4,405 matches
-
gloriei regale. A-l combate pe Perrault putea fi privit drept o diminuare a meritelor epocii și, ca urmare, La Fontaine este nevoit să-și ia infinite precauții pentru a nu leza orgoliul suveranului. Astfel, el publică mai întâi o epistolă conținând un elogiu adus monarhiei, elogiu ce se subscrie oarecum șirului de lingușiri interesate, dar care se dovedește, în final, un compromis necesar, făcut pentru a-și proteja adevăratele principii. Epistola către Huet este, de altfel, primul text important scris
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
leza orgoliul suveranului. Astfel, el publică mai întâi o epistolă conținând un elogiu adus monarhiei, elogiu ce se subscrie oarecum șirului de lingușiri interesate, dar care se dovedește, în final, un compromis necesar, făcut pentru a-și proteja adevăratele principii. Epistola către Huet este, de altfel, primul text important scris din tabăra Anticilor. Huet, cel căruia i se adresează autorul, reprezintă o importantă figură a epocii matematician, elenist, savant complet, dar un mare admirator al Modernilor. Prezența sa este, desigur, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
adesea, dar meritul lui incontestabil e de a fi turnat principiile acestei științe în versuri de neuitat prin fermitatea și exactitatea lor."109 A transpune elementele de teorie literară în versuri nu era, desigur, o noutate, raportându-ne la faimoasa Epistolă către Pisoni a lui Horațiu, dar aceasta nu presupune o diminuare a talentului scriitorului francez, care nu poate fi considerat epigon al înaintașului său latin. Prin readucerea în prim plan a versificării unor concepte, Boileau deschide apetitul pentru transpunerea în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
condamnată barbaria unui Shakespeare sau Lope de Vega care le-au nesocotit cu totul. Se observă aici rigiditatea perspectivei care va duce la o îngustare nefericită a judecăților de valoare pe care le face Voltaire în calitate de critic. Astfel, într-o epistolă adresată lui Horace Walpole întâlnim următoarea afirmație privitoare la marele dramaturg englez: "O fire bună, dar sălbatică; nici urmă de regulă, nu știe ce se cade și ce nu, nu știe ce-i arta, doar grosolănie amestecată cu măreție, bufonerie
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
francez. Deși asemănările între Eseul asupra criticii și Arta poetică sunt numeroase, Pope nu trebuie privit drept un epigon, având în vedere că textul publicat în 1674 nu constituie singura sursă de inspirație, la acesta adăugându-se Poetica lui Aristotel, Epistola către Pisoni a lui Horațiu sau Tratatul despre sublim al lui Longinus. Toate acestea constituie fondul comun din care s-au născut principiile clasicismului, pe care Pope le-a urmat, însă le-a și adaptat în spiritul unei libertăți, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
asumându-și rolul de creatori ai limbii și ai literaturii române moderne, erau puși în situația de a alege din multitudinea de modele oferite. O mărturisire sinceră a dilemei estetice a perioadei o regăsim în versurile lui Grigore Alexandrescu din Epistolă D.I.V. (Domnului Iancu Văcărescu n.n.), dilemă transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea de drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a modului de gândire pașoptist, este necesară identificarea neoclasicismului concretizat prin viziuni particularizante subsumate ideologiei clasice care au subminat aparenta impunere victorioasă a romantismului. Dincolo de elementele multiple care sunt prezente la nivelul operelor prin cultivarea fabulei, a satirei sau a epistolei (specii clasice în esență), prin predispoziția către o claritate și sobrietate a frazei poetice, la Grigore Alexandrescu, de exemplu, prin aspirația către dimensiunea solară a existenței în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste aspecte, concretizate literar în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al epocii. Îmbinarea speciilor literare pe care o întâlnim la Grigore Alexandrescu este uimitoare, cu atât mai mult cu cât opera sa, în ansamblu, dă totuși dovadă de coerență și unitate. Astfel, poetul reușește să creeze deopotrivă fabule, satire sau epistole de origine clasică și meditații sau elegii de factură romantică. Însă, dacă despărțirea apelor în ceea ce privește concretizarea este-tică a unei tendințe sau a alteia la nivelul operei poetului muntean s-a făcut deja în studii importante cum ar fi cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui Eugen Simion Dimineața poeților -, Dim. Păcurariu Clasicism și tendințe clasice în literatura română etc., principiile sale artistice mărturisite, într-o formă sau alta, au fost mai puțin cercetate, deși merită toată atenția. În prefața la volumul Suvenire și impresii. Epistole și fabule, publicat în 1847, Grigore Alexandrescu mărturisea răspicat "căci eu sunt din numărul acelora care cred că poezia, pe lângă neapărata condiție de a plăcea, condiție a existenței sale este datoare și să exprime trebuințele societății și să deștepte sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
frumosului, al "ideilor morale și divine" se asociază în concepția de sorginte clasică a poetului cu înscrierea artei în atemporalitate, cu dezmărginirea ei, dată de valoare, după cum sugerează finalul fragmentului citat. Ideile sunt reluate, aproape identic, în formă versificată în Epistolă D.I.V.: "Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, / Tot ce sufletul înalță și e minții de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin formă, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sunt reluate, aproape identic, în formă versificată în Epistolă D.I.V.: "Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, / Tot ce sufletul înalță și e minții de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin formă, cât și prin majoritatea ideilor exprimate trădează structura intim clasică a lui Grigore Alexandrescu, structură ce s-a coagulat în această direcție încă din adolescența poetului care uimise de la acea vârstă prin vastele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nențeles / nencetat se-mpotrivește hotărârei ce-am ales." De notat utilizarea termenului de meserie asociat tribulațiilor creatorului, termen ce ilustrează aceeași idee exprimată anterior, vizând percepția actului artistic din prisma unor eforturi susținute. De fapt, motivul greutăților revine obsesiv în Epistole fiind generat de conștientizarea profundă a stadiului incipient al literaturii române și a necesității asumării rolului de desțelenitor de drumuri: "...noi trebuie să formăm / Să dăm un aer, un ton al limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Lincoln, 1966. 16. Eliot, T. S., Points of View, Faber and Faber Ltd, London, f.a. 17. Eliot, T. S., Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 18. Fénelon, Lettre à l`Académie, Classiques Larousse, Paris, 1934. 19. Horațiu, Epistola către Pisoni (Arta poetică), traducere de Ionel Marinescu, în Opera omnia, Editura Univers, București, 1980. 20. Hulme, T. E., Opere filosofice și poetice, traducere de Mircea Platon, Editura Timpul, Iași, 2006. 21. Johnson, Samuel, Prefață la ediția din 1765 a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la Pierre Corneille, Teatru, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956, p. 40. 28 Ibid., p. 41. 29 Basil Munteanu, op. cit., p. 328. 30 Apud Ion Constantinescu, op. cit., p. 139. 31 Ion Constantinescu, op. cit., p. 25. 32 Horațiu, Epistola către Pisoni, în Opera omnia, ediție critică de Mihai Nichita, traducere de Ionel Marinescu, Editura Univers, București, 1980, p. 325. 33 Basil Munteanu, op. cit., p. 284. 34 Ibid., p. 332. 35 Matei Călinescu, op. cit., p. 89. 36 Ibid., p. 90
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nous ; / et l'on peut comparer, sans craindre, d'être injuste, / le siècle de Louis au beau siècle d'Auguste") 58 René Pomeau, Jean Ehrard, Histoire de la littérature française de Fénelon à Voltaire, Flammarion, Paris, 1998, p. 93. 59 Horațiu, Epistola către Pisoni (Arta poetică), traducere de Ionel Marinescu, în Opera omnia, Editura Univers, București, 1980, p. 327. 60 Charles Perrault, op. cit., p.152. ("À former les esprits, comme à former les corps, / La nature en tout temps fait les mêmes
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
folositoare de suflet, cuv. 2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) „Credința este mama noastră a tuturora, când îi urmează nădejdea și-i premerge dragostea de Dumnezeu și de Hristos și dragostea de aproapele”. (Sf. Policarp al Smirnei, Epistola către filipeni, cap. III, 3, în PSB, vol. 1, p. 250-251) „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credința în Dumnezeu și să urmeze (însoțească) optimismul, așa încât cu credința să întărim puterea sufletului și cu optimismul să fim bine dispuși pentru faptele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea a VI-a, cap. V, 1, în PSB, vol. 57, p. 837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Da, atunci mai cu seamă crezi, când nu cauți să afli pricina celor ce ți se poruncesc, ci simplu împlinești poruncile”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iar când este tăria noastră, este slăbiciune”. (Fericitul Augustin, Confessiones − Mărturisiri, cartea a IV-a, XVI, (31), în PSB, vol. 64, p. 115) „... Cel ce le-a făcut și le susține toate numai cu înclinarea voinței Lui”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 68) „Cum lucrează El dar? El conduce și păstrează lucrurile Sale prin providența Sa. Atunci când vedeți ridicarea soarelui, mersul lunii, izvoarele, fântânile, fluviile, ploile și mișcările naturii, fie în semințe, fie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o altă greutate asupra lui, pe când dacă cerul ar fi pus pe ape, iată și o altă nedumerire. În adevăr că nedumerirea aceasta încetează din moment ce noi vom vedea aici rezultatul proniei divine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XIX, p. 184-185) „Și dacă o corabie care are puțini corăbieri și călători, nici o stadie nu poate merge fără cel ce o cârmuiește, cu mult mai mult lumea aceasta atât de mare, care are în ea atâtea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul, prin aceasta noi nu îndepărtăm pe Tatăl de la numele de Domn, după cum este Domn și Fiul, tot așa nu îndepărtăm nici pe Fiul de la numele de Dumnezeu, după cum Dumnezeu este Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XX, p. 204) „Și a sfătuit Domnul Dumnezeu pe Adam (Fac. 2, 16). Iată că și aici Scriptura folosește aceleași cuvinte ca mai sus: Domnul Dumnezeu, pentru ca prin repetarea acestor cuvinte să primim o învățătură precisă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
așa, pe când în cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau cu totul altfel. Așadar, nici nu trebuie să tăgăduim nașterea dumnezeiască, dar când contemplăm pe Dumnezeu nu trebuie nici să ne întinăm cugetul cu noțiuni materiale”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, III, în PSB, vol. 12, p. 218) „... Fiul, Cel Unul-Născut; născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârșit din Cel desăvârșit; Icoana cea vie, Care reflectă în El pe Tatăl întreg ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 105, în PSB, vol. 12
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
materiale”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, III, în PSB, vol. 12, p. 218) „... Fiul, Cel Unul-Născut; născut din Tatăl, Dumnezeu adevărat, desăvârșit din Cel desăvârșit; Icoana cea vie, Care reflectă în El pe Tatăl întreg ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 105, în PSB, vol. 12, p. 286) 32 „Ci (Fiul - n.a.) e Născutul lui Dumnezeu și, fiind propriu lui Dumnezeu Celui ce există pururea, există din eternitate. Căci e propriu oamenilor a naște în timp din cauza nedesăvârșirii firii; și e
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe când al lui Dumnezeu e necreat. Din acest punct de vedere e diferit ca înțeles de Cuvântul lui Dumnezeu. (n. s. 98, p. 272) 33 „... Ființa Tatălui este fără început și rădăcină și izvor al Fiului”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola despre sinoadele ce s-au ținut la Rimini, în Italia și la Seleucia, în Isauria, XLV, în PSB, vol. 16, p. 159) „Tatăl, principiul tuturora, cauza existenței existențelor, rădăcina a tot ce este viu. Din El a ieșit izvorul vieții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
54) „... Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ...” „După ce au spus Lumină din Lumină și ... au mărturisit că Fiul e născut, iar nu făcut din substanța ori din ființa Tatălui, ei (Părinții Sinodului de la Niceea) ... ”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 52, II, în PSB, vol. 12, p. 217) „... noi recunoaștem că Fiul Cel Unul-Născut e de aceeași ființă cu Tatăl, dar nu și cum ființa s-ar fi împărțit în două (Doamne ferește!), căci nu acesta a fost gândul acelui sinod
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Dumnezeu, ci susțineau doar că ceea ce este Tatăl ca ființă, același lucru trebuie atribuit și Fiului. Acest lucru este ceea ce ne-au dat ei să înțelegem atunci când s-au folosit de cuvintele Lumină din Lumină”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 226, III, în PSB, vol. 12, p. 470) „... El este chiar lumina care se revarsă de sus, din dumnezeirea cea veșnică și fără început”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântare, Prolog, 6, în PSB, vol. 14
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]