2,973 matches
-
În acest sens, actorii populiști ar putea avea dreptate atunci când susțin că acordurile între elitele politice nu doar că sunt forme antidemocratice de reprezentare a intereselor, ci au și un efect negativ asupra calității democrației. Totuși, celelalte trei cazuri de democrații consolidate analizate în acest volum confirmă teza noastră. Austria, Belgia și Canada sunt țări în care ascensiunea partidelor populiste de dreapta nu a provocat o erodare a democrației. În toate aceste cazuri, mecanismele de "control și echilibru" sunt încetățenite și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismului la putere" asupra democrațiilor neconsolidate, cel mai amenințător scenariu. Cele două cazuri pe care le-am selectat pentru ilustrarea acestui scenariu ne oferă un tablou eterogen. Pe de o parte, Mečiar în Slovacia nu poate fi înfățișat nici ca "democrat pur", nici ca "dictator autentic". Capitolul lui Deegan-Krause arată că dacă guvernul lui Mečiar a avut un impact asupra calității democrației, atunci acela a fost unul mai degrabă pozitiv, și, prin urmare, a contribuit la conturarea democrației din Slovacia, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă a unei bătălii de ordin moral, care este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Capitală, acolo unde primarul Traian Băsescu a fost candidatul opoziției la alegerile prezidențiale. Care era situația până în 2004? La nivel local, hărțile electorale din 1992, 1996 și 2000 pun în evidență o structurare slabă a peisajului politic românesc. Bipolarizarea dintre democrați și neocomuniști nu este atât de evidentă pentru că ea a fost foarte complexă începând din 1993, după scindarea Frontului Salvării Naționale (FSN) al președintelui I. Iliescu în două partide, dintre care cel mai reformator, condus de Petre Roman, întâlnește câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
CDR), și de candidatul său la alegerile prezidențiale, Emil Constantinescu, marchează prima alternanță reală la putere de la Revoluția din decembrie 1989 și un foarte dificil proces de tranziție. Patru ani mai târziu, Ion Iliescu și PDSR reiau președinția. Între timp, democrații din CDR au decăzut total, lăsând rolul de alternativă PRM-ului și șefului său, Vadim Tudor. Ceea ce caracterizează încă România este tranziția în același timp politică, economică și socială. Acest proces complex și neterminat produce o fluiditate socială importantă în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
degrabă un desiderat decît o realitate. Eseul subscris de Guy Hermet ne poate ajuta să înțelegem mai bine atît problematica actuală a națiunii, cu distorsiunile inerente, cît și dimensiunea ei diacronică. Ideea autorului că "de-mocrațiile în formare au nevoie de democrați naționali pentru o perioadă mai lungă" se cuvine a fi reținută ca un îndemn realist, bazat pe o bună cunoaștere a evoluțiilor din fostul imperiu sovietic. Referințele la români sînt minimale și oarecum neutre. Desigur, ne putem distanța de autor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o convingere democratică încă liberă și pluralistă. Problema se va descîlci începînd cu 1934, la inițiativa Partidului comunist francez care se preocupă într-un alt mod de pagubele provocate de acest amalgam care tinde să strivească cu aceeași ostilitate pe democrații moderați, pe socialiști și pe naziști, toți repudiați în aceeași clasă a "trădătorilor sociali". În mai 1935, semnarea pactului franco-sovietic va confirma faptul că schimbarea se prefigurează de acestă dată la Moscova, urmînd ca revirimentul Internaționalei comuniste să fie oficializat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
numai practicînd democrația. Însă pentru a se dobîndi această practică, adeziunea prealabilă față de casa comună este indiscutabilă; în lipsa acesteia, cetățenia devine o simplă abstracțiune. Deși observația pare a fi regretabilă trebuie să acceptăm că democrațiile în formare au nevoie de democrați naționali pentru o perioadă mai lungă. Numai astfel vor putea accede la un contract politic mai avansat: acela în care sta-tul-națiune poate ceda locul națiunilor-state, în cadrul cărora aparatul de guvernare să nu mai fie perceput într-un mod pasional.434
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu a fost nici pe departe un fenomen unic, minorități etnice din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia avînd aceeași soartă. Deși aceste politici inumane erau impuse guvernelor acestor țări de către URSS, În anumite cazuri ele erau inițiate de oamenii politici - fie ei democrați, fie comuniști - din respectivele țări, fără nici un Îndemn din partea sovieticilor. Cazul Cehoslovaciei de după război este ilustrativ În acest sens. În timp ce majoritatea etnicilor germani și maghiari din această regiune scăpaseră de deportare și de muncă forțată În URSS, la sfîrșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
avea atîtea În comun Încît nu ne surprinde să aflăm că cineva a putut fi ales președinte al Partidului Democrat după ce subiectul tezei sale de licență fusese GÎndirea tovarășului Enver Hoxha despre estetică. O importantă contribuție la Îmbogățirea esteticii noastre. Democrații n-au obținut decît 30% din voturi pe cînd Partidul Muncii a avut peste 67%. Al treilea partid În ordinea rezultatelor, care s-au limitat pentru el la cca 10%, a fost cel Republican, care a adoptat o poziție moderată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central În tranziția de la imperiul sovietic la noua stare de fapt. Statele postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție Între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sînt În căutarea istoriei pierdute În era pre-imperială pentru a putea confirma În prezent legitimitatea existenței lor. Ca și În alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Încă din primul capitol, Aurora Liiceanu dorește să „găsească” prin această carte „indivizii” (p. 24). Urmăriți În condiții-limită, ei ne oferă prilejul unui veritabil experiment psihologic. Autoarea alege cinci dintre ei cu profiluri psihologice diferite: colonelul Arsenescu (liderul), Toma Arnăuțoiu (democratul), Maria Plop (femeia), Ion Chirca (nonconformistul), Ion Marinescu (violentul). Prin ei, Aurora Liiceanu intenționează să reconstituie tipurile de socializare, precum și raporturile de putere și prestigiu din cadrul grupului. Profilurile psihologice sînt refăcute după declarațiile de la anchetă, după mărturiile celor care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla În mâna anglo-americanilor, mai ales că avea În spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular În România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care a fost Convenția Democratică nu se poate Încheia decît optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, Încheiem cu o pastișă după același Sorel, În care n-am făcut decît Înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut În Convenția Democratică: „Acum, cînd mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, Încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Sorel, În care n-am făcut decît Înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut În Convenția Democratică: „Acum, cînd mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, Încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă Împotriva reformei, Întrucît aceasta a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de treabă cu mai mult curaj, cu mai multă insistență și Încredere decît dățile trecute; practica i-a Învățat pe democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à Daniel Halévy). Dacă Încrederea adepților Convenției a fost zdruncinată Într-o măsură atît de copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
poporului francez! Reprezentanții democrației... Înțelesul adânc al acelei confruntări ne scăpa, dar deslușeam acum, printre cele cinci sute de priviri ațintite asupra Țarului, pe cele care, fără a fi răuvoitoare, refuzau entuziasmul general. Și care, mai ales, din cauza acelei misterioase „democrații”, puteau să și-o permită! Această nepăsare ne consterna. Scrutam șirurile de haine negre pentru a-i descoperi pe posibilii zurbagii. Președintele ar fi trebuit să-i identifice, să-i dea afară îmbrâncindu-i de pe peronul Élysée-ului! În seara următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
orașul fiind importantul "vector al modernizării sociale", un "vector al modernizării acțiunii publice". Echiparea și "dotarea orașului" s-au făcut "în numele noilor idei despre democrație", tehnocrații căutând implementarea unei "cetățenii luminate", concomitent cu preocuparea pentru "animarea socioculturală urbană: misie a democraților moderni". A treia parte a lucrării se ocupă de proiectul orașului, a cărui "reușită depinde de solidaritatea urbană": "la proba concurenței, se naște orașul strateg", în condițiile în care începe "marea frică de săraci și de imigranți". În această parte
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
față de un singur om? Plecând de la asemenea întrebări, putem pricepe succesul dezbaterilor privind noțiunea de depolitizare în cadrul colocviilor și meselor rotunde cu caracter politic din anii 1980. Problema depolitizării se substituia celei a lipsei spiritului civic pentru a exprima neliniștea democraților față de devenirea democrației 217. Depolitizarea, mai mult decât un fenomen general de dezinteres față de politică, traduce detașarea cetățenilor față de formele politice neadaptate evoluției sociale 218. Astfel, dezbaterea publică pare să nu mai aibă loc în instanțe politice convenționale (adunări, partide
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a populațiilor urbane Pentru moderniști, restaurarea autorității statului nu înseamnă doar exigența eficienței contabile în sine, ci orientarea spre căutarea "binelui comun". Puterile publice nu se mai pot mulțumi să arbitreze conflicte sociale generate de antagonisme
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării" / 171 Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban / 174 Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii / 177 Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni / 181 Opera de deșteptare a populațiilor urbane / 181 Animarea urbană și modernizarea vieții politice locale / 188 Împotmolirea participării urbane și problema puterii / 192 Dezamăgirea produsă de utopia asociativă / 192 Contractul în politicile urbane: o ficțiune în serviciul revalorizării rolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ar fi posibil să cădem de acord asupra a ceea ce înseamnă ea în zilele noastre? Odată ce ați început, poate că veți continua: și de ce ne-am dori democrația? Cît de democratică este "democrația" în țări pe care astăzi le numim democrații: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Norvegia, Australia și multe altele? Mai mult, putem explica de ce aceste țări sînt "democratice" și multe altele nu sînt? Iar întrebările ar putea continua. Atunci, răspunsul la întrebarea din titlul acestui capitol este destul de clar
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cele șase instituții politice ale democrației poliarhice s-au constituit, cel puțin parțial, ca urmare a revendicărilor referitoare la cuprindere și participare la viața politică. Toate șase există în țări despre care astăzi se spune în mare măsură că sînt democrații. Ați putea foarte bine întreba: nu sînt unele din aceste instituții nimic altceva decît rezultate trecute ale eforturilor istorice? Nu mai sînt necesare guvernării democratice? Și dacă mai sînt necesare astăzi, din ce motiv? FACTORUL MĂRIME Înainte de a răspunde la
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
XX-lea în țările democratice, s-ar putea da un răspuns aproximativ conform căruia alegerile anuale pentru reprezentanții legislativi ar fi puțin prea frecvente, iar orice perioadă mai mare de cinci ani ar fi prea lungă. Este totuși evident că democrații se pot contrazice în mod rezonabil asupra intervalului exact și asupra modului în care acesta poate varia în privința diferitelor funcții și practici tradiționale. Ideea principală este că fără alegeri frecvente cetățenii ar pierde într-o măsură considerabilă controlul asupra oficialilor
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
extrem de autoritariste înfăptuite în Europa Centrală și de Est, în țări care au căzut sub dominație sovietică în timpul și după cel de-al doilea război mondial. Dar de ce să acceptăm în mod laș pretențiile despoților că ar fi de fapt democrați? O cobră nu devine porumbel pentru că așa spune stăpînul ei. Indiferent de ce ar pretinde liderii și propagandiștii unei țări, sîntem îndreptățiți să considerăm că o țară este o democrație numai dacă posedă toate instituțiile politice necesare democrației. Înseamnă însă acest
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]