3,853 matches
-
le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe drumul bine știut de ei. Se opresc la casa de la vale unde țineau minte că se afla grajdul lor dar Gheorghiță îi mână mai departe la deal, la noua locuință a lui Costache, în fosta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe undeva asupra mea. Cu orgoliul rănit că nu m-a doborât, reclamă că nu-i apreciez munca în școală, că ochii mei sunt numai pe el, în timp ce alții întârzie repetat de la ore și eu nu-i văd. Mai mult, el reclamă că P. Coloșenco întârzie repetat la ore și uneori iese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un plâns cu hohote!... M-am jenat de această slăbiciune a mea!... Mă gândeam la... felul cum ar fi suportat părinții mei o asemenea durere în cazul dispariției mele pe front și-mi ziceam că această triplă tragedie i-a doborât pe părinții care au dat țării trei feciori ca jertfă!... Din șoseaua ce ducea la Galați am luat o dubiță în căutarea altui coleg, despre care m-a informat sora lui - aflată pe aceeași stradă cu mine. Vorbesc cu familia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acum nu mai era în viață. La începutul lui 1973, la peste optzeci de ani ai săi, sănătos tun, are totuși o indispoziție trecătoare, merge la medic și după primele investigații se constată că are un cancer care l-a doborât așa falnic și majestuos cum era el ca făptură umană! Și... cât și-ar fi dorit să fie în mijlocul nostru, al foștilor lui discipoli! Colegul Gheorghe Dobre, cel care făcuse propunerea de reîntâlnire se luptase și el cu un cancer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
când ai asemenea ocazii fericite și când încă te mai bucuri de o reală sănătate fizică și sufletească! În ajunul sosirii mele la Bârlad a fost o ploaie torențială cu vânt puternic, cu tunete, fulgere și trăsnete, care mi-a doborât la pământ jumătatea unui cireș goldan prea încărcat cu fructe. În ziua imediat următoare am cules cireșele și am îndepărtat crengile rupte, după care reintru în ritmul meu normal de viață, mulțumit și chiar prea mulțumit de felul în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cămin în Militari. Vă dați seama ce distanțe? S. B.: Cum v-ați integrat? M. M.: Ajuns acolo căpitan, m-am uitat în stânga și în dreapta: comandanții de batalioane erau locotenenți-colonei; șeful serviciului tehnic, locotenent-colonel; șeful serviciilor, locotenent-colonel. S. B.: Funcția doboară gradul. Cum se uitau la dumneavoastră? M. M.: Cum se uitau? Strâmb! Secretarul de partid, locotenent-colonel. Și eu eram doar căpitan. S. B.: Dar care credeți că a fost motivul pentru care s-a produs acea promovare? O infuzie de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
văzut?" "Nu!" " Vedeți că e un elicopter negru. De acum, trageți în tot ce e negru, că cele kaki sunt ale Armatei!" M. M.: Și pe mine, când eram la croitorie, m-a sunat Vasile și mi-a zis: Am doborât un elicopter cu cei de la Divizion". "Măi, ai văzut tu resturile și elicea?" "Nu". "Du-te, mă, și vezi!" Știu că tot atunci mai era unul la poartă, Muceniuc, care era de serviciu și a ciuruit toate mașinile de la poartă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că pe bon este trecut cu 12 $. Aici am stat sorbind băutura care n-avea altă calitate decât că era fierbinte și... a, da!... că ne-a înlesnit abordarea unei toalete care era imperios necesară din cauza gerului care ne-a doborât. Aici am făcut un plan de bătaie. Liviu dorea să mai meargă odată la muzeul de artă. În cele din urmă am descoperit că în preajmă mai sunt 5-6 muzee mai mari sau mai mici care merită a fi vizitate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și-și admiră opera neterminată. Cel care dă indicații a obosit. Își șterge transpirația de pe frunte. Unul vrea să ia scara cu om cu tot pe ea și s-o mute. În ultima clipă strigă altul: „Bă, bă, bă, îl dobori!”. Iar au obosit. Iar este cerută scara. Unul se învârte de colo-colo cu o bară într-o mână cu un clește în cealaltă și cu țigara în gură. Telefonul sună. Fetele noastre râd și povestesc în timp ce pictează. În curte a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm. La o vizită ulterioară, din 1774, a vestitului navigator britanic James Cook, acesta observă dispariția cvasitotală a arborilor și faptul ca majoritatea moailor erau doborâți la pământ, probabil în urma unor revolte ale localnicilor, nemulțumiți că idolii lor nu mai puteau face nimic pentru ei. Insula a fost în secolul al XIX-lea vizitată de mai multe baleniere și vase-pirat spaniole, olandeze, engleze, franceze, localnicii începând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bagă ceva"! Veneam de la Santiago unde găseai de toate, veneam de la Madrid și Geneva... Am perceput văzând tot acel gri generalizat ca pe un pumn în burtă, dar aidoma unui boxer bine pregătit șocul psihic și fizic nu m-a doborât, ci m-a făcut să mă proptesc și mai bine pe picioare. Vorba ceea: "fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
binemeritat prestigiu. În cele peste 40 de lucrări științifice a abordat o tematică vastă din domeniul tehnologiilor de cultură a cerealelor, studiile sale de fitotehnie au fost apreciate ca deosebit de valoroase în țară și străinătate. Conf.univ.dr.ing. Gheorghe Comarovschi a fost doborât de o boală necruțătoare, la 3 octombrie 1982, și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. COSTIN, VICTOR (1928- 1988ă INGINER AGRONOM Domeniul economiei agrare a fost pentru Victor Costin o adevărată pasiune care, timp de trei decenii, a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
greoi și se oprea gâfâind astmatic la fiecare zece trepte (căci micul lift hidraulic al casei noastre din St. Petersburg refuza În mod constant și destul de jignitor să funcționeze), Mademoiselle susținea că se ciocnise de ea intenționat, o Împinsese, o doborâse și parcă-l și vedeam călcând În picioare trupul ei lungit pe jos. Pleca de la masă din ce În ce mai frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată la celălalt capăt al casei, Îi scria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copiii să se bucure de teroarea valurilor. Baigneur-ul Își plasa clientul cu spatele la valul care se apropia și Îl ținea de mână când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și vor trece zece ani până la o anumită noapte a anului 1922, când, la o conferință publică din Berlin, tata l-a ocrotit pe conferențiar (vechiul său prieten, Miliukov) de gloanțele trase de doi fasciști ruși și, În timp ce l-a doborât energic pe unul dintre asasini, a fost Împușcat mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din somn țipând. Ce coșmar! Eram lac de sudoare... Singură, în întuneric, cu candela și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii larg deschiși. Spre dimineață, m-a doborât somnul. Și au venit iar... Nu mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cap. "La luptă! Pentru Moldova și Ștefan!!" dă năvală Olena luptând. "Jos cu Mahomed!!" nu se lasă Petru mai prejos. Ștefan luptă cu un sul de pergament, încearcă cu disperare să se apere, dar, atacat din flancuri, copleșit, e doborât, tăvălit, burdușit, ghigosit, gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros de hârjoană. Sora intră ca o vijelie și începe să-i croiască pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am făcut la fel? ...și s-a iscat o vrajbă c-au prins frate cu frate a se surpa, a se sugușa, a se ucide cu pumnalul, cu otrava, cu juvățul. Și au adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dar să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o duminică după-amiază l-am revăzut împreună cu câțiva prieteni, invitați anume pentru a-l viziona. Chiar în timpul acestei ultime, pentru o perioadă, vizionări, am simțit că am febră mare și, după plecarea oarecum precipitat-îngrijorată a musafirilor - am căzut la pat, doborât de o gripă devastatoare. Aproape că mi s-a părut firesc! Apoi am revăzut filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este și mie Mama. De aceea în viața mea de toate zilele îi cânt și o rog și uneori plâng, să nu mă lase fără ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
câteva însemnări din jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. „La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949, mergeam lunea la Mănăstirea Dragomirna, unde era amplasată Școala de Cântăreți, pe jos, predam până joi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
voi plăti datoriile? Anita Tarre și avocatul au fost foarte amabili cu mine. Am promis că plătesc în fiecare lună 500 de coroane, cu dobândă zero! Martie La TV, imagini din Albania, la Tirana, statuia lui Hogea, fondatorul partidului comunist, doborâtă de pe soclul ei, cu pietroaie. O ploaie de pietre în timpul unei manifestații pentru democrație. Timpul adevărului a sosit. În vis, din nou cu René - eram pe o bancă, undeva, fața îi era imobilă, dar vorbea clar, ca în realitate. Era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]