6,113 matches
-
plecat cu trei zile înaintea lor. Cum să le fi zis keep in touch, o dată ce pentru ele povestea e-mail-ului a fost un episod dintr-o aventură oxoniană? Ne-am îmbrățișat în fața porții colegiului, într-un gest de solidaritate mută și disperată. Noi nu eram ele doar fiindcă m-am născut în altă parte, în „norocosul” ținut est-european. Venise să mă recupereze profesorul Dumitru S. Și ele, uitând pentru o clipă de toate schismele de pe lume, i-au strâns mâna și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
monșer, prost! Aici, când te întâlnești cu altul, îi răspunzi: I am fine! Chiar dacă ți-ai pierdut copilul, chiar dacă tu ai o boală grea, dacă te-a părăsit iubitul, dacă ai rămas șomer. Poate că noi sperăm în secret și disperat că, dacă ne plângem, „celălalt” ne mai ia din necazuri de pe cap, dacă noi nu suntem în stare. Cred că e un sindrom de retard de când am fost prunci: urli, vine cineva și te schimbă, alăptează, dă o pilulă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cineva când nu mai aveam încredere în nimic. Nu știu de ce mi-am amintit acut de Mircea. Poate fiindcă încerc să mă recompun pentru cealaltă lume, să îmi scot de sub chepeng dragurile românești. Lucrez flămând, pe ultima sută de metri, disperată că nu termin până la urmă un volum să îl predau la Polirom. Acum zece ani, bunica pleca de pe lumea asta cu mine lângă ea, rugându-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prezenței mele în comună, ba chiar de plimbările din preajma iazului, de care știa ca oricare din comună. Prinsă în plasa amintirilor, Ana ridică la un moment ochii către mine și îi întâlnii astfel privirea care avea de data asta ceva disperat în ea, în timp ce Lung vorbea mai departe, nu interesa ce, iar eu, în locul oricărei stânjeneli, o privii drept în ochi, nu era o sfidare ci un strigăt pe care numai intuiția unei femei îl poate desluși. Și așa se trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se ivi alături cu un mic platou cu pișcoturi și pahare cu șampanie, așeză platoul ce se goli repede pe o măsuță de lângă noi și ciocni cu amândoi. Clipa fu amețitoare căci îi întâlnii ochii, era o privire caldă și disperată, ca-n dimineața zilei anterioare, vorbea prin toată ființa ei de femeie ajunsă la maturitate numai prin actul recent întocmit, eram să spun „plăsmuit”. Era prima dată când Codul civil în litera căruia slujeam mi se păru o aberație. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alături de tine, cu știința mângâietoare a tăcerii. Mâine pleci... Când te vei mai întoarce?” - „Niciodată”, eram să răspund, dar fiindu-mi teamă de reacția ei imprevizibilă, încercai un nevinovat ocol ce nu era decât forma de viață a unei sincerități disperate, îmi dădui seama atunci, și rostii: „La ce bun?” Ochii ei se măriră, rotunzi: - „Ce vorbă e asta? La ce te gândești? E ca și cum ai spune «Niciodată». „Dacă «niciodată», atunci de ce-ai mai venit acum? A fost un act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
malul unui lac asemeni, până ce în dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mâinile după gât. „Nu vreau să mai plec” rosti, și în clipa aceea, deasupra mormântului ei, pâlpâi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața înainta cenușiu, începuseră prăbușirile, speranțele, câte mai erau sau se încăpățânau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea încredere în nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimic în ele, decât oficiale ipocrizii, aceleași, - nu va înțelege singurătatea în care mă voi afla, el fiind prin structură chiar izvorul acesteia. Tu pleci cum ai plecat altădată; un an după aceea m-am căsătorit - hotărârea părinților - Mă întrebam disperată, dar nu puteam vorbi cu nimeni: tu nu erai, nu înțelegeam, nu înțeleg cum a fost, de ce a fost să fie așa când ordinea logică a acelui timp ar fi impus să-mi fii soț, cred că și părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea intră în întuneric. Ne răvășirăm dedându-ne nouă înșine în uitările ființei, căutându-ne ca într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea își striga ajutorul în știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam în liniștea imaginatului ocean decât șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te iubesc! - un început ca un final, altceva buzele ei nu puteau, nu putură rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, în fundal, soarele cădea în asfințit, ea mă îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pragmatică, de integrare europeană, proces care poate să contribuie la îmbunătățirea standardului de viață a populației țării, făcând-o mai atractivă pentru locuitorii din Transnistria și facilitând, astfel, reintegrarea. Aceasta pare să fie o abordare mai eficientă decât încercările uneori disperate ale guvernelor comuniste anterioare de a ajunge la o soluție politică cuprinzătoare la Moscova 17, abordare care s-a soldat cu unele greșeli serioase, cum a fost Memorandumul Kozak. Conflictul din Transnistria și urmările sale au constituit, totodată, un obstacol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În ziua de 21 august 1968, răsuna puternic vocea Bucureștiului de condamnare în termeni foarte duri a intervenției militare în Cehoslovacia, ignorând chiar pericolul ca și România să împărtășească aceeași soartă. Comentatorii occidentali se refereau la curajul nebunului sau al disperatului, de care a dat dovadă România. Peste vreo zece ani, un ziarist olandez îmi mărturisea că în seara zilei de 21 august se afla în apropierea graniței române, pentru a-și informa concetățenii despre intervenția acelorași forțe și în țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aproape nu mai scriu, dar pentru mine scrisul a fost mereu un tonic, un fel de terapie. După ce scriu o pagină, mă surprind fluierând. Sunt convins că dacă nu aș fi scris eram mort demult. Primesc frecvent scrisori de la tineri disperați, la toți le dau același sfat: indiferent care vor fi rezultatele artistice, să scrie. Scriind se pot salva. Benedetta Craveri: Fără îndoială, dumneavoastră ați afirmat, de asemenea, că numai scriind aveți un sentiment de oarecare "provocare". Emil Cioran: Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mesei și a primit ideile obișnuite, fumate de mult; promovarea prin intermediul vedetelor; campanii de presă; excursii pentru toți redactorii de marcă din domeniu într-un loc fantastic - dacă se poate pe Marte. Când a ajuns la mine, Ariella a încercat disperat să-i spună că eu sunt zero barat, nimeni, un simplu roboțel, dar George a insistat: —Lucrează la voi, nu? Cum te cheamă? Anna? Spune-mi ideile tale. Ariella era în pragul isteriei. Cu atât mai mult când am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la volan și tocmai ieșeam din parcare când s-a întâmplat. Chiar înainte ca Aidan să scoată un sunet ciudat, involuntar, observasem tensiunea acută pe care o emana dintr-odată. M-am uitat pe fereastră, plimbându-mi ochii de colo-colo, disperată să văd ce văzuse el. O femeie venea spre noi. Dar ne mișcam destul de repede, o depășisem deja și intuiția mea striga „Uită-te în urmă, uită-te în urmă, repede“. Mi-am întors capul peste umăr. Femeia se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Îi scriam două-trei mailuri pe zi, păstrând un ton degajat și dezinvolt. Nu voiam să-l fac să se simtă vinovat spunându-i cât de disperată eram să primesc vești de la el. Era mai bine doar să păstrez căile de comunicare deschise astfel ca el să mă poată contacta dacă putea. De asemenea, îi citeam horoscopul în fiecare zi, încercând să îmi fac o idee despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
exclusive și logodnă și trei luni între logodnă și nuntă. Și nici măcar nu eram însărcinată. Dar după lupta cu moartea din adâncuri, eram plină de energie și elan și părea fără rost să aștept orice-ar fi fost. Dorința mea disperată să fac totul chiar acum s-a potolit după câteva săptămâni, dar în acel moment trăiam clipa pe toate planurile. Unde s-o facem? a întrebat Aidan. New York? Dublin? Boston? Nici una din ele, am zis. Hai să mergem în County
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
invitați, am văzut că o anume Janie Sorensen ne cumpărase un cadou. O clipă am stat să mă gândesc, cine naiba o fi Janie Sorensen? Apoi m-am gândit, e Janie! A lui Aidan. Ce ne cumpărase? Am dat clic disperată să văd detaliile și apoi, am avut senzația că m-a lovit cineva în stomac. Janie ne cumpărase un set de cuțite de bucătărie. Din acelea foarte ascuțite, tăioase, periculoase. Ce-i drept, le scrisesem în lista de cadouri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trezea cu noaptea în cap să meargă la o întâlnire DA (Dependenții Anonimi) înainte de a merge la lucru. — Te simți bine? A încercat să acopere un căscat. — Ne putem întâlni? — Sigur. Acum? Să vin la tine? — Nu. Simțeam o nevoie disperată să ies din apartament. Ce zici de Jenni’s? Era o cafenea deschisă non-stop. Din cauza problemelor ei, Rachel știa o mulțime de cafenele deschise non-stop. Ne vedem acolo în treizeci de minute. Mi-am aruncat niște haine pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la dermatolog? Apoi, cu o voce pierită, Rachel spusese Thelma și Louise și se dăduse înapoi, foarte stânjenită. Dar bărbatul misterios s-a oprit să-mi vorbească. Hei, micuțo, a zis. Cum îți merge? — Bine, am răspuns, dând din cap disperată. —Ești sora lui Rachel, nu? Eu sunt Angelo. Ne-am întâlnit într-o dimineață la Jenni’s. Cum de putusem să-l uit? Arăta atât de straniu cu fața lui trasă, suptă, cu ochii negri înfundați în orbite, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a trebuit mai mult timp ca să-l întâlnesc pe Leon decât pe oricine altcineva. Îmi era teamă să văd cât de mult suferă, pentru că atunci ar fi trebuit să îmi înfrunt propria suferință. Necazul era că Leon își dorise tot atât de disperat să mă vadă pe cât îmi doream eu să-l evit - probabil că mă vedea ca pe un înlocuitor al lui Aidan. Îl tot fentasem, dar cedasem acum câteva săptămâni și am fost de acord să ne vedem. O să rezervăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pașii. Faima se plătește, a zis. Și începi să plătești chiar de-aici. Arăta normal. Vorbea normal. Și deodată m-am întrebat de ce n-ar trebui să fie normal? Și eu eram aici și nu eram anormală, doar îndurerată și disperată. Și acum că apăruse în sfârșit cineva, eram însetată de răspunsuri. —Nicholas, tu ai... mai... fost... la asta? —Mda. —Și persoana care transmite mesajele... —Leisl... —Leisl. Comunică de-adevăratelea cu - nu voiam să spun „morții“ - cu lumea spiritelor? — Mda. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o garanție, ci o simplă estimare. Vă rugăm să luați notă de aceasta în cazul unei acționări în justiție. Ce? Unele persoane o dădeau în judecată pentru că nu apucau să vorbească cu Neris în intervalul promis? Dar știam cât de disperată eram eu, înțelegeam că oamenii puteau să-și piardă capul dacă țineau morțiș să vorbească cu cineva drag la o anumită dată și nu le ieșea pasiența. Urma un atașament plin de clauze de declinare a responsabilității. Era exprimat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și că ar trebui să rulez caseta la viteză mai mică spre a auzi mai bine. Totuși, asta făcea să-mi fie mult mai greu să disting ceva coerent, așa că am revenit la viteza normală, cu toți mușchii încordați, încercând disperat să aud ceva care să aibă vreun sens. De-abia prindeam un sunet sau un cuvânt ici-colo când, deodată, din senin, am prins o propoziție întreagă. Nu era nici o îndoială asupra a ceea ce era. Am auzit fiecare cuvânt limpede. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]