10,193 matches
-
viața.” Povestirile ce alcătuiesc volumul au câte o poveste de viață care, în derulare, exprimă momente extreme din viața autoarei sau din ambientul proxim care avea să-i faciliteze condiția de martor afectiv. Focul gheenei întreținut de “demonii amintirilor”, “flacăra dureroasă a neputinței”, care o “mistuie lent”( expresiile autoarei) însemnând, în speță, moartea iubitului sau iminenta moarte a mamei, (“Întoarcerea”, respectiv “O vizită la spital”), eșecul unei iubiri nemărturisite la timp (“ Ultima toamna”), o iubire trădată (“Dincolo de prag, ea”), tradegidia de
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
cu el o conexiune și o ciudățenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată.” (Robert Fulghum) Am cunoscut-o vara. Sfârșitul lunii august m-a prins pe litoralul Mării Negre, în primul meu concediu după un divorț lung și dureros. Eram trist dar, paradoxal, extrem de optimist în același timp. Nu mă consideram bătrân; abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind în brațe. Nu
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
aceste demersuri, prietenul Luca îl ajută să zboare pe șovăielnicul Icar-Marius Valinescu. Întregul roman este un caleidoscop al vieții de la sat. Este punctat de tradiții, dansuri, povești din alte timpuri spuse de bătrâni hâtri și de discursuri pline de trăiri dureroase ale tăranilor. Greul gospodăriei satului îl simte inginerul Valinescu odată cu boala lui moș Frunză, iar moartea acestuia ia cu el frenezia povestirilor și fantasticul trăirilor. Episodul final al romanului în care moș Frunză este pe moarte evidențiază calitatea de bază
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
2017 Toate Articolele Autorului LIBERUL ARBITRU Atâta timpul oare să-și dorească, În viața noastră, doar atât puțin Stăpânul zilelor să năzuiască, În rest rămână numai liberul destin? El, cel care îngoapa-n amintire Flamanda cale dinspre viitor, El, mult prea durerosul din iubire, În ochii ne-mplinitului amor? Puterea lui de viață și de moarte Care-n putință noastră nu-i, Cuprins al necuprinsului din carte Să fie srisă- n limba nimănui? Atât de tristă fie viața noastră În a ei greu
LIBERUL ARBITRU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381513_a_382842]
-
cu a noastră, creăm cu el o conexiune și o ciudățenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste.” Am cunoscut-o vara. Sfârșitul lunii august m-a prins pe litoralul Mării Negre, în primul meu concediu după un divorț lung și dureros. Eram trist dar, paradoxal, extrem de optimist în același timp. Nu mă consideram bătrân; abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind în brațe. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
cu a noastră, creăm cu el o conexiune și o ciudățenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste.” Am cunoscut-o vara.Sfârșitul lunii august m-a prins pe litoralul Mării Negre, în primul meu concediu după un divorț lung și dureros. Eram trist dar, paradoxal, extrem de optimist în același timp. Nu mă consideram bătrân; abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind în brațe. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
autobiografică, o confesiune despre orizontul destinului neamului evreiesc. Efortul de a reconstitui din amintiri acele vremuri ne amintește cu prisosință dictonul că din ruine recompunem imaginar vastitatea cetăților. Unii poate vor pune întrebarea: de ce trebuie să mai răscolim aceste adevăruri dureroase? N-ar fi fost mai bine dacă autorul așternea tăcerea peste suferințele de odinioară ca să lase rănile să se vindece? Ba se mai pot naște și controverse stârnite de aceia care sunt neclintiți în altfel de convingeri. E un fapt
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
de luptă pentru supraviețuire. Remarcabila sa gândire analitică și obiectivă conferă textului credibilitate, dar și emoție. Cartea începe cu relatările din toamna anului 1940 cănd au început schimbări in viața evreilor. S-a instalat rapid o gamă largă de sentimnte dureroase, precum indiferența, ura, ostilitstesa, care se rostogoleau nemilos peste viață lor tihnită. Aceste sentimente reprobabile alternau uneori cu cele ale bunei înțelegeri și al spiitului de solidaritate cu localnicii. Compasiunea venea ca un balsam pe rana sângerândă a sufletului, căci
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
cu acuratețe, împletind cele rele cu colțuri de cer luminos și vesel conform vârstei. Printre realitățile dure, partea idilică a copilăriei se strecoară așa cum se mai poate, fiindcă legile biologice își spun cuvântul, se strecoară pe furiș prin crăpăturile realității dureroase. În emoționante pagini ne prezintă evoluția războiului relatată prin comentariile personajelor. Timpul se scurge și, ieșind treptat din copilărie, autorul-erou intră în alt spațiu ale existenței, cel al muncii fizice înverșunată, dar hotărâtă și victorioasă care îi va formă comportamentul
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
povestirii îl captivează pe șah mai mult decât dorința de a-și îndeplini zilnic obsesia distructivă, atunci când povestirea își face efectul, el iese din acest joc mental periculos și asistăm la un happy end. Dacă ai trecut printr-o experiență dureroasă în dragoste asemenea lui Riar-șah, tămăduiește-ți rănile cu un basm! Și învață să comunici! Renunță la tăcere! Chiar dacă nu te pricepi foarte bine să îmbini cuvintele, nu abandona! Alege simplitatea! Pentru exemplificare, iată un model de comunicare actual. Într-
ÎNCĂ TE MAI IUBEȘTE! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380897_a_382226]
-
ochiul inimii și căutând și cugetând către cele bune, cu siguranță că vom vedea adevărul, iar adevărul ne va oferi liniștea. Nu confundați însă liniștea cu obișnuința cea rea! Adeseori liniștea adevărată o putem recâștiga doar după o anamneză uneori dureroasă și îndelungată. V-am vorbit de acest tânăr din Iudeea care s-a cufundat în apa Iordanului fără a avea însă păcate și care ne spune tocmai acest lucru. Dar a șterge aceste lucruri din memoria noastră nu stă în
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
în acest caz, astfel: iei metafora de coadă, o scuturi bine în perimetrul limbii materne ca să împroaște în toate părțile societății taman ce dorești tu, creezi mai multe centre de greutate ale mesajului conceput, supradimensionând fapte istorice reprobabile și extrem de dureroase pentru istoria națională (vezi Experimentul de la Pitești), apeși nepermis de mult pe intimitatea unei relații de prietenie, pe care nu ai dreptul moral, pur și simplu, să o așezi detaliat pe masă în agora tumultului dezlănțuit, dacă, într-adevăr, a
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
a făcut și nu-i place ipocrizia, apoi scena reconcilierii cu fiica în care se spală fizic de păcate, îmbrăcată într-o rochie imaculată și în care rolul mamei și cel al fiicei se inversează, precum și scena finală, a împăcării dureroase cu soarta de a trăi în continuare despărțită fizic și moral de unica ei fiică. Oscilațiile vocii actriței, de la accentul britanic de „lady”, la notele joase ale femeii vulgare, de tipul “sadista cu masochistul”, sinceritatea lacrimilor, naturalețea gesturilor, ironia și
UN RECITAL ACTORICESC – MAYA MORGENSTERN ÎN „PROFESIUNEA DOAMNEI WARREN” LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374359_a_375688]
-
sorții mele Ce se-ancora-n ființa ta. Gândind că nu-i târziu să sper C-ai să mă recunoști cumva, Deși n-am nici un drept să-ți cer Să mă primești în viața ta, Să mă întorc din rătăcire, atât de dureros îmi vine, Simțind acut că locul meu E doar acolo, lângă tine! Referință Bibliografică: CUMVA... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile
CUMVA... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374415_a_375744]
-
viața. Destinul, Mangalia, marea, nemărginirea, prietenia, suferința, despărțirile, epocile prin care a trecut. A reușit să își formeze propriul stil definitoriu în evoluția unui scriitor. Mangalia devenid un fel de fata morgana, de rara avis a sufletului autorului. Iubirile furtunoase, dureroase, calme, tandre, ori disperate, au devenit capitole de inspirație și har care l-au întors mereu la Itaca sa vindecătoare, întocmai ca pe Ulisse, căci Virgil Stan este un Ulisse al sufletelor care i-au ieșit în drum în tainica
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
Noul roman „Destine paralele” impresionează prin frumusețea cu care este adusă înapoi oamenilor speranța și credința în lumina adevărului din noi. Și iubirea care mai presus de soare și stele învinge. Conceput ca o urmare peste ani a frumosului și durerosului prim roman „Cât de mult te iubesc...” acest al doilea volum, abordând cu dezinvoltură noile valori lincvistice, întărește dacă mai era nevoie, convingerea că ne aflăm în fața unui prozator care va avea multe romane de adus în dar cititorilor și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
leagăn să rămână văzând că Terra moare? Asta pe toți ne doare! De-aceea vine vremea să vrem un alt Pământ, un alt și-un nou Pământ! Și-atunci ne luăm adio zburând spre-o nouă casă, chiar dacă strămutarea devine dureroasă... Dar, de va fi nevoia să-și părăsim toți sfera, cu noi te luăm în suflet, iubita noastră Terra! LUNA Ești piatră nestemată de inel ceresc cădelnițând Pământul orbital în dansuri nupțiale; ești gura cerului fierbinte prin care bolta rostește
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a fost grea la umblet Și din noroaiele duhnind a nedreptate, M-am ridicat curat, privind stelele toate... Cu gheara lor, tristețile adânci și bucuriile Mi-au zgâriat atât de dureros în piele ridurile... Iar în deșertul vieții, cu nisipul spulberând, Privesc... departe... ca un Sfinx eternizând...eternizând... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: CHIP / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
unui Domn în zilele vechi, care împreuna în el adeseori toată răspunderea și toată suveranitatea națională, și ei erau prea buni creștini și prea buni patrioți pentru ca mărimea misiunii lor de pe pământ să nu le atingă sufletul într-un chip dureros. (ziarul „Timpul” din 10 mai 1881). Mircea însuși... (Scrisoarea III). Cum nu vii tu, Țepeș doamne... (Scrisoarea III). Ștefane, Măria Ta... (Doina). Vreme trece, vreme vine. (Glossă). V-ați născut într-un sat și v-ați petrecut o mare parte
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
treci în neființă îți vizualizezi întreaga viață că un flash de imagini care te-au format, marcat și impresionat, dar când renaști și asta la 40 de ani, ce se întâmplă cu tine? Amalgamul de entuziasm și disperare, de amintiri dureroase și triste, bucurii nefiresc de dulci trec și ele din neuron în neuron până când conștiința îți spune plină de trufie, „ai învins!”; sentimentul major este de victorie, definitivă, ireala, imposibilă și simt oarecum că parcă aș fi parte din propria
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
mișcat... M-am lasat dusă de valuri Și încredere ți-am dat... Un compliment...o melodie... Și la toate...un gând bun... A urmat un telefon... Și m-am grăbit ca să te sun... Nu mi-a păsat că depărtarea Căteodată-i dureroasă... Am simțit că în sfârșit Cu tine am ajuns...acasă... Te iubesc ca o nebună Blestemându-mi neputința... M-ai lovit în ce-am mai sfânt... Mi-ai distrus toată ființa! NOAPTE ALBĂ Iarăși s-a topit o noapte Între
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
Citește mai mult Mă simt captivă- ntr-o lume străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri,Iar lacăte grele încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi matură trupul,Mă mistuie beznă,Abisul căscat,Și teama de visuri.M-as prinde de MaineCu-orgoliu de soim
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
brațele ei ,Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare,Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa,Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune.Incerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase,Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l raneasca.Singuratate nemiloasa,Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu,Ai spart oglindaIn care ma priveam,Admirandu-mi tinerețea și elanul,Și ai lăsat doar cioburi ascuțite,Care rânesc, macină
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ceară și fum au rămas, Doar suspin, Și crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Citește mai mult Mă topea flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era,Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete,Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau.Prin cochilii de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]