4,879 matches
-
toți, de la mine pânè la șefu’ poliției, numai că sè-și ia carnetul de conducere! Dar eu ți-am liniștit-o, sè nu creadè cè eu, eu sunt bèrbat însurat, am copil, și-mi iubesc nevasta, Ce, mè dau eu la eleve, așa rèu am ajuns?! Ți-o prezint dacè vrei, Matei! Cu tine s-ar culcă așa de plècere, esti bèiat frumos! Te lecuiește ea de sex, Nu, mulțumesc! resping eu râzând generoasă propunere, nu mè intereseazè! Așa cum ziceai, femei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chiar pe-peste tot, dar aproape. Și-atunci domnișoara zice că, dacă aproape cam tot așa, să facem noi doi aproape cam tot așa cum făcusem cu Tecla, pe cuptiori - cum anume? Să-i arăt numai, că ea-i ascultătoare, ca elevă era foarte, a rămas așa, chiar dacă s-a făcut Învățătoare... Îi arăt. Facem ce facem - dar nu-i tot aceea. Lipsește cuptorul ca să fie exact-exact. Ne ducem În bucătărie, urcăm pe cuptor și facem, exact - și exact așa dă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aud chicotitul și Îi văd roșul gurii, știu că n-am să mă pun contra - din contra, cum zic eu. O șterg de-acasă, cu ocol, prin grădini - mama nu mă lasă să mă joc cu Lina, i-a fost elevă și zice că are să ajungă rău de tot fata asta. Eu nu-nțeleg de ce s-ajungă ea rău, când ajung eu atât de bine cu ea - numai să nu mă prindă mama, că mă bate. Dar dacă nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai fi lipsit! Singura dată când m-am dus la ei În sat a fost Într-o vacanță, la un bal - eram elevă la Normală la Chișinău... Și uite că vine un... Nu era chiar copil, dar cam băiet, un mucea față de mine, care eram domnișoară... - Cine era: vărul? - El, greculică de Ion. Care, nici una, nici două, mă poftește la ei, la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o văd: de-aici; din calidor; din curte; din bancă - ne arată și iar ne-arată, pe fondul tăblii negre, cum o mână, Înainte de a o spăla pe cealaltă, intră-n ea (dânsa-ntr-Însa, ar zice Mătușa Domnica, dac-ar fi elevă a domnișoarei), cam greu, dar pân-la urmă-i bine de tot. Văd cu ochiul minții, dincolo de ce ne arată la clasă, pe fondul negru al tablei și ce-mi arăta, fără să știe: atunci când m-am dus la Severin, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am crezut că am Întârziat. Păi, de vreme ce tot sunt aici, aș putea foarte bine să Încep. Dacă mai vine cineva, trimite-le Înăuntru. Se duse În sală, de unde se Întoarse cu o claie de salteluțe pe care să se Întindă elevele ei. Văzând-o așa de Încărcată, am sărit să-i țin deschisă ușa creșei. În timp ce aceasta se Închidea, vocile amuțiră. O auzeam pe Rachel spunând ceva, dar nu distingeam clar cuvintele. Adunându-mi rucsacul și haina de pe jos, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de toaletă. Dacă n-aș fi știut că nici una dintre elevele de la ora de yoga a lui Rachel nu coborâse la subsol, m-aș fi gândit că era vreuna din ele, având o mică criză de grețuri prenatale. Dar era ceva ce nu părea tocmai În regulă cu piciorul acela, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scuze pentru Întârziere. Josie, aflată la mijlocul primului rând, mi-a trimis un zâmbet iertător care-mi Îngheță sângele. Părul și ochii Îi erau la fel de strălucitori ca de obicei. Am pus o compilație făcută de mine și intitulată Gagici Deșucheate, iar elevele mele au Început să se miște pe ritmurile lui Dolly Parton, Madonna și Bananarama. Când se termină lecția, Josie a venit la mine să-mi spună ceva. Mă cuprinse un val de panică și, instinctiv, m-am plasat strategic Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bine nu erau conștienți. În realitate, ea era un editor-scenarist de televiziune ambițios și de succes. Dar, dacă te luai după cum arăta, ai fi zis că e profesoară de artă ceramică la vreo școală de fete particulară, adorată de majoritatea elevelor și probabil și de majoritatea părinților. Ne turnă amândurora cafeaua și continuă, revenind implacabil la subiectul porumbeilor: — Nu fac decât să se Îndoape și să se Împerecheze, cât e ziulica de lungă. Și să se găinățeze pe peretele meu. Ticăloșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi erau străine. M-a luat de mână și m-a condus în sufragerie. Pe urmă, mi-a adus sirop rece pe o tavă argintată. „De la țară, băiatul meu, de la țară. Azi de dimineață l-am primit de la o fostă elevă, mă vizitează de fiecare dată când vine în oraș. Iar eu i-am spus că s-a nimerit strașnic, fiindcă am un nepot care o să mă viziteze îndată, acum pot să-l tratez cu ceva bun.” Bunica avea foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sub ferestrele clasei, ea ne dojenea doar un pic. Nou era și faptul că nu mai aveam învățători, ci profesori. Prescurtat: prof. Denumirea completă: tovarășul profesor sau tovarășa profesoară. Clasa noastră se mărise, număra treizeci și nouă de elevi și eleve. Aveam și o anorectică, ea dădea numai din când în când pe la școală. „Anorectic e cineva căruia nu-i face plăcere mâncarea”, ne lămurise Pintea. Eu unul n-aș deveni anorectic în ruptul capului. Ea pleca de acasă dimineața devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tenis, fotbal, box, lupte, volei. Sute de stegulețe din hârtie. Puhoiul de elevi și studenți va înainta în pas de voie, Tarhuna va fi și el acolo, era întotdeauna acolo, pentru ca prietena lui să-l poată vedea la televizor. Dintre eleve, unele se vor ține de braț, multe vor ridica în aer buchete de flori, în semn de salut. În fiecare an, cu ocazia asta, florăriile și piețele gemeau de flori. Pe urmă nu le găseai un an întreg și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a dres glasul și a tăcut o vreme. — Deci ai luat-o ca elevă? am întrebat. — Bineînțeles. O ședință pe săptămână, în fiecare sâmbătă dimineața, pentru că nu avea școală. N-a lipsit niciodată, n-a întârziat niciodată, a fost o elevă ideală. Se pregătea serios de fiecare dată și după lecții o serveam cu prăjituri și stăteam de vorbă. Reiko s-a uitat brusc la ceas de parcă și-ar fi amintit ceva. Ce-ar fi să ne întoarcem? Sunt puțin îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce auzise, așa că nu avea cum să nu-și dea drumul la gură în cele din urmă. Lumea zicea că sunt lesbiană și că fusesem internată de mai multe ori în spitale de nebuni. Se spunea că am dezbrăcat o elevă de-a mea, că i-am făcut tot felul de lucruri și când aceasta a încercat să-mi reziste, am plesnit-o atât de tare, încât i s-a umflat fața. Povestea au croit-o cum le-a convenit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
își omora pauza jucând bingo și toca bani serioși. Sub streașina unui magazin care se închisese, am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-a rugat să-i pun discul cu melodia Jumping Jack Flash a formației Rolling Stones. Când i-am pus discul, a început să pocnească din degete în ritmul melodiei, să-și miște șoldurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plictisit repede. Dacă aș fi în locul surorii mai mici, n-aș înnebuni așa ușor, spuse Midori. Aș sta să văd ce se întâmplă. Da, te cred în stare. — Nu crezi că sfârcurile ei sunt prea închise la culoare pentru o elevă de liceu, virgină? — Ba da, am zis eu. Midori își lipise privirile de ecran. Mă impresiona pur și simplu interesul ei și mă gândeam că n-a aruncat degeaba banii pe bilet. Comentariile ei nu se lăsau așteptate: „Ei, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
familia lui, mă simțeam ca în al șaptelea cerc al infernului, însă mă străduiam din răsputeri să fiu drăguță și veselă, deși atitudinea lor și capacitatea de a se răni unii pe alții mă făceau să par, prin comparație, o elevă de pension. Sunt de-a dreptul furioasă și nu știu ce să fac cu toată furia aceasta; o simt în mine ca pe un izvor gata să țâșnească la suprafață. Mă urc pe comodă și încerc să rup fotografia de pe perete, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întrebat-o chiar dacă n-ar vrea să se mute și ea cu noi în Constanța. Mi-a mulțumit, însă a zis că n-o pasionează triourile conjugale. În acea perioadă am început și meditațiile la engleză. Prima clientă era o elevă care adormea cu capul pe masă, deși o servisem cu cornulețe cu rahat, iar sub fereastra camerei doi muncitori spărgeau trotuarul cu baroasele. A urmat băiatul unei colege, profesoară de română. Îl chema Octav și era student în anul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei, părinții ei se cam convinseseră că este făcută pentru o carieră muzicală. Profesorii, diriginta, directoarea, toți o apreciau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
instalat. Pe urmă l-a poftit să cineze în familia lui, să-l cunoască și nevastă-sa. În afară de soții Gavrilaș, din familie făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi putut lua în gazdă și pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să o primească. ― Măicuța nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. Tânărul răspunse surprins: ― Nu este, dar... poftim înăuntru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea îi dăruiește ce poate și de ce ar refuza el pe o femeie drăguță, când nici nu-l costă nimic. Totuși, se iviră și inevitabilele mici complicații. Eleva lui, Marioara, a mirosit ceva și a început să-i facă imputări că ea nu e fată de pe străzi, că dacă n-o iubește cu adevărat, pentru ce nu-i spune pe față, nu să-și bată joc de ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăznea să fie energic și să-i explice că au să observe chiriașii din curte ori doamna Lenuța și se vor face amândoi de rușine. Teama lui s-a dovedit curând prea îndreptățită. Începuse a bănui ceva și Marioara Rădulescu, eleva lui, și chiar umbla să-l surprindă. Din fericire, într-o zi, ducîndu-se la masă, ca de obicei, nu mai întîlni pe Marioara. Doamna Gavrilaș l-a lămurit indignată că a dat-o afară, pentru că a prins-o pe stradă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ani, cu o față plină de urme de bube, un nas coroiat și cu ochi ca de bufniță. Că, de, Dumnezeu nu le-a lăsat pe toate urmașele Evei la fel de frumoase. Cred că o știi, că ți-a fost elevă. - Cum să nu mi-o aduc aminte? Când am predat lecția „La Broșteni”, fragment din „Amintiri din copilărie” a marelui povestitor Ion Creangă în care spune că Nică a fost dat în gazdă la una Irinuca ce avea o fată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
taie părțile degerate ale corpului pacientului, refuzând binefacerile acestor legume. În copilărie, am asistat la tratamentul aplicat de părinții mei, la picioarele degerate ale surori mele. Era o iarnă geroasă cu viscol și troiene mari de zăpadă. Sora mea era elevă la un Liceu, într-un oraș din nordul Moldovei, și stătea la internatul Liceului. Din cauza viscolului, s-a hotărât suspendarea cursurilor la Liceu. Elevii din internat au fost trimiși acasă. Elevii au pornit spre casă pe jos, deoarece nu puteau
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]