4,738 matches
-
mănînci? — Da. Acum aș vrea să vorbesc cu Wilkins. — Wilkins? — Sau Monboddo. Dacă mă gîndesc mai bine, aș prefera să-l văd pe Monboddo. Se poate? Ea îl privi lung și zise: Chiar nu te relaxezi o clipă? Nu te distrezi niciodată? — N-am venit aici ca să mă relaxez. — Scuze de întrebare. Ea o porni pe coridor. El o urmă, spunîndu-i: Uite, dacă ți se pare că sînt grosolan, îmi cer scuze, dar acum sînt foarte îngrijorat. Și, oricum, niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici ca să mă relaxez. — Scuze de întrebare. Ea o porni pe coridor. El o urmă, spunîndu-i: Uite, dacă ți se pare că sînt grosolan, îmi cer scuze, dar acum sînt foarte îngrijorat. Și, oricum, niciodată n-am știut să mă distrez. — Sărman bătrîn. — Nu mă lamentez, continuă Lanark apărîndu-se. Chiar așa, mi s-au întîmplat niște lucruri foarte plăcute. — Cînd, de exemplu? Lanark își aminti de nașterea lui Sandy. își dădea seama că fusese probabil fericit, altfel n-ar fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pentru că mă simt puternic atunci cînd sînt neobișnuit de drăguț. Toate rîseră, iar el sorbi băutura avînd senzația că e om de lume, și spiritual pe deasupra. Un ins mărunt cu nasul mare se apropie și zise: Se pare că vă distrați de minune, vă deranjază dacă stau și eu? Mă numesc Griffith-Powys, Arthur Griffith-Powys din Ynyswitrin. Tu ești Lanark din Unthank, nu-i așa? Te-am ratat azi-dimineață, dar am auzit că te-ai ținut tare. E bine cînd știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vă rog, domnule, voi putea dansa cu dumneavoastră curînd? — De ce vă tot înlocuiți una pe alta, fetelor? întrebă Lanark prost dispus. Nu am timp să vă cunosc pe nici una ca lumea. Noi credem că mai mulți prieteni noi se pot distra mai bine decît o pereche de prieteni vechi. — Și, atunci, cînd mă vei părăsi? — Poate că o să stau cu dumneavoastră. în seara asta, zise Martha uitîndu-se la el fără să-i zîmbească. — Poate! răspunse Lanark sceptic și bău. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că se distrau și era bucuros de companie, și săruta, și mîngîia pentru a demonstra asta; apoi totul se răsturnă, și el era cerul de plumb care apăsa turnul în pămîntul de jos, dar se simțea din ce în ce mai pierdut, pentru că știa că turnul putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a constat în activități care, pentru creier, erau echivalentul înghițitului de rumeguș. în plus, mai erau și temele. Tata dorea să-mi ușureze corvoada învățatului luîndu-mă în excursii cu bicicleta sau pe munte, dar mie nu-mi plăcea să mă distrez în umbra lui, și preferam evadările în lumea benzilor desenate, a filmelor și cărților, a cărților în principal. în Riddrie era o bibliotecă bună. Aveam o înclinație naturală pentru tot soiul de tîmpenii evazioniste, dar după ce am citit tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de două ori pe săptămână, joia la antrenament, duminica la meci, eram cel mai tânăr din echipă, jucam frumos, la înaintare; după meci băieții se duceau la bere, luau tramvaiul, țineau deschisă ușa de la coborâre, scuipau fetele pe rochie, se distrau grozav și terminau seara la vreun cinema sau cine mai știe unde, pe când eu vizitam o prietenă, o avocată mult mai în vârstă decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea pe față cu materiale scoase din hârdău pe când borfașii râdeau, se distrau și ei, săracii; apoi venea mama, alerga de la unul la altul prin birouri, încerca să mă scape, n-avea decât un argument; „Nu vedeți ? E nebun ! În loc să fie și el ca alții de vârsta lui, e nebun...“. Și, pentru că tot
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la Leej. Spuse în cele din urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dădea aripi, dar îl și înnebunea. Un vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
eu fără să-mi dau seama - fiindcă sunt destul de distrat - și că mi-o fi căzut pe drum, de-asta am dat anunțul, însă, fie vorba între noi, e o explicație găsită în disperare de cauză, e drept că sunt distrat, dar nu iresponsabil. Mai degrabă un hoț care-a intrat în casă după plecarea mea... Ușa de la intrare a fost descuiată? întrebă Costache doar ca să-și facă datoria. Cunoștea răspunsul. Văzuse, intrând, că ușa e cu încuietoare yale automată. La
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încuietoare yale automată. La plecare, gazda îi ură „Crăciun fericit!“ și abia atunci își aminti Costache că diseară, de Ajun, a acceptat invitația familiei Livezeanu, iar mâine, ca să nu-și dezamăgească prietenii, dejunează în strada Fântânei. Curios, și el era distrat, ba poate că din același motiv cu avocatul, une jeune femme, numai că lucrul are urmări imprevizibile, când lucrezi în Poliție. Iar tânăra femeie nu era alegerea potrivită, o știa. 3 Ancheta din Universul, cu De ce postiți?, apăruse de dimineață
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din ochi? Spune-i cum te cheamă! îl îndemnă pe băiat. — Ciuciu Penciu. Ciuciu Penciu din Silistra mă cheamă - repetă el, ca să fie sigur c-a fost auzit și izbucni în râs la gluma lui, care se vede că-l distra de minune. Eu m-am sculat de muuult! — Bună ziua, domnule, și eu m-am sculat de și mai mult, întări fetița cu un glas foarte asemănător cu al fratelui ei, politicoasă, dar cu reproș față de musafirul care era în pat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai eu, n-a vrut să stea, deși l-am rugat cu jumătate de gură (cu jumătatea care nu credea în venirea lui Alexandru). A fost atât de grăbit că nici pălăria nu și-a scos-o din cap, tare distrat mai e omul ăsta, dar mi-e cât se poate de drag așa cum e! Ei, și-acum, să vedem cum povestesc eu ce urmează, că la Școala Centrală n-am învățat așa ceva... După plecarea lui Dan, am fost atât de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des, într-o încăpere ca un pavilion al oglinzilor, unde bărbații stăteau la mesele înșirate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lui. Nu putea să îi spună cam cum plecase. — Uite ce îți propun: dacă te încumeți și ai încredere, vino să stai la mine pe timp de iarnă, îmi plătești ca la pensiune, nici măcar ca la Hilton!... Acum chiar se distrară, râzând împreună cu toată inima. — Ce-aș putea să mai vreau? zise tare Omar. Părea că și vocea îi revenise. — Și să știi, am o casă zdravănă, continuă celălalt, deocamdată nu cu piscină, dar e lângă un lac și copa cii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
felul nepăsător în care-i spusese: „Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în gât. Așadar, Godun, care sub o dictatură din Europa fusese inginer agronom, dintr- odată, în Estul liber, se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur, ca un nebun, își simți hainele înmuiate, ca după ploaie. Și cearșaful sub el era ud, iar picioarele, când și le văzu, erau năclăite de mâl și zgâriate în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai putea să se lase de felul în care se lua în răspăr. Se ferea totdeauna să îi prezinte vreo fată. Maică-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai liniștit și îi povesti lui Godun, care nu pricepu mare lucru, dar trată chestiunea în stilul lui: — Ei, cel mult o să ai niște ochelari. De cal! Ai să fii din specia favorită a Veterinarei! Nu găsi ușurința să se distreze. Era preocupat și adormi mult mai repede ca de obicei, dar se trezi după miezul nopții și rămase cu ochii deschiși pân’ la ziuă. Ochii! Deveniseră parcă unicul terminal al mașinăriei numite corp și Omar își simți atenția și voința
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul îi căuta de trei ani. Se aciuaseră în Constanța... Acum, asculta puțin distrat mulțumirile lui Stanley. ― Ar mai fi ceva... Inspectorul părea să-și caute cuvintele, pe buze îi tremura un zâmbet ciudat. Din când în când primim scrisori din România. Pe adresa noastră, a Scotland Yardului, sau în Quai des Orfevres... Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de 7 ani". ― O să vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat destul. Șerbănică Miga se prăbuși moale pe lângă perete. Plângea cu fața ascunsă în palme. Șoferul îi întinse un pahar cu apă. Melania Lupu se aplecă. Șopti sub masă: ― Mirciulică? Hai dragul meu, domnul acela nervos a plecat. Știi că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e ăla care trage primul. ― Tipul e cumva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deocamdată, n-a zbîrcit-o o singură dată." Bătu cu buricul degetelor superstițios în lemn și apucă firele îmbrăcate în plastic roșu. Cârnul se aplecă peste balustradă. De sus, holul rotund, cu plăci luminoase de marmură roz, părea un bazin. Se distra grozav scuipând grupul statuar de lângă scară, un leu culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lipești biletul. Așa fura bani jupâneasa aceea negricioasă când aveai lume la poker. Venea cu tava udă și o punea ca din întîmplare peste bancnote servind băuturile. Câștiga în fiecare seară câteva mii de lei. Ai prins șmecheria și te distrai grozav... Nu-ți recomand însă această formulă... S-ar putea ca biletul să se dezlipească înainte ca Șerbănică sau Florence să ajungă în antreu, sau să nu se dezlipească deloc. Îți spun eu cum ai să procedezi, draga mea! Vei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]