3,103 matches
-
proiectului poetic al criticului și istoricului literar Constantin Pricop, proiect finalizat, cel puțin până acum, cu un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1971), Nocturne (Editura Junimea, Iași, 1975), Pentru cine exist (Editura Junimea, Iași, 1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul) de a putea oricând comunica, prin intermediul revelațiilor, al extazelor fascinant iluminatorii, cu aceste forțe stranii. Alchimistul Abstractor din Inel cu enigmă se lăsa învăluit de zumzetele adormitoare din "grădina cu Forme" a universului, la fel cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt doar ființe raționale, ci și ființe ale cărnii și emoțiilor. În cele mai multe interacțiuni cu obiectele sau cu alți oameni, corpul joacă un rol esențial. Prin intermediul corpului calificăm obiectele (și oamenii), după cum ele pro-voacă sau nu o emoție (îmbujorare, tremur, extaz, țipăt, oftat...). Dacă "sociologia corpului" nu are o adevărată bază instituțională (Berthelot, "Les sociologies et le corps", în Current sociology, vol. 33, nr. 2, 1985, sau David Le Breton, La Sociologie du corps, PUF, Paris, 2000, ed. I, 1992), unii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Astfel, despre ritm, el scrie: În ritm, trebuie să avem în vedere efectele lui: obsesia lui, felul cum îi urmărește pe cei care au fost impresionați. În rituri și practici, grupurile caută efectele fiziologice, psihologice și sociologice: activitatea, oboseala, excitația, extazul". Marcel Mauss, 1985, p. 301. Adaptăm aici perspectiva lui, adăugându-i dimensiunile axiologică și cognitivă. Trebuie notat, în trecere, că programul de cercetare enunțat de Heinich (1998 și 2001) se apropie foarte mult de această abordare pragmatistă a lui Mauss
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
antropic care generează, depozitează sau distruge cunoașterea, care cuprinde realul prin acțiunea conștientă în rețeaua sa de propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul cu instinctul de conservare. Este lumea naturală a pierderilor și câștigurilor, a învinșilor și învingătorilor, a agoniei și extazului, a vieții și a morții, în cicluri mereu reluate. Metafora sistemului este una dezvrăjită de limitările parcimoniei care fixaseră înțelegerea umană în infrafragmentarea realului, ajungându-se la izolaționism epistemic, pe insule robinsoniste, nu diferite ca relevanță de mișcarea stâlpnicilor, ermetic
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
kitsch și despre formele degradate ale practicilor divinatorii. La nivelul cunoașterii comune, divinația desemnează acele practici de ghicire care permit cunoașterea trecutului, prezentului și viitorului. Deși, din punct de vedere etimologic, manția, la vechii greci, făcea trimitere la nebunie și extaz, ea a fost numită de aceștia ca fiind cunoaștere venită de la zei. Înainte de toate am încercat să clarific și să ordonez terminologia folosită atât în cercetările științifice, cât și în cele mai puțin științifice. Astfel, plecând de la criteriul de autoritate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
urmează vom urmări fenomenul divinatoriu în diverse ipostaze istorico-sociale și culturale. Încercăm astfel să-i aproximăm cât mai corect dimensiunile sociale și simbolice. 2.1. Divinația în șamanism În ritualurile șamanice, practicarea divinației avea un rol consultativ și terapeutic. În timpul extazului, șamanul fie coboară în adâncurile infernului, fie urcă în sferele celeste pentru a intra în contact cu zeii sau spiritele. Contactul cu ele facilitează șamanului accesul la unele cunoștințe pentru a-l ajuta în rezolvarea problemelor. În acest fel, el
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1992. ELIADE, Mircea, Imagini și simboluri, traducere de Alexandra Beldescu, prefață de Georges Dumézil, București, Ed. Humanitas, 1994. ELIADE, Mircea, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, traducere de Elena Bortă, București, Ed. Humanitas, 1997. ELIADE, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, traducere de Brîndușa Prelipceanu și Cezar Baltag, București, Ed. Humanitas, 1997. ELIADE, Mircea, Făurari și alchimiști, traducere de Maria și Cezar Ivănescu, București, Ed. Humanitas, 1996. ELIAS, Norbert, La Société de cour, Paris, Flammarion, 1985. EVSEEV, Ivan, Dicționar de magie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a provocat un scandal fără precedent în lumea academică franceză), că fostul președinte al Franței îi era un client fidel și că multe decizii au fost luate în urma divinației de tip astrologic. 29 Mircea Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, traducere de Brîndușa Prelipceanu și Cezar Baltag, București, Ed. Humanitas, pp. 107-108. 30 Patrick Drouot, Șamanul, fizicianul și misticul, traducere de Radu-Călin Bacali, București, Ed. Humanitas, 2003, p.145. 31 Marcus Tullius Cicero, op. cit., p. 18. 32 Tucidide, Războiul peloponeziac
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să îndure cele mai mari nedreptăți, semn că sexualitatea refulată îi bîntuie imaginația, în timp ce în perioadele de extaz vanitos, halucinația îl face să vadă Cerurile deschise populate de toate personajele credinței populare: Dumnezeu așezat pe tronul său înconjurat de îngeri și de sfinți. Toate acestea duc la constatarea că sfinții Bisericii, care se presupune că trăiesc alături de un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-l să atingă ținte din ce în ce mai înalte". 1. Dialogul deschis Familia de azi are tot mai puțin timp de a sta împreună, de a dialoga. Chiar și atunci când sunt împreună, „fac tăcere pentru a nu-l deranja pe cel aflat în extaz în fața noului altar televizorul". Astfel, copiii simt că sunt neglijați și se întreabă pe bună dreptate: „Cum pot spune părinții că vor tot ce-i mai bun pentru mine, când nici măcar nu mă cunosc?", sau „Spun că mă iubesc, dar
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
stil al descrierii în care contemplatorul se implică, ilustrat de A.I. Odobescu și V. Pârvan, fulgeră sub aparențe marile teme biblice: căderea omului în timp, trecerea, Dumnezeu, irealitatea lumii vizibile, visul. Poetul de factură clasică, stăpân pe sine, ritmându-și extazul cu luciditate („trec orele prin vise și visele prin ore și toate împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a nopții”), alternează cu moralistul detașat și sceptic, pornit de la Psalmi și Cântarea Cântărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
forme virale se lasă deschisă în această direcție atât în ceea ce privește anomalia identitară, cât și contagierea corporală: virusarea ființei umane se produce ca o reacție în lanț în cadrul sistemelor închise om-mașină, simultan cu proliferarea promiscuității, a obscenității și a obezității (ca „extaz al trupului”Ă. În aceste condiții, alteritatea nu poate să fie decât virusul (virtualulă computațional, care se infiltrează și dăunează identității și corporalității în același mod în care virusul biologic afectează organismul. Dacă susținătorii domeniului vieții artificiale aduc virusului electronic
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intermediar între lumea „adâncurilor” și cea reală. Tărâmul spre care se îndreaptă energia imaginară e presupus a fi unul paradiziac. Revenirea din exilul poeziei și-o dorește Labiș în momentele de reverie și de pace deplină ale naturii, prelungind seninătatea extazului: „Din când în când Mă urc în lumea voastră, În nopți grozav de liniștite și senine Și-atunci aprind mari focuri Și zămislesc comori, Uimindu-vă pe cei ce mă-nțelegeți.” „Marile focuri” semnifică dezlănțuirea unei forțe primenitoare pe care
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
transformărilor și conflictelor interioare, care fac ființa să treacă de la o stare de liniște la o agitație extremă. Ideea aceasta era ilustrată în mitologia greacă de disputele neîncetate dintre Zeus, stăpânul cerurilor, și Hera, soția sa. Cerul exprimă chintesența și extazul, în general spirituale, dar uneori și senzuale, după cum o confirmă expresia: «a urca în al nouălea cer». Eclipsă Prin ruperea ordinii prestabilite, eclipsele au fascinat mult timp, dar au și terorizat omenirea. Ca urmare, viziunea unei eclipse în vis are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a secolului al XIX-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC, 1991, 8-9; Al. Cistelecan, Între scenografie și parabolă, F, 1992, 10; Ștefan Melancu, „Urechea de cârpă”, APF, 1993, 6
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Alexandru George, Marele Alpha, București, 1970, 45-53; Nicolae Manolescu, Domițian Cesereanu, „Ipostaze”, CNT, 1970, 50; Adrian Marino, Opinii. Aspecte critice, TR, 1970, 53; Petru Poantă, Lecturi, „Făclia”, 1970, 74-79; Florin Mihăilescu, „Ipostaze”, VR, 1971, 5; Mircea Vaida, Prezențe poetice clujene. „Extaz” geometric, TR, 1983, 20; Cristian Moraru, Domițian Cesereanu, „Celălalt”, RL, 1983, 29; Constantin Cubleșan, „Celălalt”, ST, 1983, 8; Dicț. scriit. rom., I, 540-541; Poantă, Dicț. poeți, 54-55; Popa, Ist. lit., II, 1157. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria e fie nedefinită, fie exotic îndepărtată. Se cultivă o poezie a pietrelor prețioase. Explorarea universului floral incitând la fiori, extaze, sinestezii, erotica instinctuală și demistificatoare, acompaniată baudelairian de viziunile descompunerii (Al. Macedonski, Idile brutale, Mircea Demetriade, Spasm, Desflorare, Beția cărnii, Cincinat Pavelescu, Senzitivă), ca și poezia obiectelor evocatoare (G. Orleanu, Pendula de stejar) nu sunt străine de simbolism. La Șt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și îl înaltă pe culmile beatitudinii - "that ecstasy în which" [acel extaz prin care], spune Mallarmé, "we become immortal for a brief hour, free of all reality, and raise our obsessions to the level of creation" [devenim nemuritori, pentru un timp, si ne ridicăm obsesiile la nivelul creației]53: O neistovit spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezultă din fidelitatea să, în viață și arta, față de "dragostea supremă", Frumusețea, spre care avansează neabătut, dar în armonie cu întreg universul. Și la Poe, imaginația artistului de geniu transforma emoția naturală în sentiment estetic, iar prin asta sentimentul poetic", extazul generat de contemplarea Frumuseții Divine, devine vehicul al cunoașterii adevărate: Ordinea mai înaltă a geniului trebuie să combine și chiar combină ceea ce este original, cu ceea ce este natural - nu în sensul vulgar, (obișnuit) - ci în sens artistic, cu referință la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru că poetul, prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu este poezie. Cel care cântă cuprins doar de extaz, în tonalități armonioase, indiferent cât de vie și adevărată este imitația priveliștilor ori sunetelor pe care le percepe, la fel ca toți oamenii - nu se dovedeste demn de titlul divin [s.n.]. Mai rămâne o dorință de satisfăcut, pe care însă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]