3,498 matches
-
pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trândăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp când se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului, trăiește în sârguința elevului de școală primară. În vremea lipsei de cuvânt, e parolistă și punctuală ca un soldat german la întâlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în sânul unei populații care privilegiază
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
anul sinistrelor Teze din iulie, dar și anul în care a început să capete contur în propaganda comunistă cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Selecțiile din aceste ultime două decenii comuniste nu fac decât să ia pulsul tot mai accelerat al delirului care, odată cu Ceaușeștii, a cuprins întreaga intelectualitate românească. Triumful limbii de lemn „Între paranoia și delir o seamă de scriitori și-au definit și mai exact personalitatea: suflete moarte de veselie. Pentru un sociolog al literaturii hagiografico-politice, textele acestora constituie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
propaganda comunistă cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Selecțiile din aceste ultime două decenii comuniste nu fac decât să ia pulsul tot mai accelerat al delirului care, odată cu Ceaușeștii, a cuprins întreaga intelectualitate românească. Triumful limbii de lemn „Între paranoia și delir o seamă de scriitori și-au definit și mai exact personalitatea: suflete moarte de veselie. Pentru un sociolog al literaturii hagiografico-politice, textele acestora constituie un document de neînlocuit. Ele arată până unde poate ajunge logocrația într-un regim comunist și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vârstă sub semnul căreia și eu, ca și colegii mei, vom lucra în acest an, vom crea filme destinate în primul rând acestui mare eveniment și, prioritar, comuniștilor.“ („Gânduri la început de an“, Radio București, 5 ianuarie 1986) CAMILAR Eusebiu Delirul lui Camilar (nota V. I.) „Orice suflet cinstit își poate da seama aici de ceea ce înseamnă colectivizarea, cât de larg e viitorul oamenilor porniți pe calea cea nouă, orice om cinstit vede limpede, dincolo de cifre și cuvinte, transformarea adâncă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trădează pe „Șun“ (nota V. I.) „Cu prilejul împlinirii a zece ani de existență a noii Chine Populare e cazul de a ura marii țări socialiste din Extremul Orient: să trăiască zece mii de ani.“ („Dragonii de scântei“, Contemporanul, octombrie 1959) Delirul istoric al lui George Călinescu (nota V. I.) „Din slovele hotărârii prin care acum 40 de ani a luat ființă Partidul Comunist din România au răsărit și răsar mereu uzinele, șoselele, orașele, monumentele de civilizație și cultură ale Republicii Populare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
într-un grad mai puțin convenabil memorie. Altfel cum am putea explica strania d-sale întâlnire la Colombey, cu cine credeți? ...nici mai mult nici mai puțin, decât cu noul patron al nazismului, Konrad Adenauer?“ (Gazeta literară, 25 septembrie 1958) Delirul lui Eugen Jebeleanu (nota V. I.) „Când s-a ivit lepra pe suprafața pământului? (Odată cu biciul Iov? Sau mai înainte?) Când s-a ivit ciuma? (Odată cu Vodă Caragea sau cu mult mai înainte?) Dar sifilisul zis și sfrenție, adică boala
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
distinsa lui soție. De fapt, doamna Elena avusese ideea ca, pe lângă apartamentul cu două camere și baie cu cadă din Flamura Roșie, mama să primească și un bilet gratuit într-o stațiune balneară reputată în toată lumea pentru apele sale tămăduitoare. Delirul cu mersul la tratament la Băile Felix a durat mai mult de un an. Taică-meu și soră-mea nu aveau de ales decât să-i intre în joc mamei, inventând la rândul lor discuții la telefon cu președintele iubit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
uniform și ambiguu, cu toate casele și străzile la fel, cu ușile identice, cu intrări care duc În coridoare identice și ele, În timp ce o ninsoare monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În delir optic și mai sînt puține clipe pînă cînd cel ce stă deasupra fîntînii se va lovi În inimă cu un pumnal. Căci tot ce era firesc Înainte Îi apare deodată fără sens lui Narcis. Acum nu mai are nici o importanță
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit trist; iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează. Acest zeu contradictoriu eliberează pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În stăpînire și o purifică. Se simte bine Într-o natură frustă, ca aceea invocată de Rousseau. Un Heracles Într-o seră ar fi ca un leu Închis Într-o cușcă. O natură elementară, da, Însă nu În sensul unui delir vegetal edenic, plin de parfumuri sălbatice și ațîțătoare; natura În care acționează Heracles n-are nimic romantic În ostilitatea ei; iar el purifică această natură nu pentru a o transforma Într-un parc englezesc. Heracles face ordine rațională În jur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fizic, crezând că va avea același sfârșit ca maică-sa. Copilul nu avea puterea necesară să iasă la noua sa viață, ea îl aștepta ca pe un copil bolnav, depistat fiind cu malformații congenitale de cord. Într-o stare de delir, obosită, epuizată de durere și efort avusese încă puterea de a-i șopti lui Valentin că ea va muri neputând naște. În acele clipe de disperare toată lumea din spital se transformase, în imaginația lui, într-un grăunte de mizerie, alergând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu apă, iar gândurile îi umblau ca o umbră efemeră a unui delir. Prin fața lui se perindau imagini chinuitoare, dar fără nicio urmă de tristețe. Simțea că este atras din ce în ce mai mult de locurile necunoscute de dincolo de hotarul țării. Era ca un copil fermecat de o jucărie preferată sau ca un fluture care încearcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de odihnă un fel de gospodărie de partid în tranziție. Iar la sfârșitul filmului aceleași personaje prizoniere ale autovehiculului carpatin privesc fără să înțeleagă lumea din jurul lor, la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
evanghelie convulsivă. Sistemul... este, pare-mi-se, cel mai reușit din această trilogie a dezastrului de a fi român, căci Daneliuc a găsit în formula monologului interior al Nicăi cimentul care face să se țină laolaltă și povestea (emblematică), și delirurile ei (la fel de revelatoare). Este un puzzle ce poate părea inform sau diform, dar care se leagă exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dat numele), suferința cardiacă, bronșita și mai ales hidropizia au devenit acute; i se umfla corpul, tușea foarte mult și delira. Monica Lovinescu a aflat ulterior aceste lucruri de la codeținutele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; tot ele i-au mai spus că, în timpul delirului, mama ei vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se pregătea pentru o călătorie - probabil pentru mult dorita călătorie la Paris. În zilele bune, însă, înainte de a i se agrava bolile, fosta doamnă Lovinescu era o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
secătuit de sânge cerea imperios lichid! De aici, aproape pe întuneric, ajung la postul sanitar al regimentului unde mi se schimbă pansamentul, totuși sângele nu poate fi oprit! După miezul nopții mă trezesc delirând vorbe fără șir! Sunt trezit din delirul meu de cineva cunoscut. Cu greu recunosc persoana doctorului Pambuccian, tânărul medic din regimentul nostru. Mă întreabă dacă-l recunosc, îmi examinează rana și e nemulțumit că pierd tot mai mult sânge. Îmi spune că n-are serul coagulant necesar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar limbuți. Există o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mihai Viteazul, cu care emulează. Ulterior își „construiește” soclul propriei statui prin intermediul maselor studențești exal- tate de temeritatea liderului. Apogeul îl constituie discursul și aici eroicul este catapultat primejdios în retoric, un salt mortal de la act la discurs, într-un delir al grandorii. Deformarea se produce în spațiul discursului, accele- ratorul grandorii se află în operațiunile retorice, iar nara- torul convoacă printr-un trop uzat imaginea vivificării statuii sub semnul discursului febricitat, al orfismului revoluționar al lui Coriolan. Avem un erou
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
inter- dire”. Pe de altă parte, genul de discurs care-l recomandă pe acest erou al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel Lacroix numește megalografie ămégalographieă. Se află aici substanța oratorică și fascinul exercitat de către dictatorii secolului XX ? Este delirul maselor ceea ce va constitui suportul piticilor deveniți uriași genocidari precum Hitler ? Caragiale nu fixează îngrijorat viitorul din perspectiva succesului politic repurtat de Coriolan, succes derivat din discurs, însă acest gen de magnetism există, iar revolu- ționarismul junelui furios este convertibil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl va cultiva cu obstinație, până la delir și oroare, de la avangardiști la misticii revoluționari. Acest trucaj literar este însă evocat într-un alt text care configurează o estetică prin refuzul alteia, un articol care prin titlu se înconjoară de aparențele modestiei : „Câteva păreri”. Caragiale apelează atât la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
definește mai bine un stil în politică, o serie de reflexe mentalitare, și în cele din urmă un complex identitar. O parte din enunțurile catalogate drept inepte sunt formele sublimate în paradox a unor judecăți pertinente în microsocietățile convulsionate de delirul politic sau de pasiuni mai mult sau mai puțin avuabile. „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm !”, celebra replică a lui Rică Venturiano din O noapte furtunoasă, ne amuză pentru că citim în ea un act manqué, fără să obser-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Carnaval”, o imagine de asemenea exorbitată a consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]