3,389 matches
-
ea avea o fetiță cu numele de Alindora. Mărturiile Teodorei nu fac decât să întărească ceea ce bănuiam să fi fost doar halucinația rațiunii mele adormite de anestezie. Minodora... A avut un copil pe când era doar un copil, un copil al deportării, al siluirii. Avea toate motivele să urască bărbații și să fie revoltată de ceea ce i-a rezervat scurta viață, căci a fost scurtă, era cu doi ani mai tânără ca mine. Iar fetița ei, Alindora, ce drum o fi parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge la infinit. Experiența oribilă prin care trecuse fata mea făcuse din ea, cu mult înainte de termen, o femeie matură, o femeie taciturnă care ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să reiau ceea ce făcusem în Brodocul siberian, să ușurez suferințele oamenilor cu ajutorul plantelor și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit mult timp până să fiu acuzată de vrăjitorie, reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă continuam cu minciunile mele obscurantiste. La spital, unde mai lucrasem ca infirmieră, nici vorbă să mă primească din cauza "dosarului". Nu am găsit altă muncă decât ca salahor la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
strigând cu un fel de disperare în glas: "Vasili ! Vasili ! Vasili !". Vasili, căci frumosul tânăr ofițer cu grade înalte în Armata Roșie era cu adevărat el, cel care fusese ca și fratele Minodorei, cel a cărui numeroasă familie devenise în deportare ca și a noastră, a îndepărtat-o cu blândețe și a privit-o. Deîndată și-a întors privirea de la ea și și-a îndreptat-o interogator întâi spre Alindora, apoi spre mine. Obrajii împurpurați ai Minodorei au devenit dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese lăsată fără patriarhul ei. Mama bunicii mele era acum văduvă. Fiindcă Îi era greu să rămână În Istanbul Împreună cu copiii, a căutat refugiu În casa tatălui ei care se afla În Sivas. Însă, de Îndată ce au ajuns acolo, au Început deportările. Întregii familii i s-a ordonat să-și părăsească bunurile și casa și să mărșăluiască alături de mii de alți deportați spre o destinație necunoscută. Armanoush și-a cercetat cu atenție publicul și a hotărât să Încheie povestea. — Au mărșăluit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea. Cu inima grea, Asya a urmărit-o pe Armanoush acceptând politicos invitația și apucând furculița ca să se Întoarcă la kaburga ei. A plecat capul, pierzându-și toată pofta de mâncare. Nu că ar fi auzit pentru prima oară povestea deportării armenilor. Auzise și Înainte câteva lucruri despre asta, unele pro, cele mai multe contra. Însă era o experiență destul de diferită să audă o persoană reală povestindu-i toate astea. Asya nu mai Întâlnise niciodată pe cineva atât de tânăr care să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă după ce a terminat, nu a făcut decât să Întrebe: — La ce te referi? — La ce mă refer? Mă refer la jugul pan-turc și pan-islamic al Sultanului Hamid. Mă refer la masacrele de la Adana din 1909 sau la deportările din 1915... Toate astea Îți spun ceva? N-ai auzit nimic despre genocidul armean? Am doar nouăsprezece ani, a ridicat Asya din umeri. Adolescenții din spatele lor s-au Înveselit văzând că fata cu pistrui nu reușise să Împlinească sarcina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se agite prea mult timp. Totuși, Asya nu a lăsat agitația să scadă. — Știați că familia lui Armanoush era din Istanbul? a spus Între două migdale. Au fost supuși la tot felul de suferințe În 1915. Mulți au murit În timpul deportărilor - din cauza foamei, oboselii, brutalităților... Liniște absolută. Nici un comentariu. Asya a strâns nodul un pic mai tare sub privirile Îngrijorate ale Caricaturistului Alcoolic. — Însă stră-străbunicul ei a fost ucis Înainte de asta, În principal pentru că - Asya s-a Întors spre Armanoush, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în poemul său, și Dumitru Matcovschi: "Trecută prin foc și prin sabie, / Furată, trădată mereu / Ești floare de dor, Basarabie, / Ești lacrima neamului meu..." El zice aici despre Basarabia, dar e valabil în mare măsură și pentru Bucovina. Valurile de deportări din 1941, 1944, 1949, foametea organizată și genocidul din anii 194748, masacrul de la Fântâna Albă de la 1 aprilie 1941, supranumit "Katynul românesc", obligativitatea de a trece, într-o singură noapte, la comunicarea și scrierea într-o altă limbă, cu totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
neagră, cu paginile însămânțate cu literele foamei, frigului, fricii... Rămași, în fatidicul an 1940, fără sprijin legitim și identitar din partea Patriei istorice (care, după cum se știe, nu a tras nici un foc de armă în direcția dușmanului), trecuți apoi prin calvarul deportărilor, prin infernala mașinărie a gulagurilor staliniste, prin marea spălătorie de creieri ce a funcționat neîntrerupt până la prăbușirea colosului cu picioare de lut, românii din aceste teritorii mai simt și astăzi gustul amar al abandonării. Frica, foamea, frigul sunt pentru ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
brutală a fraților de același neam, românesc, de aceeași limbă - română. Moldova ocupată de ruși a fost Împinsă deliberat și sistematic În ignoranță, silnicie și suferință. Regimul sovietic, instalat după 1940, nu a schimbat, În esență, scenariul aplicat În timpul țarismului. Deportările au continuat. Masive! Școlile au devenit mijloace principale de dezinformare În ceea ce privește istoria, cultura și spiritualitatea românească. Prin falsificarea adevărului istoric și cultural s-a ajuns la decretarea a două limbi și a două popoare: români și moldoveni. Cuțitul a fost
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de referință europeană. Ea a vindecat, atât cât a putut, rănile produse de presiunile ocupației țariste. Mai mult decât atât, a reconsolidat o conștiință națională capabilă să reziste demersului sovietic de deznaționalizare forțată, inumană prin măsuri drastice de depopulare, prin deportări și emigrație planificată. Aceeași conștiință națională a rezistat diversiunii provocate pe bază de limbă și etnogeneză: moldoveni și români, susținută fiind de eforturi culturale uriașe exercitate de un imens aparat de cercetători, comentatori, analiști, publiciști, scenariști, situați pe mai multe
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
În România dar nu au reușit, intelectuali, Îndeosebi preoți și Învățători apoi marea categorie de gospodari de la țară catalogați - chiaburi. Deportați În condiții groaznice În drumul spre Siberia, au murit În vagoane și aruncați apoi În lungul drum spre locul deportării. Drumul În vagoane Închise, fără hrană, fără apă, În zăpușeală sau ger era o scenă de apocalips. Echipei care sosise din țară Îndată după retragerea frontului de luptă, i se povesteau de către localnici scene Îngrozitoare organizate În special În zilele
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și de adaptare la condiții civilizate de existentă, În seara zilei de 6 aprilie 1956 au fost repartizați În trenul Moscova-București. Ajungând la București se termină șirul lung de suferințe În gulagul sovietic. Sosirea În capital Încheie trista epopee a deportării: “Dimineața În ziua de 10 aprilie am sosit În Gara de Nord, unde ne aștepta o dubă a securității, ce ne-a condus În Calea Rahovei, unde acum 7 ani și 157 zile, ni se răpise libertatea... Momente blestemate și afurisite”. Cartea părintelui
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
articol evocator “Basarabia de azi” un elogiu al Basarabiei renăscute după anul 1992. Realitățile prezente se deosebesc profund de condițiile Basarabiei țariste și din perioada de ocupație stalinistă și a dictaturilor care i-au urmat. Dintr-o provincie secătuită de deportări, Închisori, impozite inumane, astăzi Basarabia Înflorește. Ca un adevărat miracol. În inima Chișinăului afirmă părintele clocotește azi o conștiință care se ridică la conștiința lui Kogălniceanu și Alecu Russo. Și părintele Încheie expunerea convingerilor sale cu cuvintele de apreciere a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Preocupat constant de soarta Basarabiei, de perspectivele românești În condițiile noilor orientări europene, Sergiu Grosu a solicitat o convorbire celei mai reprezentative personalități basarabene Pan Halippa. În anul 1969 marele patriot fusese scos din locuința sa. Era recent reîntors din deportare din Siberia și condamnat la noi În Țară, la Închisoarea din Sighet. La data interviului Pan Holippa avea 86 de ani și În discuțiile care au urmat și-a manifestat optimismul său În privința viitorului Basarabiei. Evenimentele din anul 1918 care
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și după moartea lui Stalin au continuat să facă victime. Multe dintre victime au fost supuse la Îndelungate suplicii pentru delictul de a fi credincios creștin. Relatările despre ororile Siberiei cuprindeau o listă lungă de condamnați la ani grei de deportare și care, cu toate măsurile de pază au reușit pe diverse căi să facă cunoscut lumii libere martirajul a miloane de deținuți. În relatările cuprinse În diferite publicații Sergiu Grosu descrie metodele criminale În Închisoarea de la Pitești și evocă totodată
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu iasac [= prin decret] tutunul și afionul” (Istorie a preaputernicilor împărați otomani, 1791). în aceeași epocă, papa Urban al VIII-lea (1623-1644) amenința cu excomunicarea pe cei care prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail Romanov (1613-1645) - cu deportarea în Siberia pe cei care „beau tutun” (48, p. 235). Regele James I nu a îndrăznit să interzică folosirea tutunului, introdus de Sir Walter Raleigh în Anglia elisabetană, dar în 1604 a publicat o diatribă intitulată A Counterblaste to Tobacco
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și din emisiunile transmise la radio Chișinău, pășind pe aceste locuri fascinante din stânga Prutului am avut prilejul să constat pe viu drama acestui pământ și drama românilor, a fraților noștri aflați aici, care au avut de înfruntat groaznice chinuri, masacre, deportări, deznaționalizări, toate acestea făcute de către ocupanții ruși, în speranța lor nebunească de a nimici tot ce înseamnă român și românism. Am trăit momente unice, de o tulburătoare durere, în anul 1991, la acțiunile numite “Podul de flori”, la care am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
că-i de pe aicea din Cârniceni și zicea <oare ce o fi la casa mea?> O dus războiul cu chip că fiecare se va întoarce la țara lui, dar rușii o luat și o prins tot și apoi au început deportările. Au ridicat în 1940, apoi în anul 1947 o deportat, ducându-i în Siberia. Chiar de peste drum de casa noastră au ridicat doi moșnegi bătrâni, sărmanii, el nu auzea de urechi și baba la fel. Bătrâni, bătrâni sărmanii, așa i-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mea, copii ai regimului de teroare roșie instaurat de către Rusia bolșevică în blânda noastră Basarabie încă acum 59 de ani, la 28 iunie 1940; copii ai războiului fascisto comunist din anii 1941-1945; copii ai tifosului exantematic din 1946-1947; copii ai deportărilor și ai colectivizării din anii 1940, 1941 și 1949; copii dezmoșteniți din anul 1949... Ascultai pe-o clipă versurile iubitului poet din aceeași generație schingiuită a anilor 1930—1940, Grigore VIERU: A fost război. Ecoul lui și-acum mai este
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la dumneata, mama lui Ilie... Cunosc foarte bine ce înseamnă durerea de mamă, dorul după copil. Am crescut de mic și eu fără tată, a murit în Germania, în 1945, la sfârșitul războiului. Am îndurat tifosul, foametea, curățirea podurilor (postavca), deportările, secerea colhozurilor ș.a., dar am răzbit prin viață. Greu de tot ,maică, dar n-am căzut cu duhul. Vă urez, măicuță, mulți ani, sănătate și puteri. Să vă dea Dumnezeu tărie și nădejde să vă vedeți fiul iubit acasă! Toată lumea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul Basarabiei merită să fie sărutat, că a putut păstra ființa neamului românesc și a supravețuit, cumplitelor chinuri, deportări, masacre. și iată că Basarabia dă mari valori întregului neam Românesc. Nu întâmplător, marele Nichita Stănescu a sărutat pământul Basarabiei, cu ani în urmă. Coloana de mașini a intrat orașul Iași și, odată ajuns în dreptul regimentului și al grădinii Copou
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Pan Halipa, Ion Pelivan, Anton Crihan, Țurcanu, Calistru, Constantin Leancă, și Constantin Stere, care pentru dl. Vadim Pirogan a rămas un exemplu pentru toată viața sa. După ocuparea Basarabiei de către hoardele rusești, bolșevice, au urmat inimaginabile tragedii, execuții în masă, deportări de familii cu tot cu copii mici, urcați în vagoane de vite și duși la moarte în Siberia de gheață. Tot ce era românesc, de valoare, învățători, profesori, scriitori, buni gospodari, tot, tot distrus fără milă, fără cruțare. Tatăl lui Vadim Pirogan
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
când armata română a trecut Prutul, armata sovietică s-a retras în debandadă, iar mulți evrei au plecat luptând alături de ruși, împotriva armatei române și germane. Revin la anul 1940 cât am stat sub ocupație sovietică, asistând cu groază la deportările românilor în Siberia. Pe la ora unu noaptea veneau camioanele rusești, îi scoteau din case cu ce puteau lua în mână, iar restul bunurilor erau confiscate de ruși. În gară erau despărțiți după vârste și alte criterii, apoi băgați în vagoane
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]