KorAP: Find »[drukola/base=duh & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...750 >

18,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

mă-sii mai bine decât mine oricând, ăsta nu ți se pare un motiv suficient de bun? Tu ce-ai fi făcut în locul meu? - Așadar, asta era? se întristă copilul. Mă temeam eu... - Asta era, bolborosi Cârpenișteanu, aproape dându-și duhul. Asta era, acum ești mulțumit? - Departe de a fi mulțumit... Pentru că acum m-ați dezamăgit profund, domnule Cârpenișteanu... Pentru mine erați un idol... Cel prăbușit făcu ochii mari. - Dar acum... continuă Elefterie. Acum nici nu mai poate fi vorba... - Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
probabil și viața: - Vă reamintesc, eu sunt Giordano Bobby și fac rime atât dă demult și dă bine,/ Încât o să ziceți că nu-i adevărat și că mă cac pă mine... - Ohh yeeahhh... se auzi din sală cineva dându-și duhul de plăcere, iar eu mă simțeam exact ca într-o sală de concert. Deodată, Giordano se întrecu pe sine, începând să danseze incredibil: - N-o să vă vină însă să credeți acum ce fac.../ Eu acum dansez dansul lui Daffy Duck

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în fața mea, dând tuturor de știre că nimeni nu intră aici decât fie ca să moară, fie să-și vândă sufletul fără putință de întoarcere. Cine oare o fi ascuns acolo sau, mai degrabă, ce anume? Pe măsură ce mă apropii, energia unui duh puternic precum toate forțele fizicii adunate la un loc îmi face sufletul să se înspăimânte și să vrea să fugă din mine, aruncând ușurimea ființei mele cât colo, izbind-o de Nadir. Însă cu toate aceste avertismente ale pietrei filosofale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
că voi mai putea trăi, tot așa cum nu cred că ceva poate scăpa terorii existenței în acel univers paradoxal de care speram să mă eliberez măcar aici, acel conglomerat dement al cauzalităților apărut din nici o cauză și la fel de incompatibil cu duhul și mintea omului pe cât de incompatibile pot fi cele mai opuse elemente ale naturii între ele însele. Ceva se-ntâmplă însă, iată, în sfârșit! În exact clipa în care negura pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

behăiala și se opri radios. În momentul acesta între mine și stăpâna apartamentului avu loc următorul dialog: Ea. Colegul dumneavoastră cântă minunat. Dar de ce-și închide ochii? Ah, da: ca să nu vadă cum îmi acopăr urechile. Eu. Cuvântul de duh este pentru spiritul femeii ceea ce este pentru silueta ei un costum bărbătesc: îi scoate în evidență farmecele și defectele. Ea. Mă tem că mi-ați apreciat spiritul tocmai din cauza costumației. Eu. Asta din respect. Ar fi fost păcat să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

calitatea mea de polițist. Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul, privindu-l curios pe inspector, ca să vadă cum reacționează. O ce? Ți-am zis că n-o să creadă, nu-i pregătit. Am auzit bine? întrebă Cristian neîncrezător. E vorba de duhul acela care stăpânește adâncurile minelor? Amândoi dădură din cap aprobator. Hai, că asta-i prea de tot! izbucni Toma în râs. Eu credeam că purtăm o discuție serioasă. Auzi, asasinul este o vâlvă. Frumoasă explicație și foarte convenabilă pe deasupra. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
una era să cauți orbește în necu noscut și alta să ai un suspect. Din păcate se dovedise că cei doi nu știau nimic. Toată agitația nu fusese decât o furtună într-un pahar cu apă. Auzi, o vâlvă, un duh cu înfățișare de femeie care păzește comorile din adâncuri. O arătare plăsmuită de închipuirea minerilor aflați singuri în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
te crede, ba chiar ai niște probleme din acest motiv cu însuși comandantul secției, tatăl meu. Ai uitat? Măi, oameni buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă aici, trăim într-un basm? Ne aflăm într-o poveste cu duhuri care ucid? Treziți-vă, suntem în mileniul trei! Ne batem gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Moș Calistrat. De unde știi? întrebă surprins Toma. Am fost acolo. Vâlva n-a mai răpit pe nimeni, îi explică el calm și firesc, ca și cum ar fi stat de vorbă cu prietenii la un pahar. Lasă-mă dracului, în pace, cu duhul tău! se enervă polițistul care nu mai răbda felul de a fi al bătrânului. Nu vezi că nimic din ce-mi spuneți nu se leagă? Din moment ce vâlva asta are puteri supranaturale, cum de poți tu s-o ții sub observație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vrut să te pun la încercare, după cum s-au petrecut lucrurile cu tine până acum, credeam că vei fi acceptat imediat dar nu-i nimic, o să mai încercăm. Înțeleg că la noapte avem din nou de lucru. Trebuie să împiedicăm duhul să facă alte victime, ori poate chiar să îl ucidem, spuse Cristian. Nu crezi că ar fi necesar să știu mai multe? Adică, din moment ce mergem acolo, mi-ar prinde bine să fiu pregătit. Ei, băiete, dar știi că ești ambițios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din rândul locuitorilor Băii de Sus. E drept că atunci nu știa de existența vâlvei și nici nu-și închipuia ce aventuri urma să trăiască însă se dovedise că nu se înșelase. Avusese însă dreptate, persoanele dispărute fuseseră ucise de duhul eliberat din adâncurile pământului. Mai căutăm? întrebă Ileana. După ce răscoliseră fără succes curtea și grădina casei lui Moș Calistrat, acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva bestiei nu era de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și ea puțin credibilă. Moșul nu ar fi cedat toiagul de bună voie nici în ruptul capului, iar a i-l lua cineva cu forța, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spuse Vlad, trăgându-și picioarele sub el și așezându-se turcește pe pat. Sper să nu fie o prostie ceea ce îmi propui. Dacă mi-ai stricat somnul degeaba, voi fi foarte supărat pe tine. Ai avut dreptate, trebuie să capturăm duhul acela. Ai grijă, deja încep să mă enervez! Nu-mi spui nimic nou, acestea au fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tine. Ai avut dreptate, trebuie să capturăm duhul acela. Ai grijă, deja încep să mă enervez! Nu-mi spui nimic nou, acestea au fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fost cuvintele mele când ne-am despărțit aseară. Singurul lucru nou este acela că acum îi zici duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-a plăcut chestia cu lampa lui Aladin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu... animalul acela, cum îi zici tu. Vlad nu răspunse, dar nici nu se băgă la loc sub așternuturi, ceva în glasul lui Boris îl făcuse să înțeleagă că acesta nu glumește. Să știi că nu întâmplător am pomenit de duhul din lampa lui Aladin. Și nu mai da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto, oricât vrei! Dar vorbește dragă! Vezi doar că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto, oricât vrei! Dar vorbește dragă! Vezi doar că eu nu scot nici o vorbă, sunt numai urechi. Duhul lui Aladin era prins în lampă. Nu putea ieși de acolo decât cu voia lui Aladin și era obligat apoi să intre la loc. Nu trebuie decât să facem și noi la fel. Mi-a venit ideea când m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dispozitivul, continuând plin de entuziasm expli cațiile: Piedica de la capac o acționăm cu un cablu de la distanță. Va trebui să stea cineva sus, acolo, într-o mașină, eu cred că aș fi cel mai nimerit, care să declanșeze mecanismul, imediat ce duhul intră în cutie. Mihailovici examina desenele cu foarte mare atenție, urmărind explicațiile lui Godunov. Pare interesant, mormăi el, preocupat. Nu prea înțeleg eu mare lucru de aici, dar cred că va funcționa. Iată cum am plănuit că va trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl armăm și tragem cablul de acționare de la distanță. Toate acestea le facem la lumina zilei, ca să nu ne deranjeze duhul. Apoi, nu mai trebuie decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă. Cineva va trebui să aștepte acolo, ca să observe când intră arătarea în capcană și să închidă imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în capcană și să închidă imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm, foarte simplu la prima vedere, mormăi Vlad, dând din cap. Mai este însă un detaliu la care nu știu dacă te-ai gândit, cum faci ca duhul să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
arunce cu banii în câini. Deja plănuise o demonstrație după care pusese la cale licitația. Desigur că îi contactase numai pe cei care puteau să ofere suma pe care avea de gând să ceară. Nu mai trebuia decât să aibă duhul lui Boris captiv în capcana din fața sa și apoi să plece împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceva să nu funcționeze conform planului. Dirijase personal așezarea dispozitivului la gura peșterii. Îl potrivise foarte atent cât mai aproape de aceasta verificând totodată ca spațiul rămas să permită închiderea capacului. Își amintea foarte bine cum decursese prima lui întâlnire cu duhul. Se considera singurul în stare să rămână peste noapte la pândă, în așteptarea bestiei. Hotărâse să facă acest lucru tot în autoturismul de teren Toyota. Îi verificase etanșeitatea și știa că este ferit în interiorul său. Puțin după prânz, terminase treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
partea lui de treabă și avea deja o presimțire că acesta o va face. Apoi, vor încărca și ultimul vagon și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit complet de cel al lui Vlad Mihailovici. Încă din noaptea când bestia năvălise în tabăra lor făcând ravagii în rândul oamenilor săi lipsiți de apărare, cea în care pusese la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]