3,462 matches
-
administrația civilă a teritoriului dintre Nistru și Bug. În Transnistria antonesciană din timpul războiului sunt deportați în masă toți evreii basarabeni și parțial cei bucovineni, considerați de propaganda vremii drept „țapi ispășitori” pentru umilințele armatei române în 1940. Vor fi deportați peste Nistru cca. 147 000 evrei din cele două provincii - Basarabia și Bucovina (în special de nord), dintre care circa 90 000 vor muri în gheto-urile și lagărele de concentrare, în mare din cauza tifosului și a înfometării. Regimul lui
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
concentrare, în mare din cauza tifosului și a înfometării. Regimul lui Ion Antonescu este de asemenea responsabil de moartea a unui număr de 130 000 -170 000 de evrei din regiunea dintre Nistru și Bug. În total deci, regimul antonescian a deportat sau exterminat circa 300 000 evrei. Au fost deportați de asemenea circa 25 000 țigani (din totalul de 209 000), dintre care jumătate au decedat ca urmare a execuțiilor, înfometării sau bolilor contagioase. O dată cu atingerea liniei Nistrului de către Armata Roșie
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
lui Ion Antonescu este de asemenea responsabil de moartea a unui număr de 130 000 -170 000 de evrei din regiunea dintre Nistru și Bug. În total deci, regimul antonescian a deportat sau exterminat circa 300 000 evrei. Au fost deportați de asemenea circa 25 000 țigani (din totalul de 209 000), dintre care jumătate au decedat ca urmare a execuțiilor, înfometării sau bolilor contagioase. O dată cu atingerea liniei Nistrului de către Armata Roșie în martie 1944, basarabenii sunt eliberați treptat din armata
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
și, mai larg, pe toți reprezentanții de frunte ai societății civile și clasei politice presovietice fără deosebire de naționalitate. Între 1940 și 1941, aproximativ 300.000 de români au fost persecutați, condamnați la muncă silnică în gulaguri, sau au fost deportați împreună cu familia. Dintre aceștia 57.000 au fost uciși, în acest număr nefiind incluși cei care au pierit în gulag. Aceste politici au fost reluate și au continuat în perioada 1944 - 1956, după care a abuzurile au fost reduse la
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
1863, au fost confiscate un mare număr de moșii și proprietăți agricole mari ale nobililor polonezi sau lituanieni, acuzați că ar fi sprijinit rebeliunile. Aceste proprietăți au fost oferite sau vândute nobililor ruși. Sătenii care au sprijinit rebeliunile au fost deportați, iar în locul lor au fost colonizați ruși. Universitatea din Vilnius a fost închisă în 1832. Lituanienilor și polonezilor li s-a interzis să ocupe funcții publice (plus cele de profesor sau de doctor) în Lituania. În acest fel, intelectualii lituanieni
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
a fost că Uniunea Sovietică trebuie să se pregătească pentru războiul care părea că se apropie și că singura limbă de comandă în Armata Roșie era rusa. În perioada interbelică și în timpul celui de-al doilea război mondial, Stalin a deportat în Asia Centrală și în Siberia mai multe grupuri etnice importante pentru presupusa lor colaborare cu invadatorii germani: germanii din regiunea Volgii, tătarii din Crimeea, cecenii, ingușii, balkarii, calmîcii și alții. După încheierea războiulu, Stalin a ordonat deportarea a numeroși ucraineni
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
apoi la aceeași facultate a Universității din București. În 1957, s-a măritat cu profesorul Tudor Bugnariu, care era cu 21 ani mai în vârstă decât ea. Tudor Bugnariu fusese însurat cu Kato Balasz, o evreică maghiară. Familia acesteia fusese deportată Auschwitz și mama, surorile și nepoatele ei muriseră în detenție. Kato, care, fiind măritată cu un creștin, nu fusese deportată, nu a suportat și s-a sinucis în 1945. În perioada 1962-1967, Dorli Blaga a lucrat la Institutul de Documentare
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
21 ani mai în vârstă decât ea. Tudor Bugnariu fusese însurat cu Kato Balasz, o evreică maghiară. Familia acesteia fusese deportată Auschwitz și mama, surorile și nepoatele ei muriseră în detenție. Kato, care, fiind măritată cu un creștin, nu fusese deportată, nu a suportat și s-a sinucis în 1945. În perioada 1962-1967, Dorli Blaga a lucrat la Institutul de Documentare Tehnică. În 1967 s-a transferat la Consiliul Național al Cercetării Științifice unde a lucrat, până în 1972, la Comisia Plan
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
a evreilor germani (Protestul de pe Rosenstrasse). Protestul a avut loc în februarie 1943 și a fost generat de arestarea și amenințarea cu deportarea a 1.800 de bărbați evrei căsătoriți cu femei neevreice. Mai înainte ca acești oameni să fie deportați, soțiile și rudele lor s-au adunat în fața clădirii din Rosenstrasse, unde cei 1.800 erau ținuți prizonieri. Aproximativ 6.000 de oameni, în special femei, au protestat în schimburi timp de aproape o săptămână. În cele din urmă, Himmler
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în 1936 cel de B.L, iar în 1941 doctoratul în științe sub îndrumarea renumitului probabilist Paul Levy. În 1936 i s-a decernat titlul de Actuaire al Universității din Lyon. După terminarea studiilor , din cauza originii sale etnice, a fost deportat sub ocupația germană nazistă în lagărul de concentrare de la Drancy. Supraviețuind ,după eliberare, a fost angajat , între 1944 - 1946, ca șef de lucrări la Institutul Henri Poincaré de la Universitatea din Paris Între 1946-1948 a fost lector, apoi conferențiar la Universitatea
Michel Loève () [Corola-website/Science/310706_a_312035]
-
deoarece a izbucnit al doilea război mondial, și, în urma încheierii Pactului Ribbentrop - Molotov, sovieticii le-au cofiscat casa cât și celelalte bunuri materiale. Familia s-a refugiat la Cernăuți. A urmat ghetoul. În noaptea de 14 iunie 1942 au fost deportați dincolo de Transnistria, în Transbug, în lagărul german al morții, unde, din lotul de 745 de persoane, au supraviețuit doar 13 oameni, cei care au avut curajul să evadeze. Primii care au evadat, au fost soții Mizzi și Bernhard Locker. Ceilalți
Mizzi Locker () [Corola-website/Science/310783_a_312112]
-
din care cam 35.000 de femei. Participanții la mișcările greviste din 1944-1945 din unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia a refuzat să
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
impuse de stat”". În acea noapte au mai fost arestați părintele Teofan de la parohia din Bogdănești, secretarul cultului Onofrei Onofrei (viitorul Mitropolit Silvestru) de la Tg. Neamț și preoții Gheorghe Nichita și Nicolae Onofrei din Rădășeni. Persoanele mai vârstnice au fost deportate în localitatea Rubla din Bărăgan, iar cei mai tineri au fost duși la Canalul Dunăre-Marea Neagră, care se construia cu deținuți. Din acest loc, au decedat în detenție, părintele Teofan și alt ieromonah, Ghedeon. Părintele arhimandrit Nifon Marinache, astăzi octogenar
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
Cum România a intrat în război, Verona în calitate de ofițer de cavalerie, a luat parte la luptele care s-au dat din Munții Carpați până la vărsarea Râului Olt în Dunăre. A fost luat prizonier și cu restul unității sale a fost deportat la lagărul din Sopronek din Ungaria. În lagăr, artistul a realizat schițe și picturi din viața cotidiană a taberei de detenție. Toate lucrările făcute în această perioadă diferă total de creația sa anterioară. Dacă până atunci realiza o contemplare a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
al doilea război mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann. Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: "...Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișiate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin" . În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului (cu participarea medicului anestezist
Adolf Eichmann () [Corola-website/Science/309866_a_311195]
-
trădarea lui Pichegru. Napoleon îl trimite atunci pe generalul Augereau împreună cu armata sa la Paris, unde acesta afișează trădarea lui Pichegru pe străzi: este lovitura de stat din 4 septembrie 1797. Principalii conspiratori, ca Pichegru și Barthélémy, sunt arestați și deportați în Guyana. Alții, precum Carnot și Vaublanc, reușesc să fugă. Vaublanc părăsește Parisul, atunci sub asediu, și se ascunde cu ajutorul lui Rochambeau. Trecând prin Elveția, se exilează în Italia sub diverse deghizări, împreună cu prietenul său Pastoret. Lovitura de Stat de la
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
formate două divizii letone a Waffen SS, care au participat activ la luptele împotriva Armatei Roșii. Estonia Din cei aproximativ 4.300 de evrei care trăiau în Estonia mai înainte de declanșara războiului, între 1.500 și 2.000 au fost deportați de naziști. Aproximativ 500 de evrei au fost deportați în Siberia de către autoritățile sovietice împreună cu „dușamanii poporului” estoni. Aproximativ 10.000 de evrei au fost uciși în lagărele din Estonia după ce au fost deportați aici din diferite alte regiuni ale
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
participat activ la luptele împotriva Armatei Roșii. Estonia Din cei aproximativ 4.300 de evrei care trăiau în Estonia mai înainte de declanșara războiului, între 1.500 și 2.000 au fost deportați de naziști. Aproximativ 500 de evrei au fost deportați în Siberia de către autoritățile sovietice împreună cu „dușamanii poporului” estoni. Aproximativ 10.000 de evrei au fost uciși în lagărele din Estonia după ce au fost deportați aici din diferite alte regiuni ale Europei Răsăritene. Șapte etnici estoni, (Ralf Gerrets, Ain-Ervin Mere
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
500 și 2.000 au fost deportați de naziști. Aproximativ 500 de evrei au fost deportați în Siberia de către autoritățile sovietice împreună cu „dușamanii poporului” estoni. Aproximativ 10.000 de evrei au fost uciși în lagărele din Estonia după ce au fost deportați aici din diferite alte regiuni ale Europei Răsăritene. Șapte etnici estoni, (Ralf Gerrets, Ain-Ervin Mere, Jaan Viik, Juhan Jüriste, Karl Linnas, Aleksander Laak și Ervin Viks), au fost judecați de autoritățile sovietice pentru participarea la Holocaust. După restabilirea independenței Estoniei
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Asasinatele au fost executate de Einsatzgruppe A, anumite subunități ale Wehrmachtului și de marinari ai Kriegsmarine (în Liepaja), dar și de colaboraționiști letoni, așa cum a fost Sonderkommando Arajs. Până la sfârșitul anului 1941, aproape întreaga populație evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia, dinte aceștia nesupraviețuind războiului peste 22.000. În timpul Holocaustului, în Letonia au fost asasinați aproximativ 85.000 de oameni
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
ai Kriegsmarine (în Liepaja), dar și de colaboraționiști letoni, așa cum a fost Sonderkommando Arajs. Până la sfârșitul anului 1941, aproape întreaga populație evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia, dinte aceștia nesupraviețuind războiului peste 22.000. În timpul Holocaustului, în Letonia au fost asasinați aproximativ 85.000 de oameni. Lituania După ce țara a fost ocupată de Germania în 1941, naziștii au încurajat organizarea
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
și iulie 1941, detașamente germane al Einsatzgruppe A și colaboraționiști lituanieni au declanșat execuții în masă în mai multe locații, precum gara din Paneriai (Masacrul din Ponary). Cei aproximativ 40.000 de evrei care au supraviețuit acestor massacre au fost deportați în lagărele de concentrare, unde doar puțini dintre ei au supraviețuit. În 1943, ghetourile au fost distruse sau transformate în lagăre de exterminare. La sfârștiul războiului, mai puțin de 10% dintre evreii lituanieni au supraviețuit. Uniunea Sovietică a reocupat statele
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
ianuarie 1949, guvernul sovietic a emis un decret „cu privire la expulzarea și deportarea” din statele baltice a „tuturor culacilor și a familiilor lor, a familiilor bandiților și naționaliștilor” și a altor categorii. Mai mult de 200.000 de oameni au fost deportați din statele baltice în 1940 - 1953. Aproximativ 10% din populația adultă a fost deportată sau trimisă în lagărele Gulagului. După încheierea celui de-al doilea război mondial, ca parte a integrării mai profunde a statelor baltice în URSS, în paralel
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
baltice a „tuturor culacilor și a familiilor lor, a familiilor bandiților și naționaliștilor” și a altor categorii. Mai mult de 200.000 de oameni au fost deportați din statele baltice în 1940 - 1953. Aproximativ 10% din populația adultă a fost deportată sau trimisă în lagărele Gulagului. După încheierea celui de-al doilea război mondial, ca parte a integrării mai profunde a statelor baltice în URSS, în paralel cu deportările populației locale a avut loc o migrare a etnicilor ruși și a
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Estonia, 30% în Letonia și 15% în Lituania. Pierderile provocate de război și de ocupație au fost apreciate la aproximativ 90.000 de estoni, 180.000 de letoni și 250.000 de lituanieni. În aceste cifre sunt incluse și persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]