unui personaj cu totul aparte în literele române și despre motivele supraviețuirii sale spirituale. Toate textele despre Ovidiu Cotrus din orizontul lui 1999 sînt fațetele unei prisme ce descompune lumină lui în curcubee. O ediție care să adune laolaltă tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
asemenea metode. Vreau să spun, cînd e pusă în slujba altor demersuri decît cel din cartea de față. Mitul lui Don Juan este una dintre cele mai impresionante aplicații structuraliste, într-atît de reușită, prin rigoare și șarm speculativ, totodată, încît da un mai bun renume metodei. Sinceră să fiu, mi-aș fi dorit mai mult avînt speculativ decît sistematicitate, mai mult spirit de finețe decît de geometrie. Poate pentru că subiectul în sine este atît tocit de prea multe studii care i-
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
ar putea determina pe dl Schenk să nu vadă caracterul absolut nediscriminatoriu al comentariilor noastre. "De ce refuzul de unificare cu literatura europeană? - se întreabă dl Schenk mai încolo - de ce orice inițiativă de a recupla binemeritata literatura română la cea mondială da peste piedici atît de puțin rafinate?" Citesc și nu-mi vine să cred: România literară se opune considerării literaturii române în perspectiva unui spirit european? Încep să-l bănuiesc pe dl Schenk supărat că o inițiativă a d-sale n-
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
sau în fața părinților pentru că n-au cu ce plăti medicamentele sau hrană de care au nevoie apropiații lor. Cu toate astea, profesorul care folosește forță pentru a sta de vorbă cu autoritățile, într-o țară în care alegerile sînt libere, da un exemplu atît de prost, încît e de preferat să-și caute altă îndeletnicire.
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
o carte cu adevarat ticăloasa (așa a fost chiar intitulată cronică mea despre acest fals cinic). Acest din urmă istoric face parte din echipă românilor mancurtizati, care se pretează a fi util, azi, antiromânismului din Basarabia. Autorul nostru, dl Bruchis, da lungi liste de autori care, în diferite perioade, au slujit acolo Diavolului. Dar citează și nume de istorici adevărați - că dl A. Mosanu, S. Madievschi, lingviștii S. Berejan, N. Mătcas și scriitori că I. Drută, Grigore Vieru, N. Dabija, D.
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
ceea ce sfîrșește rău? Cu riscul de-a face figură de ingrat (?), îmi simt datoria de a da în vileag adevărul. Nicolae Breban mi-a promis - și mi-a repetat adeseori, de-a lungul anilor promisiunea - ca niciodată nu mă va "da afară" de la Contemporanul. Promisiune pe care, cu suficientă naivitate, mi-o rememoram adesea. Acum se vede cum s-a ținut de cuvînt. Acum se vede, de asemenea, cum i s-a destrămat "bunăvoință colegiala", aidoma unui puf de păpădie, la
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
nu știi pe unde s-o iei,... pe unde s-o apuci... - Din ce cauză? întreba intrigat V. - Din ce cauză? făcu celălalt, ca și cum n-ar fi avut un raspuns convenabil și ar fi tras că la fotbal de timp. - Da, asta vreau să știu, din ce cauză, insistă primul. - Și ții neapărat să știi? continuă cel dintîi. - Da, vreau să știu, se încăpățina copilărește al doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Din ce cauză? făcu celălalt, ca și cum n-ar fi avut un raspuns convenabil și ar fi tras că la fotbal de timp. - Da, asta vreau să știu, din ce cauză, insistă primul. - Și ții neapărat să știi? continuă cel dintîi. - Da, vreau să știu, se încăpățina copilărește al doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
intra într-un fel de psihoza colectivă: fiecare trăiește ultimele ceasuri de viață ale eroului ca si cum ar fi ale sale. Universul acesta se contaminează de un spirit al morții, e bulversat de oroarea crimei care va fi comisă. Apropierea morții da un fel de claritate dureroasă evenimentelor: fiecare gest, fiecare întîmplare de dinaintea crimei, oricît de mărunte, sînt percepute parcă printr-o lupă, văzute de un ochi mărit de groază și terifiat de vizualizarea anticipativa a ceea ce se va întîmpla. Fiecare personaj
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
argumentul implacabil al experienței trăite direct. Ceea ce "o anumită parte a presei" constatase încă din primele luni ale lui 1997, iar acum, în 1999, a devenit loc comun al întregii mass-media românești, ne era confirmat cu întâmplări și fapte incredibile. Da, clasa politică românească e coruptă până-n măduva oaselor, da, "ai noștri" sunt la fel de odioși precum fuseseră iliescienii, da, oamenii aflați astăzi la putere se înfrupta ca niște hiene din trupul muribund al țării, da, ticăloșia a ajuns până în cele mai
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
parte a presei" constatase încă din primele luni ale lui 1997, iar acum, în 1999, a devenit loc comun al întregii mass-media românești, ne era confirmat cu întâmplări și fapte incredibile. Da, clasa politică românească e coruptă până-n măduva oaselor, da, "ai noștri" sunt la fel de odioși precum fuseseră iliescienii, da, oamenii aflați astăzi la putere se înfrupta ca niște hiene din trupul muribund al țării, da, ticăloșia a ajuns până în cele mai înalte sfere ale societății, da, băncile sunt controlate de
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
lui 1997, iar acum, în 1999, a devenit loc comun al întregii mass-media românești, ne era confirmat cu întâmplări și fapte incredibile. Da, clasa politică românească e coruptă până-n măduva oaselor, da, "ai noștri" sunt la fel de odioși precum fuseseră iliescienii, da, oamenii aflați astăzi la putere se înfrupta ca niște hiene din trupul muribund al țării, da, ticăloșia a ajuns până în cele mai înalte sfere ale societății, da, băncile sunt controlate de o mafie venala și gata de orice crimă în
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]