2,928 matches
-
numi astfel și ce subiecte putea să abordeze. Nu era vorba despre un ziar specializat pe o temă, ci despre unul care trata diverse subiecte, precum politică, religie și multe altele. În primul rând, nu era permisă încurajarea și răspândirea ereziilor, deoarece "cine nu are credință catolică nu este catolic". Pentru a sprijini această idee, oferea ca exemplu existența ziarelor moderniste, care au susținut că sunt catolice până când au fost interzise de către episcopi. La fel, unii scriitori se numeau catolici, dar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cine nu are credință catolică nu este catolic". Pentru a sprijini această idee, oferea ca exemplu existența ziarelor moderniste, care au susținut că sunt catolice până când au fost interzise de către episcopi. La fel, unii scriitori se numeau catolici, dar răspândeau erezii scriind despre religie fără să aibă cunoștințele necesare, nelăsându-i pe cei cu autoritate în domeniu să citească articolele înainte de publicare. Giuseppe Chiaudano făcea referire la faptul că o publicație catolică era obligată să treacă printr-o cenzură bisericească, pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unui profesionalism 77. Existau ziare considerate "anticatolice", care de fapt nu erau eretice, ambigue sau opuse credinței, ci emiteau opinii în legătură cu aspecte în privința cărora Biserica nu a manifestat o anumită poziție. Ziarele contrare credinței nu erau numai cele care scriau erezii, ci și cele care apărau idei apropiate ereziei, false, scandaloase sau temerare, deoarece atacau puritatea acesteia. Chiar dacă Biserica nu le-a condamnat deschis, cei ce le apărau "puteau fi considerați eretici, pentru că există adevăruri în care trebuie să credem chiar dacă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de fapt nu erau eretice, ambigue sau opuse credinței, ci emiteau opinii în legătură cu aspecte în privința cărora Biserica nu a manifestat o anumită poziție. Ziarele contrare credinței nu erau numai cele care scriau erezii, ci și cele care apărau idei apropiate ereziei, false, scandaloase sau temerare, deoarece atacau puritatea acesteia. Chiar dacă Biserica nu le-a condamnat deschis, cei ce le apărau "puteau fi considerați eretici, pentru că există adevăruri în care trebuie să credem chiar dacă nu sunt bine clarificate"78. Dacă Biserica eticheta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Chiar dacă Biserica nu le-a condamnat deschis, cei ce le apărau "puteau fi considerați eretici, pentru că există adevăruri în care trebuie să credem chiar dacă nu sunt bine clarificate"78. Dacă Biserica eticheta o propoziție ca fiind scandaloasă ori apropiată de erezie, nu-i era permis niciunui ziarist să o răspândească. La fel de dăunătoare credinței erau lauda unor persoane sau a unor lucruri care nu trebuiau lăudate, cât și critica lor nefondată: nu trebuiau criticate dispozițiile date de autoritatea ecleziastică, deoarece Biserica nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Nu erau detaliate "nelegiuirile deșănțate", chiar dacă cititorii le găseau în alte ziare ce și atrăgeau în acest fel un public numeros. "Ziarul catolic trebuia să fie catolic din toate punctele de vedere și deoarece era necesară evitarea oricărei urme de erezie sau de greșeală comisă împotriva credinței, el trebuia să ocolească tot ce îi putea fi dăunător"82. O întrebare care se impunea după atâtea interdicții era "ce ar fi trebuit să conțină un ziar catolic?" Nu putea fi obligat să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
noi epoci în astronomie și, probabil (putem spune astăzi), începuturile științei moderne. Pentru afirmațiile sale Galilei a fost judecat de Inchiziție și puțin a lipsit ca să fie ars pe rug. El s-a salvat pentru că s-a lepădat public de erezia sa. Abia în 1992, an aniversar, sentința de condamnare pentru erezie a fost ridicată de Vatican. Necunoscutul THOMAS HARRIOT Anul 2009 a fost declarat Anul Mondial al Astronomiei. La gala inaugurală de la Paris a Anului Mondial al Astronomiei au fost
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
moderne. Pentru afirmațiile sale Galilei a fost judecat de Inchiziție și puțin a lipsit ca să fie ars pe rug. El s-a salvat pentru că s-a lepădat public de erezia sa. Abia în 1992, an aniversar, sentința de condamnare pentru erezie a fost ridicată de Vatican. Necunoscutul THOMAS HARRIOT Anul 2009 a fost declarat Anul Mondial al Astronomiei. La gala inaugurală de la Paris a Anului Mondial al Astronomiei au fost expuse hărți ale Lunii făcute nu la Padova, ci în Anglia
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
6) pare să orienteze către instrumentele pentru pregătirea acestui kikeon, o băutură vâscoasă pe bază de orz, apă și o mentă foarte aromatică introdusă ritual de Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric (vv. 208-210). La rândul lui, autorul Respingerii tuturor ereziilor (V, 8, 40) a crezut că dezvăluie secretul care Înconjura lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă legătura misteriilor cu fertilitatea pământului și cu introducerea culturii cerealelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge (Mass.). Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.), Londra ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari, 1989ț. Détienne, M. (1977), Dionysos mis à mort, Paris ștrad. it., Dioniso e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reconstitui unele trăsături esențiale, mai ales În privința doctrinelor astronomice și matematice, foarte evoluate și cu o importanță deosebită În religia astrală a Mesopotamiei mileniului I Î.Hr. Cu siguranță, acestea au stat la originea zurvanismului ca tendință și, În final, erezie a zoroastrismului (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastru”, subcapitolul 1.2) - o evoluție aparte a dualismului iranian, care după ce a realizat o opoziție simetrică Între Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (Øromasd¶s vs Areimaniosxe "Areimanios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr și Dama An³hșd În Stakhr (sanctuarul de care este legată dinastia sasanizilor: Christensen, 1944, pp. 85 sqq.; Chaumont, 1958; 1964a), iar după obținerea și altor titluri onorifice și misiuni, marele preot și-a canalizat energiile Împotriva ereziei lui Ahrimanxe "Ahriman" și a demonilor (d¶w) și Împotriva „evreilor, budiștilor, hindușilor, nazarinenilor (mandeeni sau creștini de altă origine decât cea greacă: cf. Gignoux, 1991, p. 70, nota 138), sectelor baptiste (Sundermann, 1977a) și a maniheilor (zandșk: cf. supra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că ar fi fost adeptul folosirii În comun a bunurilor și femeilor; acest din urmă fapt submina instituția căsătoriei consangvine și orice altă formă de endogamie). Programul social și economic al mazdakismului - interpretat fie ca produs al maniheismului, fie ca erezie a zoroastrismului - pare să se fi dezvoltat dintr-o doctrină religioasă fondată nu pe ideea de providență divină, ci pe concepția conform căreia lumea este rezultatul unei combinații Întâmplătoare a luminii cu Întunericul. Mai mult, această doctrină este caracterizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atribuim În mod necesar religiilor antice indo-europene, În ceea ce privește destinul ultim al omului, rigiditatea teologică ce caracterizează multe dintre religiile moderne, În care credința despre soarta omului după moarte este propusă și predicată În detaliu, iar orice Îndoială este echivalentă cu erezia. Dimpotrivă, trebuie să pornim de la o situație foarte variată. Religia indo-europenilor nu era o religie salvifică, care și-ar fi propus să arate credincioșilor calea spre o viață veșnică și fericită. Din contra, era o religie tipic mundană, În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate de ei dădeau greș. Mărturisirea, pe lângă uzul ei simbolic ca exercițiu de transfer al vinei, avea avantajul că Întărea doctrina comunistă. Nu existau dezacorduri În universul lui Stalin, numai erezii; nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea fuseseră absorbite de marile partide socialiste și muncitorești coagulate Între 1900 și 1910. Disputele marxiste moderne Își au originea În schisma leninistă care a urmat. Luptele facționale din primii ani ai Uniunii Sovietice au creat erezia marxistă cea mai durabilă, cea a lui Troțki și a discipolilor săi. La un sfert de secol după ce Troțki a fost ucis În Mexic de un asasin stalinist (și În mare măsură din această cauză), existau partide troțkiste În fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dubček, Înlocuit la 17 aprilie 1969 de unul dintre foștii săi colegi, Gustáv Husák. Ca slovac și fostă victimă a unui proces politic (În anii lui Stalin fusese Închis pentru „naționalism”), Husák era candidatul ideal pentru a curăța Cehoslovacia de erezia reformistă fără a fi acuzat de Întoarcere la stalinism. Represiunea care a urmat a fost mai puțin demonstrativă, dar foarte eficace. Au fost evitate procesele publice, dar, În următorii doi ani, Partidul Comunist Cehoslovac a fost curățat de elementele „nesănătoase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o ceartă veche, înțelegând prin aceasta ceva inteligibil pentru noi. Pe de altă parte, nu trebuie să exagerăm importanța teoriilor apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, în legătură cu "arta pentru artă" sau importanța teoriilor mai recente privind la poésie pure. "Erezia didactică", cum a numit Poe concepția despre poezie ca instrument de educație, nu trebuie identificată cu vechea părere a Renașterii că poezia face plăcere și instruiește sau că instruiește făcând plăcere. 55 În linii mari, lectora unei istorii a esteticii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
câștigă noi dimensiuni, ies îmbogățiți, ca urmare a perspectivei tematiste din care Mitchievici îi privește. Opera singulară a lui Paciurea, ocultată în anii 1920, ultimii ani de viață ai artistului, când implicarea literarului în arta vizuală era considerată o adevărată erezie și simbolismul era cu totul ieșit din modă, câștigă prin reașezarea ei în context. Angelo Mitchievici plasează consecvent arta românească pe picior de egalitate cu școlile artistice europene. Este un punct de vedere integrator în care nu se mai simt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l invocă idealiștii este desprins de orice dogmatică, întrebuințarea sa ține de configurarea unui cult al artei pentru care artistul devine un oficiant, un sacerdot. Nu întâmplător este desemnat ca reprezentant Sar Péladan, al cărui ordin rozacrucean, benignă erezie estetică, este menit să slujească Arta cu majusculă. "Această doctrină fiindu-ne expusă recent de către unul dintre cei mai strălucitori adepți, Sar Péladan (...)". Bachelin consideră că teoria artei pentru artă se aplică cel mai bine artei decorative, dar "trebuie ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate cea mai populară. Cercurile teozofice înfloresc și în România, după modelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
n-a schimbat lumea. C. Săteanu, care realizează prima monografie Băncilă în 1930, simte această tensiune indusă și de titlul tabloului, încercând o explicație care să scoată tabloul din sfera unui pesimism evident, eliminând orice posibilă lectură oblică orientată spre erezie. "Tabloul e simbolic și nicidecum ateu. Poate plânge Dumnezeirea? Artistul a răspuns afirmativ, în sens simbolic: Până și Christ plânge văzând grozăviile din lume. Acesta e rezultatul învățăturilor creștinești după două mii de ani? Homo homini lupus! Ce grozăvie!"252. Avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tradiții și superstiții. Socrate a fost condamnat la vremea sa pentru că și-a învățat concetățenii că tot ceea ce este rău sau bun trebuie să aibă un înțeles identic pentru toți. Or, în Antichitate învățăturile lui Socrate erau percepute ca o erezie, întrucât se considera că aduc o știrbire voinței atotputernice a zeilor; doar zeii puteau fixa eternul, nicidecum mintea finită a omului. În Apus întâlnim „o cooperațiune socială bazată pe o identitate de deprinderi sufletești: viața politică și morală, activitatea științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia "ereziile", românii au rezistat întru ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul religia de stat a imperiului aproape că dispăruse
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]