3,849 matches
-
care se trezise mânat chiar de Idiotul pe care l-ar fi vrut cel puțin recunoscător, ca să spună tuturor ceea ce înțelesese în ceasul al doisprezecelea: Înainte de a face cadouri Idioților, evaluați corect riscurile..." Vertical și orizontal E lucru știut că dogmele sunt principiile aflate la bazele oricărei religii. Și că riturile sacre ale ortodoxiei, să zicem, sau ale mahomedanismului sunt impuse de respectivele dogme. Botezul - la ortodocși și catolici, sau circumcizia la popoarele semite, presupun prezența apei, pe de o parte
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
al doisprezecelea: Înainte de a face cadouri Idioților, evaluați corect riscurile..." Vertical și orizontal E lucru știut că dogmele sunt principiile aflate la bazele oricărei religii. Și că riturile sacre ale ortodoxiei, să zicem, sau ale mahomedanismului sunt impuse de respectivele dogme. Botezul - la ortodocși și catolici, sau circumcizia la popoarele semite, presupun prezența apei, pe de o parte, și a briciului și nisipului pe de alta. Nu-i vorbă, botezul creștinesc are și alte rădăcini: lumești - de igienizare trupească pe lângă cea
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
inventat un instrument cu ajutorul căruia se poate proceda la recuperarea bucățelei de epidermă înlăturată de tăierea împrejur. Adică nu tot ce e apă, brici și nisip mai pot rezolva problemele de igienă ale contemporanilor noștri, dar ce să-i faci: dogma obligă... Nu în zadar s-au născut în decursul veacurilor expresii ca "o apă și-un pământ", la noi, ori printre arabii din Emirate: "două lucruri s-au ivit pe lume fără voia lui Alah: muștele și perșii..." Din dogmă
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
dogma obligă... Nu în zadar s-au născut în decursul veacurilor expresii ca "o apă și-un pământ", la noi, ori printre arabii din Emirate: "două lucruri s-au ivit pe lume fără voia lui Alah: muștele și perșii..." Din dogmă a apărut și noul conducător al perșilor (azi - iranieni), cel care vrea cu orice preț să se înarmeze atomic și să discute problema respectivă cu restul lumii "de pe poziții de forță!" ( Să ne aminim de persul Darius, cel care acum
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
cel care acum două mii cinci sute de ani a pus să fie biciuită marea care i-a înecat corăbiile de luptă?) De ce mi-am amintit toate lucrurile acestea? Dintr-un motiv simplu: văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
înecat corăbiile de luptă?) De ce mi-am amintit toate lucrurile acestea? Dintr-un motiv simplu: văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
ceva în plus: puterea. Trecem cu vederea amănuntul că, în spatele izbînzii unei teorii religioase, se ascunde o realitate cîtuși de puțin teoretică: un raport de forțe grație căruia adepții unei idei s-au dovedit mai puternici decît adversarii lor. Orice dogmă a reușit să se impună prin forță, și nu prin strălucirea argumentelor invocate în sprijinul ei. Ca să dai valabilitate unei gîndiri filozofice sau religioase este nevoie de putere, de o frustă, brutală și promptă putere. Iar cînd puterea îmbracă forma
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
sprijinul ei. Ca să dai valabilitate unei gîndiri filozofice sau religioase este nevoie de putere, de o frustă, brutală și promptă putere. Iar cînd puterea îmbracă forma instituției publice, ea devine autoritatea cea mai eficientă în instaurarea unei mentalități. Ea hotărăște dogmele care au dreptul să fie în vigoare și tot ea expulzează, din tărîmul ideilor îngăduite oficial, concepțiile considerate a nu fi pe potriva timpului. Pe scurt, ea hotărăște ce anume trebuie să creadă opinia publică. Cartea eseistului francez Sarane Alexandrian - Istoria
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
fost abia acum impuse - și rezultatul este desigur surprinzător pentru unii cititori. Dar poate că lucrul cel mai important este tocmai acesta: a da de înțeles că în domeniul limbii (ca și în multe alte discipline științifice) nu poate funcționa dogma infailibilității, ci sînt de folos testarea și dezbaterea. De altfel, sper ca în discuțiile care vor urma - și în care e posibil ca spiritele să se aprindă -, să nu uite nimeni afirmația cu care se încheie precizările preliminarii ale autoarelor
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
1369 într-un orășel la 75 km de Praga, el a ajuns decanul facultății de filosofie din Praga, iar apoi rectorul Universității Carol din acest oraș. Anticipând ideile Reformei, a făcut referiri la învățăturile lui Wycliff și a atacat unele dogme ale Bisericii Romano-Catolice și corupția clerului înalt. Drept urmare, după ce i s-a interzis să țină predici, în 1411 a fost excomunicat de Papa Ioan XXIII, refugiindu-se din Praga și dedicându-se scrisului. În 1414, Consiliul Bisericii Romano-Catolice întrunit în
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
destul de severă, dar probabil justificată: aceasta vorbește despre „retardul metodologic al criticii noastre”, de forma „predominant cronicărească”, expozitivă, a discursului critic, de structura preponderent monografică a cercetării care decurge tocmai din ascendența ei în cronica literară și mai ales în „dogma autonomiei esteticului”, care anulează orice intenție de comparatism sau viziune structurantă (p.19), de „criteriile” impuse printr-o viziune autarhică, alimentând prea adesea ideea de unicitate a unei performanțe generate de tradiție și specificitate, imposibil de comparat sau cuantificat. Critica
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
Între cele patru dimensiuni ale discursului critic românesc marcate de un retard care stă la originea dezinteresului consumatorului străin (simplu termen de raportare, cu rol euristic în construcția argumentativă), adică metoda, forma, obiectul și criteriile, cauza principală pare să fie „dogma autonomiei esteticului”, care `l face pe criticul român să disprețuiască metodele moderne de investigație și chiar de lectură, precum și temele care deschid firesc un câmp comparatist: nu faptul că Rebreanu a fost un scriitor „mare” il interesează pe cititorul străin
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
raționa, a nu fi lucid în legătură cu verbul a iubi (silabisit exact, așa cum o face Oliveira) ar oferi, intuiește acest bărbat iritant de complicat și aproape imposibil, o libertate mai mare de concretizare a dragostei. Ar lăsa dragostea în afara constrângerilor de dogmă și prejudecăți. Dar atunci nu riscă dragostea să fie doar dorință, adică ... zadarnica supunere solitară? Oliveira nu are marcaje exacte în acest sens, dar nici nu vrea să pună singur marcaje: el doar simte (deși pretinde că mai degrabă gândește
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
al începutului deceniului nouă. Privit de la câteva sute de kilometri de cineva care nu l-a întâlnit niciodată în carne și oase, Ion Pop avea toate datele unui revoltat, ale unui om dispus să calce în picioare toate tabu-urile, dogmele și inhibițiile culturale comuniste, în numele libertății de gândire și al sincronizării cu ideile europene ale momentului. Alături de Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Eugen Simion, Mircea Martin, Mircea Zaciu și încă vreo câțiva, Ion Pop era unul dintre acei critici pe care
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
ales pentru că pune în evidență importantă contextului cultural și a tensiunilor dintre diverse influențe și tendințe. Adjectivul apare în DEX cu două sensuri principale - (1) "care ține de biserică creștină răsăriteana (...)"; (2) "conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerată ca fiind singura adevărată (...)". În alte limbi de circulație internațională, explicația cuvîntului corespunzător (fr. orthodoxe, engl. orthodox) adopta ierarhizarea inversă a sensurilor, mai frecvent fiind desigur, în respectivele limbi, sensul larg; din acestă s-a dezvoltat și un
Schimbări semantice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17680_a_19005]
-
de sisteme integriste), el exclude interdependența fenomenelor și faptelor de viață, exclude comparația și opoziția și, înainte de toate, dubiul, dușmanul de moarte al vocației integriste. Istoria a cunoscut monarhii și tiranii absolute, fervoarea religioasă și profană intolerantă, tot felul de dogme fanatice și adevăruri absolute în numele cărora s-au produs și încă se mai produc cele mai cumplite carnagii. Am găsit într-un eseu mai vechi intitulat „Despre tot și nimic” (titlu care-mi amintește de acela al unei cărți a
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
împotriva părerii lui Caragiale despre ea. Pentru că Steinhardt privea lucrurile dintr-o închisoare, în timp ce Caragiale dintr-o lume liberă, perfectibilă, în curs de construcție. Superficialitatea, îngăduința, delăsarea care puteau apărea visuri blânde din disciplina fanatică și plină de cruzime a dogmei, erau piedici și găuri negre în realitatea democrației în curs de a se naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
dezarmant de simplu. Seriozitatea germană, funciară, înscrisă în fibra fiecărui membru al societății, a funcționat pe parcursul atâtor decenii ca un element agravant al propagandei stat. în timp ce, acceptând fatalitatea istoriei, germanii s-au așezat cu aplicație la studiul și însușirea noilor dogme, românii, mai obișnuiți cu fatalitățile, au păstrat față de tot ce li se spunea (și cu cât li se spunea mai mult) o anume distanță ironică. De unde rezultă că, în cazul popoarelor, defectele și calitățile sunt noțiuni cu imprevizibilă încărcătură istorică
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
nimic mai dificil decît rezolvarea acestei probleme în viitor, desi 99% dintre europeni poate că nici nu se gîndesc la asta în momentul de față." Cuvinte profetice. * Toate acestea, printre care cea mai grea și mai plină de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
însuși..." Steaua fiecăruia e, în fond, o carte despre destin. O carte despre alegerile individuale, pînă la urmă, într-un timp în care, pentru toți lucea, în zare, o autoproclamată "călăuză". Și despre un fel de "firesc" pe care nici o dogmă nu-l poate întrutotul controla. Măcar libertatea de-a trage de timp, de-a ține la amintiri, de-a fi, cu cei mulți și pretins importanți, pe cît de protocolar, pe-atît de indiferent, tot i-a rămas oricui. Puțini, însă
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
care prezintă veniturile editurilor franceze, amintind izbitor de tabelele cu cifre manufacturiere din Capitalul. Și, fiindcă e convingător, dacă intri in logica minții lui Bourdieu, simți că are dreptate; dar de îndată ce închizi cartea, simți că nu mai are. Căci fără dogma ireductibilității artei la contextul social, sera noastră culturală poate da liniștită ortul popii. Nimic nu ar mai putea fi spus în planul culturii fără a intra sub incidența servituții politice. Pentru Bourdieu, un scriitor e precum o particulă cuantică care
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
la acest inadaptat e că transa mistică se petrece în afara tiparului clasic de trăire în duh. Wittgenstein e un mistic fără preocupă ri religioase: nu se regăsește în nici o ecclesia, nu are putința credinței, nu înțelege virtuțile rugăciunii, vede în dogme niște absurdități tautologice, nu speră la mîntuire și mai ales nu caută a se consola în marginea dereglării de care suferă. Mai mult, excesul de durere morală îi provoacă un paroxism intelectual de ordin lucid, pentru filosof neavînd importanță decît
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
știe foarte bine să-și protejeze odraslele. Am adus în discuție un singur nume, cel al ,instructorului C.C." Ion Ianoși. România arată cum arată în primul rând din cauza tuturor, a urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra României umbrele diverșilor ,activiști
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
o captivitate resemnată, într-un spațiu al chemărilor de dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia Doamne-ferește este și o alegorie a unei istorii delirante, în care dogma a înlocuit individualitățile, iar lozinca ține loc de afecte. Aluziile la era comunistă, cu atmosfera de teroare abil întreținută, cu impostura și lașitatea generalizate, cu spectacolul demisiilor morale și cu fastul cultului personalității regizat de oamenii de serviciu ai regimului
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
mai radical, libertatea de a interpreta regulile interacțiunilor sociale”. De aceea, a doua consecință a conștientizării rolului interpretării în societate e înțelegerea naturii convenționale a normelor celor mai stricte. Foarte interesante sunt, în acest sens, glosele lui Pânzaru despre lectura dogmelor religioase și despre interpretabilitatea legilor. Orice caz juridic, remarcă pe bună dreptate teoreticianul, operează, înaintea soluționării, cu o serie de „lecturi” menite să stabilească domeniul de aplicabilitate al legii, justețea încadrării faptului singular sub incidența ei, rezolvarea eventualelor contradicții survenite
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]