24,608 matches
-
fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela ciudat încetase. Întors în biroul lui Mma Potokwane, se relaxă în fața unei cești cu ceai și a unei felii uriașe de prăjitură cu stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau bine hrăniți. Guvernul avea grijă de ei și le acorda sume substanțiale în fiecare an. Mai erau, însă, și oameni cu suflet, o rețea de filantropi care donau orfelinatului bani sau bunuri. Asta însemna că nici unui orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cele din urmă, trupul își cerea dreptul la odihnă. Dacă era adevărat, atunci ea recupera, deoarece dormea câteva ore în după-amiezile de sâmbătă, iar duminica nu se scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la două-trei în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce își aștepta rândul la împletit părul la salonul Fă-mă frumoasă, remarcase într-o revistă un articol despre somn. Era un doctor vestit, citise ea, care știa totul despre somn și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stânjenitoare și Mma Ramotswe răsuflă ușurată când se termină. Se gândi că ar fi cel mai bine dacă i-ar da, cât de curând, un caz noii ei adjuncte, ca să evite crearea de tensiuni inutile și, când mai târziu în dimineața aceea, sosi domnul Letsenyane Badule, hotărî că acesta va fi primul caz al lui Mma Makutsi. Sosi într-un Mercedes Benz, dar era un model vechi, în concluzie insignifiant din punct de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
răzgândi. Așa măcar o să aibă și el o ocupație și, oricum, nu era nimic rău în asta. Așa că unchiul notă pe o bucată de hârtie pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Makutsi își făcu o cană de ceai de rooibos și se așeză comod pe scaun. Se uită la pantofii ei cu trei năsturei strălucitori. Oare ei or ști răspunsul? Probabil că da. CAPITOLUL PAISPREZECE La cumpărături în oraș În dimineața succesului remarcabil dar și însoțit de complicații al anchetei desfășurate de Mma Makutsi în problemele domnului Letsenyane Badule, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul service-ului Tlokweng Road Speedy Motors și, fără îndoială, unul dintre cei mai buni mecanici din Botswana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se bucuraseră vreodată de așa un lux. Nu mai despachetaseră niciodată, să le probeze, haine din ambalajul original de la fabrică, nu mai simțiseră niciodată în nări mirosul acela specific, pătrunzător, de stofă nouă. O să-i ducă cu mașina chiar în dimineața aceasta și o să le cumpere toate hainele de care au nevoie. Apoi îi va duce la raionul de cosmetică și fetița o să-și poată cumpăra niște creme și șampon și alte lucruri pe care s-ar putea să le placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul J.L.B. Matekoni făcea ca imaginea să-i apară atât de vie dinaintea lui; ca unui condamnat la moarte care aruncă o privire scurtă pe fereastra celulei, în ultima lui dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vedeau în fiecare zi. L-ați văzut și în ziua morții. Trebuie să vă fi făcut o idee. — Am spus atunci totul, și poliției și americanilor care au venit și ne-au pus tuturor întrebări. L-am văzut, o dată, de dimineață, și apoi la ora prânzului. Le-am spus ce am mâncat la prânz. Le-am descris hainele cu care era îmbrăcat. Le-am spus tot. În timp ce-l asculta, Mma Ramotswe își dădu seama. Tipul minte. Dacă i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mărturisi. Mă uitam cu drag la ele. Mi-ar fi plăcut să lucrez cu șurubelnițe și chei franceze, dar n-am avut ocazia. — Ei bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de scăderile de presiune și de evoluția astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie literară, imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură. - Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță pe lângă sediul din Târgu Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule pentru prostată și ceva sculău sau cum i-o fi mai spunând atunci. Resemnează-te. - Știi ce, nu mă mai lua în tărbacă! - Ba bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
până-n Balta Brăilei... Și gloduri. - Au fost filmate și date la televizor, nu mai știu dacă la ProTV sau la ăla, fotbalistul, care și-a făcut și firmă de strâns gunoaiele, și televiziune în București. Mi-a arătat nevastă-mea dimineață, scrie și-n Ziarul de azi. Au apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Voia Costache să-i lase casa de-aici fetei când s-o mărita și să se-ntoarcă la țară, la ai lui, mai e acolo o sfoară de vie... - Nu i-a plăcut niciodată la bloc. „Aici se cacă de dimineață în capul tău”, zicea. „I-auzi cum trag apa după ce s-au golit, cum să-ți meargă bine?” - Da’ și el căca în capul ălora de jos... - Da, da’ la el nu se punea... - Da, când venea mai abțiguit... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai Înaltă stîncă a țărmului abrupt, implorînd-o ca soarele să Îi aducă În dar noul chip, cu care să poată părăsi pentru totdeauna exilul voluntar. Dar, În băltoace, apa Îi reflecta mereu nechimbata imagine cu trăsături de iguană. În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a văzut-o... Acolo, optzeci la sută din an aveam parte numai de zăpadă” Iguanei Oberlus Îi trebuiseră aproape treizeci de ani ca să Învețe ce e aceea zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și vreau să văd cum muncești... Își continuă mersul rapid spre culmea Îndepărtată. Soarele era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu un ocol pînă cînd ajunse dedesubtul peretelui abrupt, chiar sub stînca mare ce Îi slujea drept turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate direcțiile, atent la prezența oricărui vapor, ba chiar În timpul zilei se oprea de două ori din orice treabă pe care o avea de făcut și se ducea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-și căuta norocul pe alte mări și despre o fată frumoasă care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea falezei, de unde contemplă marea, Încă agitată din pricina vîntului ce sufla dimpotrivă și care se lupta să-și recapete calmul, după ce atinsese, cu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă umili și o a doua greșeală, anume aceea de a mă lăsa În viață... Tu ai fost cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt sinucigaș. Dacă supraviețuiau, Își potoleau foamea, se Îngrășau rapid și Își reluau mersul lent pînă pe culme, În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]