KorAP: Find »[drukola/base=darie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...123 >

3,068 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

de curând, iar pe dumneata te-am întîlnit ieri, alaltăieri, cum spuneai, în marginea porumbiștii. - Ne cunoaștem de mult, îl întrerupse Ivan, nici nu îndrăznesc să-ți spun de când ne cunoaștem. Dar nu ne recunoaștem decât când e prea târziu. Darie îl privea adânc, concentrat. Și, ca de obicei când îl interesa discuția, băgă automat mâna în buzunar, să-și caute pachetul de țigări. Dar de data aceasta gestul îi fusese de-ajuns. - Cred că înțeleg ce vrei să spui, șopti

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
uneori poate chiar și mal puțin. - Și, e curios, aceleași probleme reveneau necontenit în discuțiile noastre, continuă Ivan. Bunăoară, seria de evidențe mutual contradictorii. De câte ori și în câte limbi nu mi-ai vorbit de asta... - Ce e mai grav, adăugă Darie cu melancolie, ce e mai grai e că nu mi-aduc aminte ce voiam să spun cu asta. Mai precis, nu mai mi-aduc aminte de armare. Începusem fraza aceasta, mă pregăteam să-ți prezint un întreg sistem, când m-

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
am impresia că ascult pe Arhip. Ultima oară când am vorbit cu el... - Când a fost asta? îl întrerupse Ivan. Acum câte sute de ani, sau câte luni? În ce viață?... Nu trebuie să mă înțelegi greșit, adăugă văzând că Darie îl privește încruntat, nedumerit. Nu e vorba de timp, ci de decalajul între evidentele mutual contradictorii, cum îți place dumitale să spui. Îmi pare rău că te-am întrerupt, reluă după un răstimp, căci Darie continua să tacă. Te-am

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
înțelegi greșit, adăugă văzând că Darie îl privește încruntat, nedumerit. Nu e vorba de timp, ci de decalajul între evidentele mutual contradictorii, cum îți place dumitale să spui. Îmi pare rău că te-am întrerupt, reluă după un răstimp, căci Darie continua să tacă. Te-am mai întrerupt o dată, nu-ți mai aduci aminte acum, pentru că e prea mare decalajul între evidențe, te-am întrerupt tocmai când te pregăteai să ne explici în ce sens folosiseși expresia agnostos theos. Dumneata aveai

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil? Și așa suntem și noi, noi toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a recunoscut... - Încearcă și dumneata, domnule filozof, spuse Ivan privindu-l adânc în ochi, cu gravitate. Încearcă data

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
recunosc, iar dacă totuși te-aș recunoaște și ți-aș face semn, nu mă vei înțelege. Asta-i povestea, domnule filozof; suntem irecognoscibili și față de noi înșine, și unul față de altul... Înainta încet, parcă pierdut în gânduri, și văzând că Darie îl urma, se opri. - Nu, adăugă zâmbind, acesta-i drumul. Drumul dumitale este de cealaltă parte, și înălță brațul înapoi, spre apus. Grăbește-te. Ești așteptat... Îl salută cu un gest scurt, apoi se întoarse și se îndreptă spre câmpie

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
învățat multe de la Ivan. Probabil c-a fost si el, cândva, filozof, adăugă zâmbind. Dar de-acum înainte trebuie să ne grăbim. Ne așteaptă ceilalți. Porniră amândoi, îndreptîndu-se spre șosea. - Într-adevăr, de ce mi-o fi fost frică? exclamă deodată Darie. Știam de mult că suntem indestructibili. Și, totuși, reluă el după o pauză, gânditor, și totuși... Atunci își recunoscu plutonul și se opri, fiindu-i teamă să nu-l copleșească emoția. - Vasăzică, veniți și dumneavoastră, domnule elev, începu Manole, zâmbind

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
își aduse din nou aminte de Iliescu și Zamfira și întoarse capul. - Băieții! șopti el agitat. - Au luat-o înainte, îl liniști locotenentul. Fiecare se întoarce acasă cum poate, adăugă melancolic. Noi ne îndreptăm întîi spre fluviu, ne concentrăm acolo... Darie își dădu seama că mergeau cu toții, de câtva timp, dar nu înțelegea când porniseră. Ridică din umeri, bine dispus, și grăbi pasul. Se trezi în dreptul plutonului. Nu-i auzea vorbind, și totuși știa că vorbesc, pentru că înțelegea ce-și spun

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
care le văuse de curând trecând pe șosea. - Asta-i Ucraina, îl auzi lângă el pe locotenent. O fi frumoasă pentru ei, pentru că e țara lor. Dar o să vezi cum o să arate când o să ajungem noi. - Mai avem mult? întrebă Darie, și în acea clipă își dădu seama că pusese o întrebare fără rost, pentru că știa că, într-un anumit fel, sunt deja acolo. Ar fi vrut să râdă și să-și ceară iertare, când îl auzi vorbind: - Este mult, și

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Va fi mai greu până la fluviu, așa s-a spus. Dar, știi, divizia noastră e din Oltenia. Oamenii vor să se întoarcă acasă, fiecare în satul lui... Să se odihnească, adăugă zâmbind din nou. - Dar după aceea, domnule locotenent, întrebă Darie cu o nestăpânită fervoare, ce se întîmplă cu noi după ce ajungem acasă, unii la Iași, alții la București, alții în Oltenia? Că v-am spus, suntem indestructibili. Îi spuneam asta și lui Ival și-mi dădea dreptate. Și i-am

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Iliescu. Voia lui Ivan. - Am avut noroc, reluă Zamfira, că am dat peste ei dormind, beți, și le-am luat tot ce-am găsit la îndemînă - și apă, și votcă, și tutun. - Dar ce s-a întîmplat cu mine? întrebă Darie în șoaptă, speriat. M-a rănit cineva? - Ceasul rău, continuă Zamfira. V-ați împiedicat, ați căzut și s-a descărcat carabina. Glontele v-a trecut prin subțioară. Nimica toată, dar ați leșinat, și până am dat de dumneavoastră, ați pierdut

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
a descărcat carabina. Glontele v-a trecut prin subțioară. Nimica toată, dar ați leșinat, și până am dat de dumneavoastră, ați pierdut mult sânge. Dacă v-am fi legat brațul pe loc, era ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat... Darie privi în jurul lui. Se aflau între lanurile de porumb, pe marginea drumului, și deasupra lor plutea aceeași pulbere fină și aspră, înecăcioasă, pe care o cunoștea parcă de totdeauna, dar acum mai încinsă ca niciodată. Cu mâna validă căută în

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-un anumit fel logodiți. Dacă domnul filozof numește asta nenoroc Și piază-rea... - Fapt este, continuă Darie, că nu voiau să mai mă asculte când le-am cerut să mă împuște, sau să-mi încarce carabina și să mi-o dea mie. Le-am spus că, dacă vor cu orice preț, le îngădui și asta: să-mi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
O să le spunem că ne-am făcut datoria. - Că dumneavoastră pierduserăți prea mult sânge, și aveați febră, și poate de aceea ne-ați cerut să reîncărcăm carabina, că nu mai știați pe ce lume sunteți, slăbit și nemâncat, și ostenit. Darie îi privi o dată, cu o mută exasperare, apoi zvârli țigarea și se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din umeri și porni mai departe. Darie grăbi pasul și-l ajunse din urmă. - Eu sunt Darie, domnule locotenent, elevul T. R. Darie Constantin din compania dumneavoastră. Mă cunoașteți bine. Am stat de vorbă și azi-noapte, în câmpie, după ce m-am despărțit de Ivan. Locotenentul se opri

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din umeri și porni mai departe. Darie grăbi pasul și-l ajunse din urmă. - Eu sunt Darie, domnule locotenent, elevul T. R. Darie Constantin din compania dumneavoastră. Mă cunoașteți bine. Am stat de vorbă și azi-noapte, în câmpie, după ce m-am despărțit de Ivan. Locotenentul se opri și-l privi cu căldură, și totuși sever. - Darie, vorbi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din umeri și porni mai departe. Darie grăbi pasul și-l ajunse din urmă. - Eu sunt Darie, domnule locotenent, elevul T. R. Darie Constantin din compania dumneavoastră. Mă cunoașteți bine. Am stat de vorbă și azi-noapte, în câmpie, după ce m-am despărțit de Ivan. Locotenentul se opri și-l privi cu căldură, și totuși sever. - Darie, vorbi el rar, subliniind fiecare cuvânt, după

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
sunt Darie, domnule locotenent, elevul T. R. Darie Constantin din compania dumneavoastră. Mă cunoașteți bine. Am stat de vorbă și azi-noapte, în câmpie, după ce m-am despărțit de Ivan. Locotenentul se opri și-l privi cu căldură, și totuși sever. - Darie, vorbi el rar, subliniind fiecare cuvânt, după șase zile de foc, dumneata ar fi trebuit să știi ce înseamnă un ordin. - Și asta mi se pare fraza cea mai grea de înțeles, interi veni din nou Laura. Ce-o fi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
clătină din cap, zâmbind Zamfira. Să n-aveți grijă, domnule elev, că dacă ajungem noi înaintea dumneavoastră, acolo mergem întîi. Și-i spuneam că veniți curând, curând, și veniți cu galoane de sublocotenent. - Să nu-i spuneți asta, îl întrerupse Darie, să nu-i spuneți de galoane. Să-i spuneți ce v-am rugat eu, adăugă. Se simți deodată sleit de puteri și-și privi brațul rănit. I se părea mereu că sângerează, și uneori i se părea că hemoragia începuse

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și au avut întotdeauna de mâncare... - Porumb uscat, rădăcini, câțiva pesmeți, o întrerupse Darie zâmbind. În a cincea zi, o bucată de ciocolată, pe care a găsit-o Iliescu în buzunarul unui soldat german, mort. Treceau convoaie de prizonieri pe șosea, și erau mulți răniți, cădeau și rămâneau pe marginea șoselei, până se îndura

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
chibrituri, tutun. Numai pâine nu găsea. - Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile, să nu se întîlnească față în față cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Dar ce erau de vină Iliescu și Zamfira în toată controversa asta filozofică?... - N-a fost filozofie, domnule elev, șopti Zamfira. Ceasul rău... - Iar au început să se adune corbii, spuse târziu Iliescu. Ce semn o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
o mai fi și ăsta? Darie privi, cu mâna streașină la ochi, căci cerul era încins și lumina difuză îl orbea. - Sunt avioane, spuse. - Sunt și avioane, dar zboară sus, foarte sus, adăugă Zamfira. Corbii sunt pe-aici, pe-aproape... Darie căzu pe gânduri și zâmbi. - În fond, asta facem și noi. Ne ținem după ei, după ai noștri, dar de departe, tot mai de departe... La câte zeci de kilometri credeți că se află acum frontul? Căci de câteva zile

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]