6,786 matches
-
unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și îl ajută să se îmbrace. Erau haine de sărbătoare comandate cu ceva timp în urmă special pentru această seară. Ca în fiecare an, soții Mirzaian mergeau să petreacă Ajunul împreună cu văduva lui Ienăchiță Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame, ești cu totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și oferind cu mâna întinsă o cutiuță dichisit împachetată cu hârtie aurie. Apoi, cu o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o expresie de supunere și discreție totală, adăugă în șoaptă, doar pentru urechea contelui: Am o veste... Știți dumneavostră, Excelență!... Calfa... ― Da?... Ăăă... Bine! se grăbi contele să-l întrerupă, dintr-odată potolit. Te aștept în birou. Și părăsi grăbit dormitorul. ― Te pregătești, dragule, nu-i așa? ― Da, da, bine! răspunse vag Ledoulx, cu gândul la apropiata veste și sperând să fie una care să-l facă și pe el cât de cât fericit. Să se fi răzgândit calfa? Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
m-ai trecut prin Scylla și Charybda dumitale”, i se plângea soția la micul dejun, oferindu-i coșulețul cu brioșele lui favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta risipă de of-uri și ah-uri ca în orașul acesta n-am mai văzut și n-am mai auzit niciodată până acum. În dormitor, înainte de a-i da poțiunile după care ea întinsese deja mâna, Guibert îi reaminti, jumătate în glumă, jumătate serios, că și el era un îndrăgostit dornic să-i fie de folos oricând. Ea clipi de mai multe ori cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a cancelariei imperiale, cu funcționarii ei nepăsători și indolenți. Julien, da, Julien are perfectă dreptate! Cum să-ți îndeplinești înalta misiune așa, fără nici un sfanț în buzunar? Ei bine, dacă el pleacă, voi pleca și eu! Toinette pândea printre perdelele dormitorului. Știa că soțul ei are o „întâlnire diplomatică” în pavilionul din fundul parcului. Era ceva mai însuflețită decât de obicei. Oricum, nu arăta ca o soție pregătită să-și petreacă noaptea dormind. Nările fine tresăreau, pentru că... pentru că și ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe alee. Se miră foarte tare nu atât că era singur, ci că își ducea singur sfeșnicul cu lumânările aprinse. De obicei mergea însoțit de Julien și acesta purta acel sfeșnic. Cugetă, dar nu prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare înapoi, în dormitor, apoi stinse lumânările, ca să le reaprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare înapoi, în dormitor, apoi stinse lumânările, ca să le reaprindă după ce numără, cu ochii închiși, până la zece. ― Bună seara, Excelență! Femeia stătea în cadrul ușii, ținând într-o mână sfeșnicul pe care Ledoulx îl lăsase jos, la intrare. Mi se pare mie sau Julien v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și micul lor dejun dinaintea ușii întredeschise, l-a auzit pe prinț. Tocmai îi propunea soției să petreacă împreună ziua aniversării, doar ei doi, în pădurea de la Păuna. Cum nu mai auzea nimic, a dat să intre cu tava în dormitor, dar i-a găsit sărutându-se într-un fel care a buimăcit-o. Biata fată, desigur, fiind obișnuită cu lucruri mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că poate fi așa de... Mă rușinez grozav să spui, zău!” După care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Hai, nu trebuie să te găsească aici. În nici un caz aici. Hermelinul, însă, era cu totul pierdut. Aproape că i se oprise inima. Toinette îl smulse din pat, îl săltă, îl cără, îl împinse, îl târî, îl strecură dincolo de ușa dormitorului și acolo îi făcu vânt pe culoarul care ducea spre scara de serviciu. ― Și hainele? îngăimă tânărul. ― Fugi, fugi! Cu ușa închisă în spatele lui, Hermelinul vedea deja mâna pe care contele o flutura ca pe un steag însângerat. Se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan extraconjugal. Zău! Ar fi putut să-l predea stăpânului așa, gol-goluț, doar în carne și oase. Desigur, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar în carne și oase. Desigur, dacă ar fi fost prost. Numai că Julien nu era. ― Intră repede! Nu acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să le ascundă și trecu prin fața soțului său fără să-i răspundă. Venise momentul punctului pe i și era mai dispusă ca niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știi că nu este nimeni sub pat! zâmbi Toinette. ți-a scăpat! Îți spun asta ca să nu te mai obosești să cotrobăi. ― Ce? Ce spui? ― Da, dragul meu! Am făcut-o! ― Nu înțeleg! ― Dar este mai mult decât evident. ― În dormitorul nostru? urlă Ledoulx. După o pauză în care se auzi doar fâșâitul pieptenelui trecut prin șuvițele de păr, veni și răspunsul, pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement, ceea ce, având în vedere că nu-i putea ierta stăpânului umilitoarea palmă administrată pe spinare, îi producea o mare satisfacție. Avertizat astfel, Hermelinul o zbughea repede în camera valetului. Mânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aveam sobă de-a noastră, din Basarabia, sănătoasă, solidă, sobă-zid, din cărămidă, Încălzea casa-ntreagă, oricum, bine de tot odăile Între care era construită - În a noastră făceam focul prin salon, unde dormeam mama și cu mine, domnișoara stătea În dormitor; acolo nu era gură de sobă... - Fată dragă, zice mama, dacă voiam să-mi iau pe cineva să-l lau și să-l zolesc, Îmi luam un bărbat! Că tot n-am... - Dacă găsești doi, ăl mai fain: pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lumină-n casă și dintr-o parte. Când mama face clase dimineața (cu II-IV - eu sunt În prima, fac cu domnișoara), Tuza rămâne În pat până târziu. Și eu. Ea Întredeschide ușa, mă cheamă cu degetul dincolo, la ea, În dormitorul nostru - să dormim Înde noi doi. Nu dormim, stăm de vorbă. Și cum eu sunt În cămașă de noapte și desculț, ea zice că mi-i frig la picioare, să le adun sub mine. Și mai zice că, dacă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strângă pe mine-n brațe, dar Mătușa Domnica o ia de mână și o trage după ea - spre bucătărie, ca să iasă din casă pe ușa din spate. - Stai oleacă, devușca!, face mama. Să-ți dau și niște vată... aleargă În dormitor, se Întoarce, trece de mine, vorbește cu fata: Uite, asta-i pentru... Știi tu... Hai Încolo, În bucătărie, să-ți explic, să-ți arăt... Și gata. S-a dus. Am rămas singur - și măcar de-aș fi În calidorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Văzând că Jessica era absorbită de joc, băiatul a ieșit încet pe ușa băii, în hol. După capul lui, avea suficient timp, înainte ca Jessica să observe că dispăruse, pentru a asculta prima melodie de pe noul album Rim of Scum. Dormitorul lui Jake era chiar lângă baie și putea fi identificat după semnul bătut în cuie de pe ușă pe care scria: „Pericol: Adolescent Toxic“. Băiatul a oftat din rărunchi și s-a uitat prin cameră. Posterele cu Cameron Diaz în diverși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întâmplat ceva îngrozitor. Continuând s-o țină pe Jessica la piept, Fiona s-a ridicat și-a părăsit baia în căutarea fiului ei vitreg. Simțea că i se face rău la gândul a ceea ce putea să descopere. Deschizând ușa de la dormitorul băiatului, femeia s-a simțit invadată de fiorul glacial al celei mai profunde stări de frică: băiatul stătea nemișcat, întins pe beanbag, în mijlocul camerei. Avea ochii închiși și brațele răzlețite în lături. Urechile îi erau acoperite de căști, iar Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care o implică gesturile tale! Câteva clipe, Jake a tăcut. Se freca pe obraz și se uita fix în podea. Când, în sfârșit, a ridicat ochii, a evitat contactul vizual cu Fiona și și-a aruncat privirea către ușa de la dormitor. Ascultă, eu sunt un adolescent, nu sunt mama lui Jessica. Fetița e responsabilitatea ta, nu a mea, așa că dacă ești așa de îngrijorată din cauza ei, atunci n-ar fi trebuit s-o lași cu cineva care nu știe cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avea să primească nici un răspuns. Cu mintea rulând diverse posibile explicații pentru tăcerea terifiantă, Nick a urcat scările încet, treaptă după treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]