9,167 matches
-
tulburărilor afective se concentrează asupra anomaliilor și disfuncțiilor în anumite sisteme neurobiologice. Aceste două tipuri de teorii se completează reciproc: anomalii genetice pot cauza tulburări afective prin distrugerea neurobiolgică. În această secțiune, vom aduce dovezi ale contribuției genetice în cazul depresiei și maniei. În al doilea rând vom evidenția rolul neurotransmițătorilor. În al treilea rând, vom explora ipotezele conform cărora, sistemul neuroendocrinologic, care reglează hormonii în întreg organismul, se dereglează în cazul tulburărilor afective. În al patrulea rând, vom examina o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cadrul istoriei familiale, cât și cele în cazul gemenilor, sugerează că tulburările afective pot fi transmise genetic. Să luăm mai întâi cazul tulburării bipolare, căci există dovezi mai clare ale transmiterii genetice a acestui tip de tulburare decât în cazul depresiei unipolare. Studii despre incidențele medicale în cadrul familiilor cu tulburări bipolare au demonstrat că există incidență cel puțin de trei ori mai mare la rudele lor de gradul I (adică părinți, copii, frați) atât de tulburări bipolare, cât și de depresii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresiei unipolare. Studii despre incidențele medicale în cadrul familiilor cu tulburări bipolare au demonstrat că există incidență cel puțin de trei ori mai mare la rudele lor de gradul I (adică părinți, copii, frați) atât de tulburări bipolare, cât și de depresii unipolare, decât în cazul rudelor oamenilor fără tulburări bipolare. O familie ce părea să aibă "sângele pătat" cu tulburări bipolare a fost familia lui Alfred Lord Tennyson. Alfred a trecut prin depresii repetate și epuizante și, probabil, episoade hipomaniacale. Tatăl
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
frați) atât de tulburări bipolare, cât și de depresii unipolare, decât în cazul rudelor oamenilor fără tulburări bipolare. O familie ce părea să aibă "sângele pătat" cu tulburări bipolare a fost familia lui Alfred Lord Tennyson. Alfred a trecut prin depresii repetate și epuizante și, probabil, episoade hipomaniacale. Tatăl său, bunicul său, doi dintre străbunicii săi, cinci din cei șapte frați, au suferit cu toții de manii, depresii și psihoze. Fratele lui Alfred a fost instituționalizat într-un azil în jurul anilor '60
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu tulburări bipolare a fost familia lui Alfred Lord Tennyson. Alfred a trecut prin depresii repetate și epuizante și, probabil, episoade hipomaniacale. Tatăl său, bunicul său, doi dintre străbunicii săi, cinci din cei șapte frați, au suferit cu toții de manii, depresii și psihoze. Fratele lui Alfred a fost instituționalizat într-un azil în jurul anilor '60, înainte ca acesta să moară de "epuizare maniacala". Lionel Tennyson, unul dintre cei doi fii ai lui Alfred, avea temperament inconstant, la fel ca și unul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
neurotransmițători implicat în tulburările afective este numit monoamine, iar monoaminele implicate sunt nonepinefrina, serotonina și dopamina. Acești neurotransmițători sunt găsiți în mari concentrații în sistemul limbic, o parte a creierului asociată cu reglarea somnului, apetitului și a proceselor emoționale. Deoarece depresia și mania implică disfuncții ale somnului, apetitului și emoțiilor, este evident că ele sunt cauzate de disfuncții ale sistemului limbic. Toate monoaminele sunt implicate în tulburări afective. Majoritatea cercetărilor totuși, s-au concentrat asupra nonepinefrinei, și serotononinei. Inițial teoria rolului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
apetitului și emoțiilor, este evident că ele sunt cauzate de disfuncții ale sistemului limbic. Toate monoaminele sunt implicate în tulburări afective. Majoritatea cercetărilor totuși, s-au concentrat asupra nonepinefrinei, și serotononinei. Inițial teoria rolului neurotransmițătorilor în tulburările afective era că depresia este cauzată de o reducere a cantității de nonepinefrină și serotonină în sinapse, între neuroni. Această epuizare putea fi rezultatul numeroaselor mecanisme: sinteza scăzută a neurotransmițătorilor față de cei precedenți, degradarea neurotransmițătorilor de către enzime, sau eliberarea deteriorată sau disfuncții ale neurotransmițătorului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nivelul produselor neurotransmițătorului rezultate în sânge sau urină. Mii de studii au fost realizate pe oameni cu sau fără tulburări afective, comparând nivelul de secreții produs de nonepinefrină, serotonină și dopamină. După cum s-a putut observa, există forme diferite de depresie și mânie, și fiecare formă poate fi asociată cu diferite anomalii biochimice. Când se combină diferite tipuri de tulburări afective într-un singur studiu, cum se întâmplă adesea, este dificil de identificat diferențe evidente între oamenii cu sau fără tulburări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
determinarea funcționării sistemelor neurotransmițătoare se dezvoltă, cu siguranță și capacitatea noastră de a înțelege relația dintre neurotransmițători și tulburările afective va crește. Un model interesant cunoscut sub numele de modelul sensibilizării prin stimulare sugerează că, în cazul oricărui tip de depresie sau manie aceste sisteme neurotransmițătoare se dereglează ușor (Brown, 1976, apud Hoeksema, S.N., 1998)159. În cazul primului episod, este posibil ca un stresor puternic să inițieze dereglarea, dar episoadele ce urmează răspund la stimuli mai blânzi, (biologici și de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
episod, este posibil ca un stresor puternic să inițieze dereglarea, dar episoadele ce urmează răspund la stimuli mai blânzi, (biologici și de mediu) pentru a duce la dereglare. Acest model ne ajută să explicăm de ce cu fiecare episod nou de depresie sau manie, riscul cumulativ de noi episoade crește. De asemenea, ajută în a explica de ce perioada normală dintre episoade este în scădere de-a lungul timpului, în cazul multor persoane care suferă de tulburări afective. Disfuncțiile endocrine Sistemul neuroendocrin reglează
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a axei H.P.A de a reveni la funcționarea normală anterioară apariției stimulului. În schimb, excesul de hormoni produși de activitatea intensă a H.P.A. pare să aibă un efect de inhibare a receptorilor de monoamine. Un exemplu de dezvoltare a depresiei este că oamenii expuși la stres cronic pot avea sisteme neuroendocrine deficitar reglate. Apoi, când acești indivizi sunt expuși chiar și la factori de stres minori mai târziu în viață, axa H.P.A. reacționează în mod exagerat și nu se întoarce
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la factori de stres minori mai târziu în viață, axa H.P.A. reacționează în mod exagerat și nu se întoarce cu ușurință la homeostază. Acest fapt cauzează schimbări în funcționarea neurotransmițătorilor de monoamină din creier, și astfel, un nou episod de depresie va avea loc (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)160. Disfuncții neuropsihologice S-a constatat un număr semnificativ de disfuncții neuropsihologice în cazul persoanelor suferind de tulburări afective, deși semnificația acestor disfuncții nu este clară. Una dintre aceste disfuncții este
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Investigațiile EEG în stare de veghe făcute asupra oamenilor deprimați au arătat disfuncții. Se pare că, partea mai puțin dominantă a creierului a fost supraactivată. Acest fapt este foarte interesant căci, alte investigații făcute asupra oamenilor care nu sufereau de depresie, arată că partea mai puțin dominantă a creierului(partea dreaptă) este în mod special mai activă atunci când oamenii procesează informații care au conotație emoțională negativă. Nu este clar încă dacă reacția exagerată a părții mai puțin dominante a creierului este
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
că partea mai puțin dominantă a creierului(partea dreaptă) este în mod special mai activă atunci când oamenii procesează informații care au conotație emoțională negativă. Nu este clar încă dacă reacția exagerată a părții mai puțin dominante a creierului este cauza depresiei sau doar un simptom al ei. Imaginile obținute cu ajutorul tehnologiei computerizate folosind investigațiile CT și MRI au descoperit atrofieri sau deteriorări ale cortexului cerebral și cerebelului în cazurile severe de depresie unipolară sau tulburare bipolară. Investigarea PET arată activitate metabolică
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a părții mai puțin dominante a creierului este cauza depresiei sau doar un simptom al ei. Imaginile obținute cu ajutorul tehnologiei computerizate folosind investigațiile CT și MRI au descoperit atrofieri sau deteriorări ale cortexului cerebral și cerebelului în cazurile severe de depresie unipolară sau tulburare bipolară. Investigarea PET arată activitate metabolică mai puțină în zona cerebrală frontală în cazul oamenilor suferind de depresie severă. Terapii biologice pentru tulburările afective Majoritatea tratamentelor pentru depresie și manie sunt tratamente cu medicamente. Litiumul este tratamentul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
folosind investigațiile CT și MRI au descoperit atrofieri sau deteriorări ale cortexului cerebral și cerebelului în cazurile severe de depresie unipolară sau tulburare bipolară. Investigarea PET arată activitate metabolică mai puțină în zona cerebrală frontală în cazul oamenilor suferind de depresie severă. Terapii biologice pentru tulburările afective Majoritatea tratamentelor pentru depresie și manie sunt tratamente cu medicamente. Litiumul este tratamentul ales în cazul maniei și tulburărilor bipolare, dar și anticonvulsivele, antipsihoticele și calciul sunt utilizate. Există și câteva clase de antidepresive
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ale cortexului cerebral și cerebelului în cazurile severe de depresie unipolară sau tulburare bipolară. Investigarea PET arată activitate metabolică mai puțină în zona cerebrală frontală în cazul oamenilor suferind de depresie severă. Terapii biologice pentru tulburările afective Majoritatea tratamentelor pentru depresie și manie sunt tratamente cu medicamente. Litiumul este tratamentul ales în cazul maniei și tulburărilor bipolare, dar și anticonvulsivele, antipsihoticele și calciul sunt utilizate. Există și câteva clase de antidepresive folosite pentru tratarea depresiei. În plus, pe lângă tratamentul medicamentos, persoanele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru tulburările afective Majoritatea tratamentelor pentru depresie și manie sunt tratamente cu medicamente. Litiumul este tratamentul ales în cazul maniei și tulburărilor bipolare, dar și anticonvulsivele, antipsihoticele și calciul sunt utilizate. Există și câteva clase de antidepresive folosite pentru tratarea depresiei. În plus, pe lângă tratamentul medicamentos, persoanele care suferă de depresie sunt tratate prin terapie electroconvulsivă, ECT. În cele din urmă, pacienții care suferă de așa zisa tulburare afectivă de sezon, sau TAS, beneficiază de un tratament unic: expunerea la lumini
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tratamente cu medicamente. Litiumul este tratamentul ales în cazul maniei și tulburărilor bipolare, dar și anticonvulsivele, antipsihoticele și calciul sunt utilizate. Există și câteva clase de antidepresive folosite pentru tratarea depresiei. În plus, pe lângă tratamentul medicamentos, persoanele care suferă de depresie sunt tratate prin terapie electroconvulsivă, ECT. În cele din urmă, pacienții care suferă de așa zisa tulburare afectivă de sezon, sau TAS, beneficiază de un tratament unic: expunerea la lumini puternice. Descoperirea litiumului în tratamentul tulburărilor bipolare, ilustrează importanța observării
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
scădere a simptomelor, în cazul tulburărilor bipolare în urma tratamentului cu litium, dar studii recente sugerează că rata de reacție este doar de 30-50% (Engelkamp, 1995)161. Litiumul pare a fi mult mai eficient în reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare li s-a prescris litium pentru a controla simptomele maniei și a depresiei. Majoritatea oamenilor cu tulburări bipolare iau litium chiar dacă nu prezintă simptome de manie sau depresie, pentru a prevenii recăderea. Aproximativ 80
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
este doar de 30-50% (Engelkamp, 1995)161. Litiumul pare a fi mult mai eficient în reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare li s-a prescris litium pentru a controla simptomele maniei și a depresiei. Majoritatea oamenilor cu tulburări bipolare iau litium chiar dacă nu prezintă simptome de manie sau depresie, pentru a prevenii recăderea. Aproximativ 80% dintre pacienții care au menținut o doză adecvată de litium nu au prezentat recăderi. În contrast, majoritatea dintre cei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare li s-a prescris litium pentru a controla simptomele maniei și a depresiei. Majoritatea oamenilor cu tulburări bipolare iau litium chiar dacă nu prezintă simptome de manie sau depresie, pentru a prevenii recăderea. Aproximativ 80% dintre pacienții care au menținut o doză adecvată de litium nu au prezentat recăderi. În contrast, majoritatea dintre cei care nu au menținut tratamentul cu litiu, au experimentat recăderi în tulburarea de care suferă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
psihotică. Ele au multe efecte secundare de tip neurologic, totuși, dintre care cea mai cunoscută este dischinezia tardivă. Oamenii cu dischinezie tardivă au ticuri incontrolabile și mișcări ale feței și membrelor. Antidepresivele triciclice Medicamentele antidepresive triciclice ajută la reducerea simptomeleor depresiei prin prevenirea asimilării transmițătorilor de monoamine și nonepinefrină în sinapsă ori prin schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între 60 și 85 % dintre oamenii care sufereau de depresie au simțit ameliorare a simptomelor depresiei (Rippere
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Medicamentele antidepresive triciclice ajută la reducerea simptomeleor depresiei prin prevenirea asimilării transmițătorilor de monoamine și nonepinefrină în sinapsă ori prin schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între 60 și 85 % dintre oamenii care sufereau de depresie au simțit ameliorare a simptomelor depresiei (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)162. Printre cele mai cunoscute antidepresive sunt imipramina, amitriptilena și desipramina. Din păcate antidepresivele triciclice au și efecte secundare. Dintre cele mai frecvente: gura uscată, transpirație excesivă, încețoșarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
simptomeleor depresiei prin prevenirea asimilării transmițătorilor de monoamine și nonepinefrină în sinapsă ori prin schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între 60 și 85 % dintre oamenii care sufereau de depresie au simțit ameliorare a simptomelor depresiei (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)162. Printre cele mai cunoscute antidepresive sunt imipramina, amitriptilena și desipramina. Din păcate antidepresivele triciclice au și efecte secundare. Dintre cele mai frecvente: gura uscată, transpirație excesivă, încețoșarea privirii, constipație, retenție urinară și disfuncție
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]