4,906 matches
-
o alta. Însă nici vreo femeie nu Îl iubise ca pe nimeni altul, stîrnind În el astfel o patimă pe măsură. Sau Thomas nu izbutise să aprindă flacăra, același lucru. Degeaba, pînă pe la treizeci de ani, arătase cum arătase; solar, distins, marin - În albastrul ochilor; un sfînt, Îi spusese o iubită care nu Îl iubise destul. Asculta și ceasuri În șir valsul. Gounod, negreșit, avusese o ureche spre cer cînd Îl compusese. Cealaltă, neîndoielnic, spre iad. Pentru că, la un moment dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și ciuleau urechile ca și cum ar fi vrut să audă ceva, niște șoapte venind dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-am pus această întrebare unui domn distins, de vreo cincizeci de ani, cu alură de sherlock Holmes, care se apleca mai mult decît ceilalți pentru a-și lipi aproape urechea de unele cărți. — nu vă supărați, ce încercați să auziți ? Domnul sherlock Holmes mă privi nedumerit și-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
refuza casa și se uita urât numai când era și Olimpia de față, dar pe Stănică îl suferea. Acesta îl lua de braț, îi lăuda zgomotos lucrările și-i smulgea câțiva lei, când avea. Pe Aglae o biruia cu maniera distinsă de a-i săruta mâna și cu apelativul "mamă". Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale, chiar de la Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rest de gelozie. Aurica îl întrebă într-o zi, răutăcios: - E adevărat că Pascalopol a părăsit-o pe Otilia? - Nu știu nimic, zise mahmur Felix. - Am aflat eu! stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu seputea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia să vadă în sfârșit că nu e nimic interesant într-o dezmățată ca Otilia. Să bagi numai de seamă să nu cazi dumneata în cursă. V-am văzut cam intimi. Felix ar fi fost în stare să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cea mai bună calitate. Felix era curios să afle motivul chemării și nu izbutea să găsească o ipoteză oricât de puțin valabilă. Iorgu, cu multe gîfîituri și frecături de mâini și o dificultate ieșită din dorința de a vorbi distins, își expuse cazul: - Domnule Felix, te-am chemat, și să mă ierți c-am îndrăznit,te-am chemat fiindcă știu ce om de treabă sunteți și sunteți și rudă cu domnul Giurgiuveanu. (Iorgu amesteca persoana a doua singulară cu a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și altfel de expresii ordinare. Curios. Părea o fată foarte distinsă. Dumneata ce zici? Întrebarea era atât de încărcată de subînțelesuri, încît Felix căută să-și scape privirile din ochii reci ai Aurichii. - Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vină, e devină cine a învățat-o să facă asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
belle-arte, se mai vindecase de această antipatie, judecând că el are un "talent", care-l ridică deasupra celuilalt. Sentimentul care îi opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur că, dacă Felix va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulată, va plăcea fetei, așa cum plăcuse și Otiliei, și Georgetei. Titi fusese cuprins, pe dată ce zărise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci de dorința grabnică de a o lua de nevastă. Era decis, acum când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre a moșteni un frate, care nu vrea să-i lase averea? Stănică mirosi indispoziția Aglaei și se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o căsătorie săracă îl strânse de gât acum, și, cu o demnitate foarte distinsă, începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moș Costache. Stănică simțea amărăciunile umui romantic în fața unui lac de munte, înconjurat de piscuri înzăpezite. El, omul bun, care aducea pe Lili ca să fericească un tânăr, care se interesa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-o să-mi ții acum neprezentați doi domni atât de plini de responsabilitate, de șarmanți și de distinși? - Sânt niște clienți... Par but de bani. Au venit cu un taxi... - Clienți! But de bani!... De cinci luni nu încetez să fiu tot mai deziluzionată în legătură cu educația acestei fătuci! Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și însemnări. Privind sufletul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris și, întreprinzător, și-a amenajat până și un atelier de ceramică. Privește la Ulpiu, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles, după ani de eșecuri, observai că ea nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl privea cât putea ea mai blajin. Părea că nu se forțează, deși ceea ce reușea ea să scoată în materie de blajinitate și condescendență din asta reprezenta foarte mult. Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deseori nevoie... Este ora 20,05... Nu garantez pentru procurori. Mă îndoiesc însă, de pildă, ca, la ora aceasta, 260 DANIEL BĂNULESCU funcționare țăcănite, nu izbutise să plătească, în avans, și abonamentul Radio-TV. Aduse vorba asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu niște căcaturi de vrăji. În rest, persoană cultă, violoncel, clavecin, cultură clasică, elevată (cînd auzi și vorba asta filozofică, elevată, lui Arvinte, ce era veșnic mort după cuvintele distinse, aproape i se sculă.) Isteața dăscăliță putea fi însă și cu curul în sus, pretențioasă. Punea două condiții. Pe parcursul șederii la ea, noul primit să nu ia, nicicând, legătura cu vechii săi camarazi. Și costa mult. "Foarte bine", dădu, scurt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți. Era un loc excelent, în care putei să-ți ronțăi în liniște pastilele, între sendvișurile cu parizer sau cu friptură de curcan. Distinsa profesoară era o tipesă. 290 DANIEL BĂNULESCU metrou uitau, uneori , să deschidă rapid ușile. Nici unul însă, până azi dimineață, nu uitase atât de mult... Pe de altă parte, generalilor de Securitate ce răsăriseră instantaneu în sala Dispeceratului le era groază
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tipărite, niciodată. La capătul unei istorice bătălii cu Consiliul Educației și Culturii Socialiste, lui Ulici i se datorează debutul editorial al lui Cristi, petrecut chiar în 1988. Se mai îndura de noi, luptîndu-se să ne publice, prin reviste, câteva versuri, distinsa și excepționala poetă Constanța Buzea. La sfârșitul ședințelor literare de la UNIVERSITAS, profanii coborau scările imense, colhoznice, înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se porni, fără grabă, să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l aleseseră drept pradă: - E cartofor? Trăiește cu mă-sa? O frige cu farmece? L-a trișat franțuzoaica? se interesă Genel, sărind din două în două trepte, ca un greiere, către palierele inferioare, după făptura pe jumătate jigărită, pe jumătate distinsă. Uită și bijuteria lui Matei Basarab, pe cimentul pe care o așezase, buză-n buză cu gâtlejul scărilor. Nu mai era atât de interesat de aspectul material al existenței. La loc. Înăuntru. O, singurătate a singurătății, totul este singurătate! Pantofii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela Jugureanu. Arătau înzecit mai ruinate decât gazda. Iar a doua lor calitate mediumică era aceea că-l cunoscuseră pe Răposat. - Și nu-ți mai zic ce distins se înfățișa înainte. Dar și ca Răposat se ținea așa chipeș. C-ar fi meritat neapărat păstrat mumificat!... Câte mumii de împărați și de sultani n-ar fi bătut, prin trăsăturile lui agreabile, Răposățelul la fund! - Cine, tantelo Dragonela? Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care să se împiedice distinsul nostru elev. - ...Așadar, operațiunea cu detergentul picase... Nu puteai fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovarășului X fiindu-i deja dezvăluite numele dumitale. Vârsta. Adresa. Liceul la care studiezi... 383 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI precum un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
palidă și dureroasă... și, de departe, orașul, cu conturele lui fantastice, cu case și turnuri, cu ferestele-i mute ce ascundeau mistere, și peste toate un lințoliu transparent de lumină albă... Numai un brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic... numai în urechea mortului suna un greier parecă... El auzea parecă acel greier, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o legătură de chei și, topite, multe [mucuri] de lumânări de ceară galbenă... Aprinse unul de mucul ce era să se stingă, luă cheile și deschise o ușă ce ducea într-o suterană alăturată. Ținea lumina în aer cu brațul distins... Lăzi cu grămezi de argint erau în colțurile acestei suterane fără vo răsuflătoare... Argint, argint... el merse mai departe... Deschise o altă ușă... Lăzi de aur grămădit licureau slab în lumina cea roșietică a făcliei de ceară. El s-apropie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
libido un principiu explicativ al psihologiei colective. Nu are deloc intenția să dea înapoi în fața opoziției pe care se așteaptă să o întîmpine. Nu mai acceptă nici compromisurile îndoielnice, refuzînd să înlocuiască vorbele sincere și brutale cu termenii uscați sau distinși. Aceasta e atitudinea altor gînditori care evită cuvintele proprii și îl sfătuiesc să procedeze la fel: "Eu însumi aș fi putut proceda astfel dintru început, comentează psihanalistul, fapt ce m-ar fi scutit de multe obiecții. Dar nu am făcut
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din Occident, conferă titlul de doctor honoris causa unor reputați dascăli ai Facultății de drept. Salut, cu această ocazie, pe fostul asistent, azi profesorul Stanciu Cărpenaru, decan al Facultății de drept de la Universitatea "Nicolae Titulescu" din București, cât și pe distinsa doamnă a dreptului românesc, profesor universitar doctor Sofia Popescu, care urmează să fie răsplătiți, după o viață închinată statorniciei spiritului legii și dreptății, prin conferirea aceluiași titlu doctor honoris causa. În ce-l privește pe domnul Ion M. Anghel, aș
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]