280,392 matches
-
niciodată, nu ne-am cunoscut. Mai târziu, Securitatea, dintr-un interes internațional, avea să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special, om inteligent, venise la mine să mă descoasă zâmbind dacă nu cumva, așa și pe dincolo... Mă simțisem atât de flatat... Să fi avut eu curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului (e dom' Petrică, el dă mereu verdictul final), casa misterioasă în care doar un personaj pătrunde și care devine subiect de speculații și de fabulă. Dar peste acestea e suprapusă o altă lume. Talentul lui Dan Lungu nu e doar unul literar, Raiul găinilor are o miză mult mai largă. Lumea de margine e un spațiu interesant sociologic și
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
automat strălucirea festivalului se estompează, pentru că, la urma urmelor, farmecul stă în valoarea spectacolelor ce se pot vedea. Și nu cred că banii au existat întotdeauna la vreme, ca să se poată face planuri semnificative. Nu în ultimul rînd, Festivalul a devenit și un loc de întîlnire, de dialog, un loc uman în care oameni de pretutindeni au șansa să fie împreună. Datorită investițiilor, reabilitărilor clădirilor de patrimoniu, datorită primarului Johannis, Sibiul este din nou un spațiu spiritual, pe care și teatrul
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
public și privat. O vizită particulară la patronul unui club de fotbal a putut să ducă la cele mai aberant-năstrușnice speculații publicate pe prima pagină a unui binecunoscut cotidian. Cînd le-am spus reporterilor acelui jurnal că nu urma să devin consilierul respectivului personaj, au virat în viteză, construind o altă istorie, nu mai puțin năucitoare. A apărut și un profesor din Marea Britanie, care se dorește călăuza "intelectualilor vigilenți" din România (pe mine, unul, cuvîntul "vigilent" mă cam sperie). Eu cred
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
care, pentru moment, prefer să nu mi le imaginez. Populismul este întotdeauna prezent și uneori chiar victorios acolo unde există mari frustrări, umiliri, așteptări trădate. Ajungem deci din nou la responsabilitatea elitelor intelectuale și politice, o temă care merită să devină un subiect crucial pentru o discuție sinceră privind cauzele situației în care ne aflăm. Dacă nu se va răspunde cu acțiuni reale, ci cu vorbe, la cererile de eradicare a unei corupții ce poate fi definită drept cea mai mare
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
acțiuni reale, ci cu vorbe, la cererile de eradicare a unei corupții ce poate fi definită drept cea mai mare problemă a democrației (așa cum este ea) din România atunci mi-e teamă că scenariul centralizării absolute a puterii ar putea deveni realitate. O Românie izolată de Vest este, mă obstinez să cred, un itinerariu pe care clasa politică va ști să-l evite. Am fost întrebat în repetate rînduri în ultima perioadă care sînt valorile politice cu care mă identific. Simplu
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se desprindă idealitatea unui popor. Ei sînt apostoli, nu vameși. Ei predică, nu fac tîrg". La fel, în chip salutar, atrage atenția asupra primejdiei reprezentate de amnezia comunitară, care poate ușor deveni o formă de complicitate cu vinovăția: "Nu credem să existe un colț pe pămînt unde suportarea unei crime naționale să fie mai comodă decît la noi. La noi se iartă pe toată linia. La noi se uită". Nu în ultimul
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
pe scară largă în viața publică (în orice regim politic există o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la acest capitol, începînd chiar cu rezultatul alegerilor din 1946), iar literatura a fost obligată să devină o copie palidă a minciunii oficializate. Altfel spus, scriitorii din obsedantul deceniu au fost obligați să descrie la modul realist (nonfictiv?) o realitate devenită ficțiune pură. O ficțiune cinică și sordidă, cîtuși de puțin estetică. Revenirea esteticului în literatură, la mijlocul
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
în literatura română a anilor '50 și cea a anilor '90 este paralela dintre ce se întîmplă la ora actuală în literaturile română și franceză. Chiar și într-o țară cu potențialul economic al Franței, publicarea unei cărți tinde să devină un lux, pe care nu și-l mai poate permite oricine. Interviul realizat de Ion Simuț cu prozatorul Dumitru }epeneag este plin de sugestii în acest sens. Spune Dumitru Țepeneag: " Un scriitor francez trebuie să aibă avere personală ca să poată
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
de mine" (p. 385). Reabilitatea ficțiunii este o carte gravă, a temelor cu adevărat importante în cultura română, la începutul mileniului III. Este o carte incomodă, pe marginea căreia se poate glosa la nesfîrșit, multe dintre ideile ei putînd să devină teme de colocvii și simpozioane. Putem să fim sau nu de acord cu explicațiile lui Ion Simuț. Problemele ridicate de el în acest foarte provocator (în sensul bun) volum trebuie privite însă cu toată seriozitatea.
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
cele de azi (rezultată uneori și din transcrieri automate ale vechilor rețete) ridică și alte probleme: cartea de bucate poate evoca în deplină liniște - și fără note de subsol - realități uneori mai puțin familiare cititorului contemporan. Desigur, această nobilă nepăsare devine, în anumite contexte politice, subversivă. În anii de progresivă sărăcire alimentară ai regimului comunist, o carte de bucate veche - pomenind de icre moi, sparanghel, nisetru - era un document antistatal și de propagandă burgheză; în perioada de maximă lipsă, deveniseră explozive
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
nepăsare devine, în anumite contexte politice, subversivă. În anii de progresivă sărăcire alimentară ai regimului comunist, o carte de bucate veche - pomenind de icre moi, sparanghel, nisetru - era un document antistatal și de propagandă burgheză; în perioada de maximă lipsă, deveniseră explozive chiar rețetele care evocau (cu inconștientă nostalgie) kilogramele de carne, smîntîna și untul. În prezent șochează mai ales contrastul dintre obiceiuri culinare vechi și modernizarea și industrializarea alimentației, în alegerea unor materii la a căror producere tradițională cititorii nu
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
critici a revistei "România literară" de la mijlocul deceniului opt (în care, alături de Nicolae Manolescu se mai aflau Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Dana Dumitriu, Sorin Titel Laurențiu Ulici și, ulterior, Eugen Simion). În anul 1989 emigrează în Franța și devine o prezență constantă în programele posturilor de radio "Europa Liberă" și Radio France International, pentru ca după căderea comunismului semnătura sa să reapară în presa din țară, în primul rînd în revistele "Dilema" și "22". Tangențiale este o selecție, destul de severă
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, or despre posteritatea lui Eugen Lovinescu. Fiecare pagină din Tangențiale aduce importante dividende intelectuale cititorului ei. Spectacol al inteligenței, model de analiză literară și de dispută de idei, cartea lui Mircea Iorgulescu, Tangențiale, ar trebui să devină manual de studiu pentru toți tinerii cronicari de astăzi. Este o carte care are menirea de a stîrni pofta de lectură. Or, aceasta este/ar trebui să fie chiar rostul criticii literare. P.S. Articolul meu din numărul 14 al "României
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
are menirea de a stîrni pofta de lectură. Or, aceasta este/ar trebui să fie chiar rostul criticii literare. P.S. Articolul meu din numărul 14 al "României literare" (Îndreptar de corectitudine politică) m-a pus în situația neașteptată de a deveni o prezență constantă în paginile unei publicații transformate în birou de registratură pentru frustrările din viața noastră culturală. O replică de două pagini de revistă din partea domnului Victor Neumann (la o cronică în care cartea domniei sale era mai degrabă lăudată
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
cu Toynbee și al meu să-i văd pe ambii ca pe niște men in black (firește, cu o poziție subordonată pentru domnul Lobonț) ai corectitudinii politice. Pasiunea domnului Ion Bogdan Lefter de a rîcîi în idei pînă ce totul devine urât mirositor, prefer să o las necomentată.
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
de provincie. În general, acesta este trend-ul prozei tinere actuale. Numai că simțul de antropolog al autorului nu decupează/înregistrează imagini întâmplătoare. Toate nimicurile care fac subiectul prozelor chiar și de numai două pagini ale lui Cosmin Manolache au devenit text doar datorită unui cât de umil sâmbure de neobișnuit, de semnificativ, prin urmare. Momentele și schițele tânărului prozator originar din Mizil nu sunt gratuite și, dincolo de anodin, au un ce al lor, chiar dacă deseori acesta nu e surprins la
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
greu e cu autoportretul... Amorul propriu, cel mai tiranic dintre toate, te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie...Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta. E ca și cum ai fi alt ins, altfel direcționat. Eu, personal, n-am însă nevoie de lucrul ce răsfrînge asupra ta propriu-ți chip. Avantajul meu este că-l
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie...Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta. E ca și cum ai fi alt ins, altfel direcționat. Eu, personal, n-am însă nevoie de lucrul ce răsfrînge asupra ta propriu-ți chip. Avantajul meu este că-l am mereu lângă mine pe Omicron... Proaspăt întors de la Paris, el
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
majoritatea dascălilor reușesc să-și ocrotească pruncii primiți spre educare. îi apără de valurile agresivității unei lumi scăpate, parcă, de sub control. îi îndeamnă și-i învață să creadă că munca, prietenia, devotamentul, altruismul și multe alte noțiuni, care tind să devină simple vorbe terfelite în hulpava noastră tranziție, sunt încă adevăruri de viață. În lumea convulsionată din care veneam, astfel de universuri școlare, precum cele din Măcin, Cerna, Greci, Carcaliu sau Luncavița, par mici oaze de speranțe. Copiii sunt încă încurajați
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
sufletele, ale unor posibili viitori medici, ingineri, oameni de afaceri, cadre didactice, politicieni sau...culegători de căpșuni aiurea. Dorind să le răspund, scormoneam în mine dezlegări la întrebări care, abia atunci astfel formulate de acei copii, repet, născuți după 1989, deveneau și ale mele. Ce mai înseamnă să fii scriitor român? Unde se oprește acum drumul cărților tale către sufletele unor astfel de viitori cititori? Și câte altele. Mă imaginam în locul lor, la vârsta lor de acum, ducându-mă în de
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
mi-a răspuns? La fel precum acești școlari, căutam un sens, un trup, adevărului, dreptății, cinstei, frumosului și multor altor cuvinte. L-am găsit? L-am urmat? La fel ca ei, priveam spre fascinația scriitorului ce-aș fi vrut să devin, tulburat de prezența, rară, a câte unui autor, întâlnit în întruniri similare. Ascultam spusele lor, crezându-le adevăruri. M-au mințit când i-am urmat? Am greșit când m-am îndepărtat? Pe măsură ce le vorbeam acelor copii fascinați de scris și
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
Marius Chivu Dintre toți debutanții colecției de la Polirom, doar în cazul Ioanei Baetica se poate spune că gloria autorului a precedat apariția cărții. Primul capitol al romanului, cel care dă și titlul cărții, a devenit repede subiect de discuție în târgul literar și lumea deja a formulat neoficial etichete pentru tânăra prozatoare, semn că dinamica unui câmp literar nu se datorează exclusiv publicului, mai mereu amorțit și leneș, dar mai ales scriitorilor și disponibilității acestora
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
pe fața și în gesturile lui cele o mie de cărți fundamentale pe care le citise" (pp. 96-97). Stere însuși simte (deși refuză să creadă) starea de inconfort pe care o produce femeii simpla sa prezență. Iubirea pentru Adriana a devenit pentru el o chestiune care ține mai mult de propriul intelect decît de realitatea propriu-zisă. Ca și în cazul lui Ulise, important pentru el este drumul, imaginarea idealizată a proximei întîlniri, nu finalitatea, revederea propriu-zisă. De altfel, el recurge la
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
cum spuneam, pentru a-și prelungi starea de beatitudine care precede întîlnirea propriu-zisă. Momentul în care se deschide ușa apartamentului Adrianei are pentru Stere semnificația trezirii din vis. Firește, în final, această stare de amînare se permanentizează, iar ruperea legăturii devine cumva izbăvitoare pentru ambele personaje. Tot un roman al așteptării, dar de alt tip, este Acasă. În centrul acestuia nu se mai află o poveste de iubire, ci drama bătrînilor rămași din ce în ce mai singuri și mai neajutorați. Cadrul este însă același
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]