3,459 matches
-
veșniciei. Țineți în mâna voastră destinele Patriei. Sunteți tinerețea și speranța ei. Să pregătim astfel României locul pe care îl merită sub Soare și dreptul pe care îl are în lume”. Părăsită până și de prietenii tradiționali, România trebuia să deslușească o cale pe care să pornească spre refacere. De aceea Generalul Ion Antonescu a fost forțat de împrejurări, ca dintre două rele s-o aleagă pe cea mai puțin rea, de aceea s-a orientat către Germania lui Hitler, căutând
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de centru al lumii, cum optic fiecare om se plasează pe sine deasemeni în centrul lumii 11, dacă fiecare sat vrea să rămână el însuși 12, atunci condiția sine qua non este o personalitate distinctă. Numai datorită acesteia se poate desluși atmosfera ipoteșteană în care se afla integrat copilul Mihai și a cărei plenitudine s-a răsfrânt profund în sufletul său curat; rafinamentul sublimării în operă atestă că Eminescu nu i-a uitat niciodată realitatea magică. Ipoteștii, spre deosebire de Humuleștii lui Creangă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vacanța anului 1860, înaintea înscrierii la Ober-Gymnasium, va fi din nou la Ipotești, reluându-și plimbările la stână, cutreieratul luncii, joaca de unul singur sau cu Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji, tatăl, cu un talent actoricesc înnăscut, imita persoane cunoscute și hazul era în toi. A doua zi, cu noaptea în cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deschid și porțile inimii, dar și cele ale documentului. Aruncând o privire asupra Ipoteștilor prin timpuri, Ipotești care vor deveni natala vâlcioară/ Scăldată în cristalul pârâului de-argint2 și pe care poetul i-a iubit atât de mult, labirintica poveste se deslușește în tot realismul său. Înaintea acestuia, însă, legenda spune că, la început, Sitna pârâul de argint era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei păduri și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu cenușa de peste viață, depusă, vrând-nevrând, pe retina ochiului matur, iar din oftatul acesta, versul, singurul care îi mai leagă pe cei doi prin fire atât de fine, de curate și de strălucitoare, încât nimeni n-a știut să le deslușească până acum misterul. Miracolul urzelii acestor fire, când mii de săbii le taie de-a lungul vieții, chiar și fără motiv, nici poetul însuși nu-l deslușește. Omul, constată poetul francez Max Jacob, își pierde în fiecare clipă sentimentele umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fine, de curate și de strălucitoare, încât nimeni n-a știut să le deslușească până acum misterul. Miracolul urzelii acestor fire, când mii de săbii le taie de-a lungul vieții, chiar și fără motiv, nici poetul însuși nu-l deslușește. Omul, constată poetul francez Max Jacob, își pierde în fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de atunci poți realiza saltul spectaculos izbutit prin strădania mirifică a lui Eminescu (ziditor de limbă; îi dădea cărămizile la mână calfa Creangă)! Doar punând alături un text din primele gazete cu oricare filă eminesciană a aceluiași moment se poate desluși contribuția decisivă a "Luceafărului" (contemporan, câteva decenii, și cu Asachi, și cu Heliade) la constituirea limbii ce-o vorbim. Iată, de curiozitate, un text din 1849 despre "meteorologhie": "Barometrul, greomesor termometrul era "caldomesor", n.n. prin carele se măsoară gradul greutăței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unei ascensiuni politice") întreprinsă din bibliotecă, dar dublată și de mărturii recoltate de la supraviețuitori ai ierarhiei ceaușiste. Am mai parcurs astfel de lucrări în care autori străini își propun să descifreze mecanisme politice românești cu grad de specificitate greu de deslușit, ori măcar de intuit, pentru cercetătorul din afară (M. Almond, C. Durandin, D. Floyd, E. Behr, M.E. Fischer ș.a.); ades am avut senzația că nu s-a ajuns până la acea intimitate a proceselor capabilă să explice aleatoriul (aparent) al unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dreptul prohibitiv, publicația pășcăneană dovedește, număr de număr, că are ceva de spus, nu se sfiește s-o facă răspicat, fără urmă de complexe provinciale și într-o foarte îngrijită limbă românească. Iar citatul din Titu Maiorescu așezat pe frontispiciu deslușește de la bun început conduita demersului redacțional: "Critica a fost și va rămânea o lucrare necesară în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării". Ca totdeauna, revista practică și un adevărat ecarisaj cultural, oferindu-ne buchetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
drept corifei ai culturii socialiste: Șolohov (cârcotaș, meschin, înfumurat, ridicol), Gorki (ostenit și dornic de evadare), Ehrenburg (panglicar găunos), Meyerhold (oropsit, marginalizat), Pasternak (surprinzător de umil în fața lui Stalin), Bulgakov (aceeași paranteză), Stanislavski (terorizat), Eisenstein (disciplinat, supus) ș.m.a. Dac-am deslușit cum se cuvine etajul aluziv (și evaziv) al "Confesiunilor", Davâdova și-a împărțit amanții în patru categorii: de suflet (uciși unul câte unul de Stalin, începând cu Kirov, continuând cu Zinoviev, Tuhacevski ș.a.), de conjunctură, acceptabili, cu anume profit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Noica...), fie că au făcut parte din structurile organizatorice legionare, fie că le-au susținut propagandistic. Cum se explică enorma deschidere de compas dintre statura intelectuală de marcă și crima împotriva unor mari valori ale culturii române, rămâne s-o deslușească, iată, noile mărturii în cazul uciderii lui Iorga. Nu-i și n-a fost nici o îndoială că oribila crimă din pădurea Strejnic nu putea aduce decât ponoase Statului Național Legionar și mișcării în sine. O analiză logică elementară a consecințelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
știu să o fructifice. Îmi amintesc de cuvintele domnului Viorel Cosma, făceam niște cursuri - la teoria muzicii - și ne spunea, degeaba vrei să fii cântăreț « dacă n-ai ureche muzicală », așa și noi, noroc că mai târziu interesul ne-a deslușit... acum, deși unii copii au și foare bune condiții, au și urechi de care să fie trași câte puțin, nu le apreciază și este destul de rău. Când se vor trezi o să fie prea târziu ! Copiii se duc astăzi la școală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
că nici așa nu o făceau. Aceasta e parte dintr-o poveste de om, dar câte altele nu-mi stau în minte! „Bătrânii noștri sau ai nimănui”, am văzut intitulat un articol într-o gazetă. Autorul susținea că vrea să deslușească tainele bătrâneții dar nu poate să-și răspundă tuturor întrebărilor, fie că nu are înțelepciunea, rafinamentul și răbdarea necesare, fie că nu știe unde să umble. Ceea ce știe domnia-sa e că deși bătrânii aceștia sunt primii care își achită
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu întrebările: "da, când vine tata?, da, cum e îmbrăcat?, da, rămâne, de-acum acasă, ori tot pleacă la oaste?" numai ce-am zărit, mai întâi un nor de colb, care se ridica și se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a se crăpa bine de ziuă.. mai era puțin până să răsară soarele. Baltă s-a oprit o clipă, să privească „Răsăritul”... cât de mult iubea el răsăritul soarelui.. de oriunde l-ar fi privit. Umbre răzlețe, începură să se deslușească, jos, de-a lungul lizierii. Odată cu revărsatul zorilor, ceața așternută pe valea Dămucului, de încă decuseară, se ridică acoperind cerul cu o pânză subțire de nori. În zările îndepărtate, dinspre Pintenu, vârful Goșmanului,zvâcnea prima fluturare de lumină care aprinse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se întrebă din nou, cu mintea învălmășită. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate o vede trebăluind prin ogradă. O ceață argintie plutea peste Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ale vieții năruite, începeam o nouă pribegie, dar, nu ca aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau, drumul noilor zări pentru noi se deslușeau și mai greu dintre neguri... O viață lungă de pribegi, ne aștepta... Din Piața Unirii tixită de lume, la un mare miting, uralele răzbăteau în tot orașul... „Gheorghiu Dej luptător... pentru pa-ce și po por..!” „Uraaa... uraaa... uraaa..!” „ - Trăiască tov.
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oarbă. Iar deasupra ușii, pe o placă scria.. cu vopsea roșie, „xerox”. Am pășit pe alee, cu emoția elevului de atunci.. din `948, când am pornit în lunga viață de pribegi, alungați din școala noastră.. și, drumul noilor zări se deslușeau greu dintre neguri. „.. șaizeci de ani.. șaizeci de ani au trecut, de atunci..!” și, mintea îmi repeta mereu, ca o mașinărie stricată... „șaizeci de ani... șaizeci de ani, au trecut de atunci..!” Sus pe fronton, sub cornișă, cei patru Evangheliști
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
va pronunța, putând admite chiar pretențiunile părții absențe, dacă le va găsi întemeiate. Articolul 25 Dacă nici una din părți nu se prezintă, se vor aplica dispozițiunile articolului 16. Articolul 26 Judecătorii sînt în drept să pună întrebări părților spre a desluși punctele nelămurite ale procesului. Se va pune din oficiu, în desbaterea părților orice chestiune care poate duce la soluțiunea procesului și ordona, în marginele dispozițiunilor legale pentru dovezi, toate măsurile câri pot lămuri judecată. Dispozițiunile de mai sus se aplică
LEGE din 19 mai 1925 pentru accelerarea judecaţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127401_a_128730]
-
supune la chibsuirea secțiunei sale însoțită de unu referatu cu observatiunele sale. Articolul 32 Dacă judecătorului insercinatu cu verifivarea unei socoteli va ave trebuintia de lămuriri seu prin infatisiare de acte, seu prin infetisiarea comptabilului, 'și va face raportulu seu deslușitu catra Presiedinte și acesta va cere actele seu va chiema pe comptabilulu. Chiemarea se va face cu o singură citație. Articolul 33 Curtea trebe se aibă totu d'auna și este în dreptu se cera, spre a le ave în
LEGE din 24 ianuarie 1864 pentru curtea de compturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125707_a_127036]
-
la baza axiomelor sociale, pentru că toate calificările semantice sînt caracterizate de o dimensiune evaluativă (Bond, Leung, 2008). Afirmațiile "oamenii cu putere tind să îi exploateze pe ceilalți" și "puterea absolută corupe în mod absolut" sînt privite ca axiome sociale pentru că deslușesc o relație specifică între două entități, iar aceste două entități sînt evaluate în mod pozitiv sau negativ. Astfel, termenul de "axiome" este folosit pentru a reflecta natura axiomatică pe care o au credințele generale despre viață, deoarece individul își însușește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fi înțeleasă numai dacă luăm în considerare individul ca parte a unui in-grup (precum familia) și contextul social. Astfel, conceptul de interes social este considerat ca avînd o importanță deosebită pentru înțelegerea conceptului de bine psihologic. Sinele nu poate fi deslușit în absența conexiunii lui cu mediul social lărgit. La nivelul vieții individului această înclinație se transformă într-o atitudine globală, care reprezintă structura cognitivă a valorilor care domină în viața unei persoane. O altă accepțiune a noțiunii de bine psihologic
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
evoluției interioare, în atingerea unei armonii. Acest învățător onest, care este simptomul, poate dovedi multă duritate și severitate în manifestările sale corporale, emoționale, mentale, atunci când nu ne dăm silința să percepem sau negăm ceea ce vrea să ne transmită. Pentru a desluși acest limbaj este necesar să dăm dovadă de onestitate față de noi înșine, ceea ce nu e mereu ușor de suportat. Cel mai bun prieten al nostru nu ar îndrăzni niciodată să ne spună adevărul atât de crud și cinstit în față
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
1983, 281). Psihosociologia vestimentației a căpătat identitate cu precădere în orientarea gestalist-cognitivistă și în cea socio-culturalistă îndeosebi în anii '70 ai secolului trecut. Opțiunile cercetătorilor se îndreptau spre ipotezele din perimetrul cogniției sociale și interacționismului simbolic cu scopul de a desluși efectul vestimentației asupra formării primei impresii (L.L. Davis și S.J. Lennon, 1988; S.J. Lennon, 1986; S.J. Lennon, 1986 și F.G. Miller, 1984), modul în care indivizii percep obiectele vestimentare și le codifică în memorie (K.K.P. Johnson et al. 2002; L.L.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
exclus însă datarea fragmentelor pentru a rupe legătura cu cotidianul, spre a-i indica relativa lipsă de însemnătate față de ceea ce se petrece aici. Semn că manifest mai puțină încrâncenare față de ceilalți și mai multă față de mine. Dacă aș reuși să deslușesc potențialitățile ascunse în Limbă, aș putea să văd tot ce va fi. Aici (în Limba înțeleasă sub forma de cultură) sunt încrustate deja religiile care au fost și care vor veni și tot aici stau ascunse chipurile în care ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]