KorAP: Find »[drukola/base=enerva & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...159 >

3,954 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

scoase din priză. Apoi, se apropie amenințător spre Rhyme, care își afundă iute capul între perne, așteptându-se ca dintr-o secundă în alta să simtă tăietura lamei. Dar Magicianul se depărtase puțin, respirând adânc. Păru mai degrabă impresionat decât enervat de încercarea lui Rhyme. - Știi ce a fost asta, nu? întrebă el cu un zâmbet înghețat pe chip. Iluzionism în formă pură. M-ai ținut ocupat cu trăncăneala ta și ai reușit o distragere verbală a atenției mele, chiar una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Era liniște..., începu Sachs. - Nu, de fapt nu era liniște deloc. Din cauza circului de vizavi. Revenind, tocmai setasem alarma... - Pentru ce oră? - Nu știu. La o oră diferență. Care-i relevanța? - Fiecare detaliu ajută la descoperirea altor două. Rhyme se enervă. - Pe asta de unde ai mai scos-o? Dintr-o plăcintă cu răvaș? Ea zâmbi. - Am inventat-o eu. Dar sună bine, nu crezi? Îți dau voie să o folosești în noua ta carte. - Eu nu scriu cărți despre martori. Scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lucru pe care nu-l poți falsifica pe scenă. Cum spectatorii văd focul și speră în sinea lor ca iluzionistul să ardă. Stai. Îmi mai aduc aminte ceva. A... - Continuă, Rhyme, ești pe drumul cel bun. - Nu mă întrerupe, se enervă el. V-am spus că se purta ca și cum ar fi dat o reprezantație? Părea departe de această lume. Se tot uita la peretele gol și se adresa cuiva. Era ceva de genul „audiența mea nu-știu-cum”. Nu-mi aduc aminte sintagma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a abandonat afacerea și a început alta. De ce aș mai ține legătura cu cineva de acolo? Eu sunt în Reno. I-am spus că nu. Să știți că nu i-a picat bine. Rhyme se încruntă din nou. - S-a enervat? încercă Sachs. - O, da. Puțin spus. - Continuă, vorbi din nou Rhyme, încercând să-și păstreze calmul. Spune-ne ce a mai zis. - Păi asta a fost tot. Ce v-am spus până acum. Adică, au mai fost câteva chestii. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
hăituit. Ce ar spune Freud despre asta? O să am ce povesti lunea viitoare la nouă, nu-i așa? Sunt încă hăituit și habar nu am care este concepția lui nenorocită despre viață. Rhyme putu observa cum toată echipa era din ce în ce mai enervată din cauza perorațiilor interlocutorului. Spuse: - Am auzit că soția lui a murit în acel incendiu. Știi ceva despre familia ei? - Marie? Nu. Se căsătoriseră abia de câteva săptămâni. Se iubeau. Ne gândeam că asta îl va mai calma. Îl va face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
afară. - A fost cumva chiar ziua incendiului? fu curios Rhyme. Kadersky încuviință. - Directorul de scenă l-a găsit pe Weir împânzind scena cu propan pentru unul din numerele sale. Oglinda în Flăcări. I-a comunicat decizia noastră. Weir s-a enervat: l-a împins pe director jos de pe scenă și a continuat să-și pregătească reprezentația. Atunci m-am dus și eu la el. A sărit și la mine. Nu ne-am luptat cu adevărat, doar ne-am îmbrâncit puțin, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe un ton destul de tăios. Sau cel puțin cred că ești tu. Prea multe intermitențe. - Rhyme, nu pot să cred. Au luat corpul înainte să apuc să mă uit la el. Sachs privea acum coridorul însângerat, dar gol. - Ce? se enervă și el deodată. Cine a dat aprobare? Procedura spunea că medicii din echipa de intervenție aveau voie să intervină la locul accidentului pentru a salva un rănit, dar dacă era vorba de o crimă, cadavrul trebuia să rămână neatins, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
împușcături. Bell sări. - Focuri de armă! țipă Charles Grady. Am auzit focuri de armă! Ești rănit? - Nu te mișca, spuse Bell ghemuindu-se. Să răsuci apoi, scoțându-și arma și privind cu atenție ferestrele clădirii de vizavi. Numără în șoaptă, enervat din cale afară. - M-am prins unde este, spuse el în stație. Etajul trei, al cincilea birou de la stânga. Apoi examină geamul: - Au! - Nu s-a înțeles, se auzi o voce prin radio. - Am spus „Au!”. - Mda. Înțeles! Stop. Grady

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
apartamentul lui Lincoln, ei bine, asta presupunea că, eventual, aveai de gând să ascunzi o bombă pe bază de benzină într-o ambulanță falsă. Rhyme interveni: - Am folosit doar logica... - Adică a avut o bănuială, îl corectă Bell. - Bănuielile, se enervă Rhyme, sunt doar prostii. Logica nu e. Logica e coloana vertebrală a științei, iar criminalistica e știința în stare pură. Sellitto își dădu ochii peste cap în direcția lui Bell. Dar lipsa de subordonare în fața superiorilor nu avea să tulbure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Darby pe numele lui Weir? Și pistolul pe care l-a cumpărat? Rhyme îl măsură cu privirea pe ucigaș. - Cum e cu vocea? îl întrebă pe un ton sardonic. Plămânii sunt mai bine? - Știi bine că sunt în regulă, se enervă Loesser. Șuieratul și hârâitul dispăruseră. Plămânii nu suferiseră niciun fel de leziune. Era doar un alt tertip folosit pentru a-i face să creadă că el e Weir. Rhyme făcu un semn cu capul spre dormitor. - Am văzut niște schițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
exces la locul faptei. Ceva de genul ăsta? Un hohot de râs. - Cam așa ceva. - Am trecut și eu prin asta, Sachs. Muzica de la circ se auzea în continuare în surdină, determinând diferite reacții. Pe undeva, simțeai că trebuie să te enervezi pentru că te deranjează, dar nu puteai să nu își placă ritmul. Apoi îl întrebă: - Lon ți-a propus să trageți niște sfori pentru mine? Să dați niște telefoane la primărie? Amelia nu va afla niciodată. O să îi spun omului meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

cine știe ce altceva, din partea mea să le fie de bine. Și eu eram disperată după ceva de băut. N-am primit nici un fel de mulțumiri, de fapt și de drept. Nici măcar un mormăit de data asta. Am încercat să nu mă enervez: bucuria constă în a da, și tot tacâmul. Dar m-a făcut să ezit o clipă - fie pentru că mă gândeam serios să-i cert, fie pentru că făcea parte din efortul meu de a amâna plecarea, nu-mi dau seama exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
într-un soi de evadare sălbatică, deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și de alta a feței, de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
deasupra ochilor săi ridicol de albaștri și senini. (Obiceiul lui de a-și răsuci și de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și de alta a feței, de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-i zic chestii. În orice caz, iar a pus sclipici în scrisoarea de azi: ea-i zice pulbere de îngeri. Amestecat cu niște inimioare roșii lucioase. S-a-mprăștiat pe masă și câteva bucățele au ajuns în fulgii de porumb. Ce mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum să n-o vadă, nu? Ea zice că-i mai mare chiar decât sunt io acuma: mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
o fac să se deschidă față de mine, câte puțin la fiecare vizită. Ajungeam acasă și-i descriam progresele lui Judy, bucurându-mă că știu mai multe decât ea despre locul unde se află diferite produse din magazin. Știam că o enervează că insist să fac cumpărăturile la SavaMart în loc de Waitrose sau Sainsbury’s, care, trebuie să recunosc, au produse de o calitate mult mai bună, ca să nu mai vorbesc de servicii și de varietate. Dar Judy poate fi foarte înțelegătoare când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
gândit ce-aș putea să îi zic mamei să-mi ia drept cadou. E ciudat - în general mi se pare ușor să iau cadouri pentru ei, dar, dat fiind că toți au avut toane în ultima vreme, chiar m-au enervat. De când petrece atât de mult timp la etaj din cauza durerilor de cap, mama pare să-și fi pierdut interesul pentru haine și alte chestii - îi tot zic să se ducă la doctor, dar ea insistă că e-n regulă. Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
se comporta al dracului de prostește în toată situația asta și știa exact la ce se referise ea cu felicitarea, dar nu suportam să mă implic. Mereu mă scoate din sărite cum familia mea aruncă totul în aer și mă enervase felul în care citise poezia tare - parcă e iar profesoară când face chestii din astea. N-aveam de gând s-o ajut luându-i partea. N-avea decât să iasă singură din asta. Dracu’ știe, totuși, de ce o lua el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
așa-n tragic; o clipă chiar m-am întrebat dacă nu cumva glumește sau se preface jignit ca să ne dea ocazia pentru râsete în familie, dar dura prea mult ca să fie vorba de așa ceva. —Charlie, nu fi ridicol. Te-ai enervat că am scos-o din pungă înainte să trebuiască s-o văd? Uite, plicul e-aici - e un roz subtil superb, care se potrivește de minune cu această felicitare de un bun-gust desăvârșit. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, pune-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
diete, bineînțeles, și-mi venea să i-o arunc înapoi, da’ nu fac asta niciodată, fiindcă am nevoie de el pentru pastilele mele de durere și pastilele pentru sânge ale mamei și pentru celelalte și n-are rost să-l enervez. Și cum rămâne cu durerea mea dintr-o parte? Doar că m-a durut rău în ultima vreme, altfel nu v-aș fi deranjat. A trebuit să lipsesc de la serviciu și io nu fac așa ceva decât dacă e chiar grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Durerea-ți spune ceva important, Stacey, și vreau s-asculți. Deci eram ceva de genu’ „Alo? Crezi că io n-ascult de mai mult de douăzeci de ani, doctore??“. Da’ n-am zis, că n-are nici un rost să-l enervez. Și n-am mai zis nimic nici de operație, din același motiv. Dar cumva nu pot să mi-o scot din cap. Pare așa de potrivită pentru mine, cum a fost și pentru toate fetele-alea din State. Din partea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
crede că problema mea și faptul că a trebuit să mă confrunt cu ea m-ar fi făcut mai tolerantă când am început să observ ce se-ntâmpla cu Charlie. Dar n-a fost așa: deloc. De fapt, m-a enervat și mai mult, pentru că am simțit că am ținut-o pe a mea doar pentru mine și nu i-am permis să afecteze viața altcuiva - nu în etapa aia, oricum. Și știam că o să trec peste asta cu timpul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nu-mi vărs nervii pe tine când vreo afurisită de directoare face pe deșteapta la o inspecție de-a mea, nu? Ești egoist și... — Pentru numele lui Dumnezeu, Judy, taci, a spus din nou. De data asta chiar m-am enervat. Încă se uita drept la mine, dar ochii îi păreau ciudat de nealiniați, ca și cum pupilele i s-ar fi desincronizat și stăteau departe una de cealaltă. Destul de amuzant, ceva din felul în care privea îmi amintea de felul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ridica din zona frigorifică, aranjând teancurile de crochete de pește și burgeri de vită și adăugând alte pachete din căruciorul cu laturi de pânză pe care îl avea într-o parte. Băgase felicitarea mea în buzunarul halatului SavaMart și mă enerva să văd cum marginea plicului se-ndoia de fiecare dată când se apleca. M-am plimbat ca din întâmplare într-acolo și m-am poziționat chiar lângă ea, punându-mi coșul pe container și privind în jos spre pungile aburinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]