6,346 matches
-
definiția primitivă pentru labadox?” „Un lăbar doxat dom’le.” „Ha, ha, bună, bunăăă, zicea chelnerul. Mă duc să vă aduc niște chiftele de pește, dom’ profesor, că ați băut trei sticle și n-ați consumat nimic, și mă vede șefu’ dom’le, nu vă supărați, știți că n-am voie să servesc băutură fără mâncare...” Logica te face orgolios. E ca un microscop pe care îl ții ascuns și scrutezi argumentele celuilalt, chiar în momentul în care el le expune, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
datorează faptului că NU am studiat psihologia tradițională. Horribile dictum! Citeam tot felul de studii de psihologia gândirii. Mă gândeam că dacă le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de mână cu alții pe stradă; strângeam din dinți, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acoperișurile orașului, „acoperișurile iadului”, zicea Blaga. Trecea profesorul Radu pe coridor, singuratic și trist, poate gândindu-se când se va scoate complet psihologia din facultate și el va ieși la pensie de la laboratorul CFR-ului, și striga bibliotecara la el: „Dom’ profesor, luați-l pe ăsta de-aci că se strică de cap. Să mă ardă focu’ de nu! Am stat patru ceasuri la coadă la pui, aici l-am lăsat, aici l-am găsit!”. Din păcate, iubita mea prietenă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu te uita la ce zic ei, ci la comportamentul lor, la dependența și neputințele lor zilnice. Da’ au avut ei grijă ca, în mitul pe care și l-au construit cu sârg, să nu menționeze perioada aceasta. Nu cadrează, dom’le. Bărbații nu recunosc că au fost copii, așa cum femeile recunosc că au fost fete. Prima diferență. După 17-18 ani, dacă nu au o copilărie întârziată, încep să se-ndrăgostească, să se uite la o femeie ca la o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ăla care era maimuțoi-șef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cât creștea cârdul și avea mai mulți în subordine, cu atât era ăla mai bărbat, adică avea testosteronul mai mare. După o vreme, ăștia, cercetătorii, l-au luat pe dom’ șef și l-au pus singur într-o cușcă; i-au dat haleală, băutură, gumă de mestecat, Coca-Cola, de toate, dar nu mai era șef. Ce să vezi, frate? Începe la ăla să-i scadă bărbăția, măi tată, adică nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doamnele soții, cu tot ce vreți. Dulciuri, sucuri, cafeluțe și vă lăsăm să discutați de-ale dumneavoastră, de-ale doamnelor. O să vă simțiți bine. Mie mi-a sărit rău muștarul, și de la înalta mea bădărănie i-am trântit-o scurt: - Dom’le, eu nu știu să tricotez. Iau șoferu’ și merg la un pește și la o bere pe malu’ Dunării. Salut! Demnitarele local s-au roșit, cel proxim s-a înverzit. Am plecat la pește. A doua zi, la rugămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seama de ce. Una dintre ele, cu privirea tristă de femeie care știe că e cu soțul ei numai pe față, fiindcă pe dos el e cu alta și când rămân băieții între ei le-o arată el pe adevărata femeie dom-le, nu soție, mi-a spus cu delicatețe și jenă: - Doamnă, de ce nu ne-ați spus de ieri că nu v-ați adus garderoba cu dumneavoastră. Zău, găseam una dintre noi ceva elegant ca să vi se potrivească și trimiteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în contradictoriu cu senatorul V. Dură de tot. Extrem de dură. Eu le despuiam partidul și conservatorismul lui de stânga, el mă ataca pe tema: așa te-au pus liberalii să gândești. Un ziarist de lângă el i-a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe zi. Înghesuiala naibii! - apoi înjură. - Mare boier ești! vorbi celălalt, foarte direct. Să fi făcut războiul ca mine, din prima până în ultima zi, atunci să te fi văzut! Să fi îndurat ce-am îndurat eu! Mergi mai la dreapta, dom’le, n-auzi? Cel apostrofat spuse ceva, nu se auzi. Eram în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din Italia, un fel de album, cu gândul că răsfoind-o să-mi consum într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lângă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele încă, îmi spuneam, le-au văzut, poate, în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cele trei spații religioase, cele trei religii monoteiste, cele mai mari din lume: iudaismul, creștinismul și islamismul. Pe o suprafață de circa un km.p. se găsesc trei locuri sfinte: Zidul Plângerii pentru evrei, Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini și Domul Stâncii pentru musulmani; la toate aceste locuri vin pelerini din toată lumea să se închine. Gânduri și fapte proprii în suișul și coborâșul relațiilor României cu lumea din Orientul Mijlociu Partea a doua22 VASILE PRUNĂ* Summary The present article represents a personal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
s-au asociat la campania ostilă dirijată contra României, în legătură cu subiectul minorităților. Reprezentantul Franței uită că în propria sa țară însăși noțiunea de minoritate nu există și că sângele nu contenește să curgă în Departamentele de peste mări Teritoriile de peste mări (DOM TOM). Această afirmație a atras o remarcă a delegatului sindical francez Mourgues, care a declarat că responsabilitatea guvernului Franței este un lucru, iar situația unor muncitori care sunt oprimați și discriminați într-o țară nu a fost clarificată. Reprezentantul guvernamental
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Inventează o scuză. O întâlnire. O durere de măsele. Ești o persoană importantă. Doar pentru o oră, Leon. Te rog. Și cum rămâne cu Dana? Nu e genul acela de întâlnire, Leon. Poți să ajungi în douăzeci de minute la Dom’s Diner? —OK. M-am adresat birourilor din jurul meu: — Plec în zece minute, iau prânzul mai devreme. Lauryn nici măcar nu mi-a răspuns. Nu-i păsa. O dădusem așa rău în bară prin faptul că aproape că nu ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
artiști s-au instalat la Roma. Însă Leon al X-lea, care a chemat atâția oameni de valoare în preajma sa, a preferat să-l îndepărteze pe Michelangelo și să-i încredințeze o lucrare aici. O porni mai departe, mergând spre Dom. Pe ambele laturi ale drumului, casele mi s-au părut bine aranjate și împodobite cu gust, dar puține erau la fel de luxoase precum cele de la Roma. — Orașul etern este plin de opere de artă, a recunoscut ghidul meu, dar Florența este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Daca sunetul reflectat este perceput aproape concomitent cu cel direct, fenomenul de reverberație devine foarte util, deoarece produce o întărire a senzației auditive, fără a produce și deformarea sunetului direct. Un alt exemplu de reflexie multiplă se întâlnește în Baptisteriul domului din Pisa, edificiu care are o cupolă de formă specială. Dacă sub cupolă se cântă destul de tare un sunet, el este prelungit un timp mare, de câteva secunde. Să presupunem acum că în loc de un sunet oarecare se cântă pe rând
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de câine și bot de maimuță, toate se desenează pe pereții catedralelor. La domul din Freiburg garguii sunt mai puțin înspăimântători. Spiritul practic al germanilor a dat imagini mai apropiate de viața obișnuită și animalele domestice devin subiecte preferate. Meditația germană cu privire la moarte și trecere transpare în gargui cu formă de schelete pe turnurile
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o fac cum trebuie. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Petrecerea de logodnă a Belindei și a lui Charles a avut loc doar zece zile mai târziu, pe acoperișul clădirii Mowbray Steiner. Acesta era o imensă grădină fără plante, doar un uriaș dom de sticlă, care fusese construit pentru a epata concurența. Mi-aș fi putut petrece întreaga după-amiază întinsă pe covorul de mușchi verde privind norii care treceau ușor, deasupra capului meu, dar, vai, convențiile sociale interziceau asta. Totuși, priveliștea asupra Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mea. Din anumite motive, încercarea de a-l sensibiliza a reușit repede. A devenit alb ca varul. Bolborosind ceva despre făcut rost de băutură, a plecat. Am privit în urma lui surprinsă. Ce Dumnezeu spusesem ca să îl supăr? Am intrat în dom și am dat nas în nas cu Sebastian. Mă cuprinse afectuos cu brațul. Scuze că te-am lăsat singură, mi-a spus. A intervenit ceva. Am dat din cap. Nu este nici o problemă. Uite, abia ce l-am enervat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acolo. Toți cei trei bărbați mă priviră surprinși, de parcă un animal de casă ar fi venit cu o sugestie pertinentă. Are dreptate, să știi, a spus Richard Fine. Unde sunt? —Pe aici, Sir Richard, arătă Joe spre partea laterală a domului către niște uși grele, antiglonț, pe care tocmai intra Simon Grenville. —Stai! a strigat Sebastian. Rămâi unde ești! A țâșnit către Simon. Nu puteam auzi ce spunea. Se pare că până acum nimeni dintre invitați nu-și dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
față... Nu, nu ai venit pe acolo. Cred că ai coborât pe scările principale. Am fi auzit ușa de la intrare dacă ai fi venit pe acolo. Unde ai fost? —Ah, pentru Dumnezeu, Suki, nu mai face atâta caz din asta! Dom a fost cu mine, dacă într-adevăr vrei să știi, da? Ne-am tras-o de ne-au sărit capacele. Ești mulțumită acum? Fața lui Suki s-a înroșit, de parcă Belinda ar fi plesnit-o din nou. Nu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi brațul. — Venisem să-ți spun că te cheamă Veturia. Vor să aducă tortul. Nu pot să înceapă fără tine. Mi-a întins mâna, ajutându-mă să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o altă masă disponibilă. Îmi e silă să traversez sala, să caut o alta, în salonul celălalt sau jos, în cramă. La balcon se deschide pe la prânz. Dom’ Periuță mă vede. Se apropie, ridicând învins din umeri. — N-am avut ce face. E de la Cooperativă. I-a adus șefu’. E neamuri cum ar veni dinspre nevastă. E de-ai lui. E și orbi pă deasupra. Încă stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
depărtat îți ești, fără nimic din ceea ce crezi că mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea este mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]