6,812 matches
-
SSD și scala HAMILTON - DEPRESIE: doar 11 itemi (47.82%) din 23 coincizând cu acuzele depresive găsite la examinarea clinică, după cum nu realizează aceasta nici scala MADRS (deși realizează o cotare de 8 itemi din 10 posibili, deci aparent mai fidelă). Apoi este de subliniat faptul că există o cotare diferită a rangului SSD din debutul schizofreniei funcție de formă: în vreme ce ideile depresive, dispoziția depresivă și ideile suicidare ocupă, pentru restul schizofreniilor rangul 1,2 și 3, pentru tulburările schizoafective ordinea este
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sărăcirea afectivă (8 itemi), alogia (5 itemi), abulia-apatia (4 itemi), anhedonie-retragere socială (5 itemi) și atenția (3 itemi). Mai multe note pot să fie calculate: scorul total, subscoruri ale fiecărei componente, suma subscorurilor și suma evaluărilor globale - măsura cea mai fidelă (Andreasen - 1982, 1986, 1989, 1990). O asemenea scală este sensibilă la schimbare; ameliorarea medie constatată la pacienții schizofreni tratați cu produse antipsihotice este de 30-50%. O notă-prag de aproximativ 60 constituie garanția, în momentul includerii unui lot în studiu, a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Suedia, Belgia, Belarus. Cuvânt înainte Majoritatea textelor acestei cărți au apărut în revista Contrafort - publicație pe care am fondat-o acum 10 ani, din neputința de a asista fără replică la destinul „fără adresă” al Basarabiei. Este o cronică aproape fidelă a reacțiilor mele la cele ce s-au întâmplat în zona culturii și a scenei politice în ultimii 14 ani. Titlul volumului - Intelectualul ca diversiune - fixează, poate șocant și, cred, polemic, teza potrivit căreia principalul vinovat pentru deriva postsovietică a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
națională) un om de încredere, Gheorghe Mazilu, bineînțeles și el cu faimă de „disident”. Astfel structurile vechi au rămas intacte, „colaboratorii” externi au fost ajutați să se redreseze moral după spaima care, omenește, i-a frisonat un timp. Persoanele mai fidele, capabile să facă față noilor realități, au fost avansate, unele chiar sus de tot, în posturi de conducere ale tânărului stat. Legitimate oficial, mai trăgând o hăitură în numele independenței și suveranității „țărișoarei”, ele continuă să spioneze și să intimideze cu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine. Între interpretare și știință, adică Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și cel de cultură organizațională 60, întreținute de recenta transpunere a unor concepții manageriale în domeniul educațional. Manualul, o istorie imperfectă Ceea ce școala propune spre memorare este expus, cel mai clar, în manual vehicul predilect al învățării instituționalizate. Asociat reproducerii fidele și adesea constrângătoare a mesajului propus și nu informării pasagere, dezinteresate, el traduce pe înțelesul tuturor memoria istorică a unei comunități. Prezentarea nu este explicată, ci doar confirmată prin invocarea dovezilor istorice convenabile, însoțite, la rândul lor, de o chestionare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
durabilă decât laconismul documentelor școlare sau virulența mass-mediei. Memoria colectivă a refuzat perturbarea eroilor naționali cu care s-au identificat atâtea generații de profesori și elevi. În mijlocul disputelor publice dar mai ales în afara lor cartea școlară a rămas un aliat fidel memoriei istorice, cu toată aparenta sa vulnerabilitate în fața deciziei politice. Nemulțumirile unora sau altora față de "manualele actuale" nu au făcut decât să confirme, în definitiv, nevoia tuturor de a se raporta la aceste texte-model care au, și ele, propria lor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1918 ca "zi a Victoriei"17; probabil pentru că au fost mai multe victorii și mai multe înfrângeri decât se pot rememora într-o singură zi. Evident, în cuprinsul atâtor cărți școlare 18 scrise de atunci încoace, relatarea nu a rămas fidelă evenimentelor. Au avut loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a momentului. Schimbările au trecut, rând pe rând, dar nevoia de povestire exemplară a rămas. Toate manualele reflectă faptul că "istoriografia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
electrizase până și pe heteroclita populațiune din a doua capitală a Țărei"157; "în fața mulțimii [aflate în Piața Unirii] [...], cu un entuziasm de nedescris, elevii școalelor au cântat diferite cântece naționale și au jucat Hora Unirei"158. În final, invocarea fidelă a trecutului glorios "în același loc unde la 1859 s-a jucat Hora Unirei de M. Kogălniceanu și ceilalți bărbați patrioți ai Moldovei" a îngăduit participanților un moment de reverie colectivă, "gustând cu toți o clipă din fericirea și bucuria
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
narațiunea la un afiș. Mai multe voci, aceeași Unire În anii '30, nu doar Lupaș fusese un autor de succes pe piața manualelor de istorie, ci și Ion S. Floru "profesor, fost inspector școlar". El se declara de la început un fidel discipol al lui Nicolae Iorga, "fără ale cărui lucrări nu se poate scrie nici o cestiune din istoria noastră"284. Opțiunea sa înclina categoric spre necesitățile identitare și nu spre exigențele științei istorice. Era convins că "nici un popor nu va sacrifica
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de această dată, autorii s-au adresat unor adulți în miniatură, nu unor cititori structural diferiți de ei. Concepția lor pedagogică trădează o percepție cam frustă asupra copilăriei, redusă la primii săi ani, în care se încurajează memorizarea și reproducerea fidelă a informației. Adaptarea la receptor s-a concretizat mai ales printr-o neinspirată renunțare la o mare parte din comentariile menite să lămurească conceptele de bază. Este interesant de urmărit, în acest sens, evoluția segmentelor de istoria comunismului în manualele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înseamnă o întreprindere neproductivă și de ce protestează oamenii când sunt trimiși în șomaj 16. Cu astfel de explicații, manualul își fixa cititorii într-un cotidian împovărător, gândit însă ca un reproș la adresa trecutului. Volumul editurii Teora a fost cel mai fidel continuator al tradiției manualului-povestitor. Textul lecției se derula pe câteva pagini, subordonându-și în mod evident cele câteva intervenții ajutătoare, care constau în portrete, coloane de "cuvinte-cheie", "sarcini de lucru" și, la sfârșit, un rezumat al "ideilor esențiale". Nu părea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tot de el, împreună cu Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru. Deși nu este considerat o mare realizare artistică, fiind, în schimb, presărat cu numeroase tirade patriotarde, filmul s-a bucurat, de-a lungul timpului, de reluări periodice și de un public fidel (estimat la șapte milioane de spectatori!) (vezi Mihaela Grancea, op. cit., p. 181). Faptul se datorează, probabil, și lipsei unei alternative pe același subiect. Popularitatea filmului s-a datorat, fără îndoială, tocmai slabei sale dimensiuni analitice și cultivării unor clișee istorice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Introducere Martirii au fost următorii cei mai fideli și mai devotați ai Mântuitorului Iisus Hristos, care mai înainte de alții și-au pus sufletele lor pentru dragostea Lui și L-au mărturisit cu mare și înflăcărată credință în fața celor ce le cereau să se lepede într-un fel sau
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ipostaza de redactor șef sau director de publicație) pot fi de radiologi (bazați pe o etică a distanțării "Capital", "Curentul", a căutării neutralității) sau de annonceurs (bazați pe o etică a implicării : de la ziarele de partid la presa de senzație fidelă unei singure orientări). * de la jurnalistul depersonalizat, obedient, funcționar al sistemului * la agentul schimbării, watch-dog al societății civile, implicat în analiza punctuală a evenimentelor identificate ca incidente critice, dar și în analiza structurală, globală a societății (tendințe generale precum absenteismul politic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reliefului aflat la răscrucea drumurilor care leagă Europa de Asia. Din acest motiv sunt cu atât mai încântat că apare acum și o ediție în limba română a biografiei mele despre Yourcenar. Eugenia Chira a elaborat o traducere într-adevăr fidelă față de textul în limba engleză. Yourcenar a realizat poate cea mai spectaculoasă biografie a împăratului roman Hadrian. Ca atare trebuie să fi cunoscut bine rolul pe care România l-a jucat în cadrul vastului imperiu din timpul lui Hadrian. A cunoscut
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca niște "Carnete", un mănunchi de gânduri alese pe marginea subiectului. Dezvoltase ideea pentru aceste "Carnete" în timp ce scria Memoriile lui Hadrian, un obicei pe care îl va păstra până la moartea lui Grace, în 1979. Yourcenar nu era o hegeliană înrăită, fidelă unui Geist sau spirit al epocii ea continua să-l critice pe Descartes și să-l preaslăvească pe Buddha, crezând că fiecare epocă era modelată de către o mentalitate sau filosofie universală, comună tuturor în viață la momentul respectiv. În acest
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dar și cu o mentalitate de tip parodic. În Renaștere practic nu se salvează de la parodiere nici o specie, nici un gen literar. O regăsim în poemul eroi-comic de mare întindere al lui Ariosto (unde-și află sfârșitul ficțiunile referitoare la iubirile fidele, dar și eroismul sau castitatea/ abstinența exagerate ale cavalerilor din ciclurile epice medievale), în limbajul bufon al lui Pulci ori în stilul macaronic desăvârșit de Folengo, în Énéide travestie sau Virgile travesti de Scarron, care tratează episoade banale în stilul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epifenomen depășind granițele unui simplu curent literar cunoaște o ascensiune fără precedent, nici noi nu am fi mai câștigați dacă am purcede la o trecere în revistă a bibliografiei problemei, pe cât de stufoasă pe atât de generatoare de controverse, oglindă fidelă, din acest punct de vedere, a fenomenului însuși. "Avatarurile postmodernismului fac aproape imposibilă o definiție larg prizată, acceptată fără obiecțiuni de armata exegeților", considera Adrian Dinu Rachieru în cartea sa Elitism și postmodernism. Postmodernismul românesc și circulația elitelor. Și totuși
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care mă preface, rând pe rând, când în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană de a migra și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cronicilor negre, frânturi din delicte pline de cruzime, înjositoare statistici ale violenței, îndârjite campanii denigratoare. Uneori, au apărut în media și vești "mai pozitive", cu imaginea unui popor tăcut (un popor care trăiește în "întuneric", ascuns, invizibil) alcătuit din ingrijitoare fidele și zidari care apar în mod fatal în statisticile accidentelor la locul de muncă. Autorii, în contrast cu asemenea afirmații, încearcă să prezinte românii așa "cum sunt ei într-adevăr", cu mai multă obiectivitate adică. A fost necesară o astfel de prezentare
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
aparținând cronicilor negre, frânturi din delicte pline de cruzime, înjositoare statistici ale violenței, îndârjite campanii denigratoare; sau, atunci când au apărut vești pozitive, am văzut doar imaginea unui popor tăcut (un popor care trăiește în "întuneric", ascuns, invizibil) alcătuit din îngrijitoare fidele și zidari care apar în mod fatal în statisticile accidentelor la locul de muncă. În același timp, în compesație, este multă confuzie între rromi și români. În acest caz nu se precizează niciodată că există rromi români (așa cum există și
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
plasează pe un palier distinct de cel al realității din cauză că transformă inevitabil datele realului. Textul literar în sine reprezintă o altă realitate, de plan secund (realitate ficțională), diferită de realitatea extratextuală. Acesta, în ansamblu, nu poate constitui spațiul unei reprezentări fidele a realității, care va suferi, în primul rând, o mediere prin limbaj. Orice apariție în text a unui adjectiv calificativ, de exemplu, este echivalentă cu exprimarea unei opțiuni stilistice a autorului, o imixtiune a acestuia în realitatea extratextuală. Chiar dacă scriitorul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lumea textului are propriul adevăr, diferit de adevărul realității nemijlocite, de vreme ce "poetul" înfățișează caractere, patimi și fapte omenești nu așa cum sunt ele în realitate, ci așa cum ar trebui să fie. În concepția lui Aristotel, imitație nu înseamnă, așadar, nici reprezentare fidelă a realității, nici proces al fanteziei, ci înseamnă cunoaștere, în sensul de reelaborare a datelor realului. Non-referențialul, prin care aparent se neagă legătura cu referențialul, nu implică faptul că ficțiunea nu se raportează niciodată la lumea reală, exterioară textului. Este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
David Rousset și alții. Al doilea tip de configurare, numită "transcendentă", ce apare la André Schwartz- Bart, reorganizează realitatea pornind de la simboluri. Al treilea tip este "configurația critică" (la Imre Kertész, Robert Antelme sau Claude Lanzmann), care nu presupune reprezentarea fidelă a realității. A patra formă, după Philippe Mesnard, ar fi scriitura "patetică", condiționată de emoția pe care o provoacă violența extremă 87. Însă, dincolo de aceste diferențieri, rămâne configurarea generală a literaturii concentraționare, caracterizată de statutul specific de mărturie, care implică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]