3,132 matches
-
moravurile de pe tronul Romei nu aveau să dispară. Traian, și apoi Hadrian, sunt doar doi dintre monarhii ale căror înclinații homosexuale nu mai constituiau un secret pentru nimeni. În fapt, Traian era acompaniat în toate campaniile militare, inclusiv în cele dacice, de amantul său, alături de care se afișa ostentativ, ori de câte ori avea ocazia. Nu mai puțin important, Hadrian a fost pe punctul de a duce imperiul către un dezastru politico-economic după moartea neașteptată a amantului său, Antinous, în anul 130. În Roma
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”. Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” și „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” - țap și „pede” - picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: „În paranteză fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute”. Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an - Dicționar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
sau la sud de Dunăre. În acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând transhumanța, astfel că
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Alb și Crișul Negru formează cele trei Crișuri, cele mai importante râuri din regiunea Crișana. Numele provine din forma latină atestată "Crisola", care la rândul său poate proveni fie din adjectivul grecesc Χρισός : „aurit”, din cauza prundișului aurifer, fie din limba dacică, presupunând că etimonul "krísos" ar fi avut semnificația de „negru”, în care caz denumirea de Crișul Alb este un oximoron iar cea de Crișul Negru un pleonasm. Crișul Repede drenează versanții nordici ai masivelor Gilău Vlădeasa și Pădurea Craiului. Izvorăște
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
socialist", Ceaușescu a impus expansiunea unei propagande cu "caracter militant-revoluționar" și realist-socialist (de fapt maoist, neostalinist) în artă, istorie etc. Aceste teorii, care permiteau și impuneau distorsionarea datelor istorice, cuprindeau o revenire la protocronism ("dacologie", accentuarea prelucrată a valorilor antice, dacice, ale poporului român, curent care se află la baza "naționalismului cultural"), la un "naționalism socialist" care reabilita selectiv personalități din viața culturală și politică, care fuseseră puse "la index", ca Nicolae Iorga (într-un alt discurs al lui Ceaușescu din
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
un castel care a dispărut în negura vremurilor. În locul castelului și a dragostei fierbinți au rămas să dăinuie peste secole stâncile uriașe, pereții de piatră, care au împrumutat de la timpurile de odinioară forma unor castele medievale sau a unor cetăți dacice. "Pe una din stâncile greu accesibile, cândva se înalța un castel, unde locuia o frumoasă domniță, ce fusese răpită și ascunsă aici de către iubitul ei, deoarece părinții se împotriveau căsătoriei lor. Întorcându-se de la vânătoare, ceata vesela de prieteni urca
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
ei o episcopie la Silistra. Conflictul deschis al goților cu romanii s-a declanșat mai degraba după trecerea goților peste Dunăre și acceptarea lor temporară ca federați. Aurelian încheie un tratat cu goții, tolerând migrația lor peste sau în teritoriul dacic ca niște federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii. Așezările goților în Dacia cuprindeau numai Podișul Moldovei și jumătatea răsăriteană a Câmpiei Române, în timp ce în spațiul carpatic continua să locuiască populația daco-romană
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
pierdută și a consolida armata română în această secțiune, a mutat legiunile IV Flavia din Dalmatia , I și ÎI Adiutrix, în Moesia. Regiunea Sirmium a fost anexată la Moesia Superior, în scopul de a avea o singură comandă pe frontieră dacica. Împăratul s-a oprit la Naissus unde a organizat petreceri și banchete. L-a trimis pe Cornelius Fuscus împotriva dacilor, acesta fiind o fire aventuroasa ce iubea primejdia. S-au desfășurat tratative în ideea evitării unei confruntări, dacii cerând pacea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
un nou război. În primăvara 101 împăratul a traversat Dunărea la Viminacium urmând traseul făcut de Tettius Iulianus. Românii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae. Odată cu venirea toamnei, românii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitala dacica. Decebal își mobilizează armata , și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacica, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele române din Moesia pentru a schimba soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de Tettius Iulianus. Românii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae. Odată cu venirea toamnei, românii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitala dacica. Decebal își mobilizează armata , și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacica, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele române din Moesia pentru a schimba soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din cavalerie înecându-se la trecerea fluviului. Garnizoanele române au rezistat, iar Traian a plecat cu
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
XVI cu statuia Sfanțului Petru. Basorelieful prezintă scene de luptă din războaiele daco-romane din 101-102 și 105-106, precum și scenele din viețile dacilor și românilor, din timpul pregătirii războaielor , plecarea românilor către Dacia, din portul Anconă, armatele române în zona cetăților dacice, tehnicile de luptă, asaltul cetăților dacice, luptele, victoriile obținute și scene postbelice. Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei în 124 de episoade care îmbracă în spirală triunchiul coloanei, ilustrând "Comentariile lui Traian" (De bello dacico), fiind un document
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
prezintă scene de luptă din războaiele daco-romane din 101-102 și 105-106, precum și scenele din viețile dacilor și românilor, din timpul pregătirii războaielor , plecarea românilor către Dacia, din portul Anconă, armatele române în zona cetăților dacice, tehnicile de luptă, asaltul cetăților dacice, luptele, victoriile obținute și scene postbelice. Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei în 124 de episoade care îmbracă în spirală triunchiul coloanei, ilustrând "Comentariile lui Traian" (De bello dacico), fiind un document istoric și constituind un act de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în zona cetăților dacice, tehnicile de luptă, asaltul cetăților dacice, luptele, victoriile obținute și scene postbelice. Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei în 124 de episoade care îmbracă în spirală triunchiul coloanei, ilustrând "Comentariile lui Traian" (De bello dacico), fiind un document istoric și constituind un act de naștere al populației române. Apar lucrări genistice ale arhitectului Apollodor din Damasc, iar învingătorul Traian apare de 59 de ori, la inagurarea podului peste Dunăre de la Drobeta. Dacii, fiind învinși, apar
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
antrenat și dacii liberi și neamurile vecine. Alte două răscoale au avut loc în timpul împăratului Antonius Pius (138 - 161). Cea mai lungă și puternică răscoală a fost între 166 - 175, amenințând la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Dacii "liberi" erau geți din Muntenia, carpi în Moldova, costoboci din Carpații Nordici și dacii "mari" din nord-vest ce nu se aflau sub stăpânire română și nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat organizarea politică și militară proprie, conform unei inscripții de la Romă care o menționează pe Zia, fiica unui tarabostes dac, Tiatus. În Historia Augusta scrie
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
răscoalei monetarilor, împăratul a pierdut 7000 de soldați, printre care și daci proveniți din cei supuși împăratului în timpul luptelor și înrolați în armată română. Apar daci sculptați pe arcul de triumf de la Thessalonic al împăratului Galerius. Costobocii erau un trib dacic situat în nordul Daciei, Moldovei și în Basarabia actuala până în sudul Galitiei, Polonia. Locuiau în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până în secolul ÎI. Aparțineau grupelor tracice. Sunt atestați de Ptolemeu printre cele mai importante 15 triburi dace. Au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat în pastă arsă numele Scorilo, cunoscut în antroponimia dacica. S-au descoperit amfore și obiecte ceramice, obiecte din metal, fibule, catarame, chei, monede provenind din subsidii. Sunt atestate existența unei organizări de tip politic și militar, fiind descoperit tezaur de vase de argint la Muncelul de Sus, piesele de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Un istoric grec, Zosimos, îi menționează pentru ultima oară în 381 sub numele de carpo-daci, fiind învinși de Theodosiu. Cultură materială a populației dace din Muntenia este cunoscută sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
din Muntenia este cunoscută sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
militar al castrelor și fiind obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române de pe limes. Dacii au suferit pierderi semnificative în urmă războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuita de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să trăiască sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizata. Dacii din elită aristocratica au primit cetățenie română și au primit nume române. Cei ce locuiau în mediul urban nu își afirmau originea datorită intereselor practice. Nume de orașe din provincia
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
orașe din provincia Dacia și-au păstrat denumirile dinainte de cucerirea română (Tibiscum, Drobeta, Potaissa, Napoca), preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor că Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și Tibiscum (Timiș). Hadrian a adăugat epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei ce se numea în timpul lui Traian "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica". S-au descoperit numeroase urme de cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor că Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și Tibiscum (Timiș). Hadrian a adăugat epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei ce se numea în timpul lui Traian "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica". S-au descoperit numeroase urme de cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate cu obiecte române. Au fost descoperite așezări dacice că Lechinta de Mureș, Casolt, Obreja, Noslac
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]