3,207 matches
-
deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum, iar această redefinire a filiației începe cu Iolek, a cărui teamă obsesivă e aceea că a crescut fiul unui alt bărbat. Adevărata întoarcere a lui Ionatan în asta constă - în acceptarea ramificațiilor deviante ale genealogiei și în estomparea asperităților din relația cu tatăl său, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de societatea-mamă în vederea realizării intereselor de grup. Relația filială societate mamă impune implicarea directă a celei dintâi ca asociat majoritar al celei de-a două. Orice altă formă de control al unei societăți asupra alteia 134 nu constituie relații de filiație între aceste societăți ci pot forma componentele unui grup care acționează concertat, de exemplu. Nu există o obligație legală de a se menționa raportul de filiație, adică filiala nu are obligație să menționeze expres această legătură. Filiala este constituită în
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
altă formă de control al unei societăți asupra alteia 134 nu constituie relații de filiație între aceste societăți ci pot forma componentele unui grup care acționează concertat, de exemplu. Nu există o obligație legală de a se menționa raportul de filiație, adică filiala nu are obligație să menționeze expres această legătură. Filiala este constituită în același domeniu de activitate fiind constituită în scopul dezvoltării afacerilor societății originale. Se consideră că elementul definitoriu al filialelor este tocmai raportul de dependență specială față de
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în scenă o „eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Jung cum este cel al psihologiei mulțimilor. Ambii acceptă clasica descriere a masei a lui Gustave Le Bon și convin că individul inclus în masă coboară la un nivel intelectual mai primitiv și mai emoțional"68. Mărturisesc că evocarea acestor filiații și foarte scurte comparații dau o imagine incompletă a unei influențe care s-a exercitat dincolo de granițele științei, pînă în sfera culturii în genere. Cîteva dintre tendințele acestui secol se pot chiar defini ca fiind "impregnate de biologia darwinistă și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
bine între ei, au scopuri comune, are toate șansele să ducă la formarea unei armate chiar și acolo unde nu există vreuna"248. Departe de mine gîndul de a afirma că marele teoretician marxist urmează îndeaproape pilda psihologului francez deși filiația nu e deloc exclusă. Pur și simplu el exprimă cît se poate de limpede chintesența concepției acestuia din urmă. Iar textul lui ne dovedește cît de răspîndită era ea. IV Cîmpul psihologiei mulțimilor se lărgește considerabil din clipa în care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ceva le putem totuși reproșa: ignoranța. Și graba lor de a tranșa relațiile care s-au înfiripat la un moment dat, în opera lui Freud și a discipolilor lui, între psihanaliză și psihologia mulțimilor. Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din motive de nemărturisit, care țin de aristocrația intelectuală, dar și de culoarea politică, ei preferă, se înțelege, filiația mai nobilă a unui Nietzsche, Kant
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din motive de nemărturisit, care țin de aristocrația intelectuală, dar și de culoarea politică, ei preferă, se înțelege, filiația mai nobilă a unui Nietzsche, Kant etc. Freud însă nu i-a citit. I-a citit însă tocmai pe marginalii huliți, de mai sus. I-a discutat, i-a parafrazat. Cei care-i condamnă fără a-i fi citit îmi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
zămislit în imaginație. Nu afirmă oare indienii că indivizii aparținînd castelor superioare "s-au născut de două ori?" Noi susținem același lucru despre indivizii de excepție, numai că aceștia nu se nasc de două ori în același mediu. O dublă filiație face din copil un om mare în propriii ochi și ochii celorlalți. "Una dintre familii este reală, aceea în care marele om s-a născut cu adevărat și în care a fost crescut; celelalte sînt fictive, născocite de mit, în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
va fi un nesupus și un uzurpator, un străin printre ai săi. Și orice uzurpare este luarea locului altcuiva; tînărul se răzbună înlocuindu-l pe bătrîn, sclavul pe stăpîn. Tocmai pentru a se legitima el trebuie să-și inventeze o filiație potrivită scopului, ca ales al zeilor dacă este profet, ca fiu de rege sau de împărat, dacă este conducător politic și așa mai departe. Moise este întemeietorul unui popor și al unor structuri simbolice, Oedip nu. La acestea se mai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și până la Wells au existat narațiuni făcând dovada imaginarului în sens larg, dar care nu erau percepute ca gen literar. De la Utopia lui More la romanele lui Verne, de la Mercier la Wells, de la Cyrano la Shelley, se poate stabili o filiație până în zilele noastre. Doar memoria unor cititori ar putea lega aceste texte între ele înainte de inventarea termenului "science-fiction"27. Și totuși, odată formulat acest termen, textele anterioare s-au aflat în postura de precursori (involuntari) a ceea ce se va prezenta
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
solidă pe teritoriul românesc, fiind raportat mai curând la psihologismul francez din secolul al XVIIIlea sau la modernii Marcel Proust și Andre Gide. Asocierea cu literatura existențialistă s-a făcut mai ales de către critica postbelică, exegeții interbelici rămânând în sfera filiațiilor literare deja menționate. Perioada în care Anton Holban se realizează ca scriitor se distinge ca o etapă distinctă a evoluției de ansamblu a prozei românești, caracterizată de trei aspecte majore sub semnul cărora se situează însăși opera scriitorului, după cum sublinia
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
o recomandare a lui Victor Felea, iar editorial cu volumul Nisipuri cu pelerini, apărut în 1991. Mai e prezent în „Steaua”, „Echinox”, „Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
volum de versuri, Fuga din hazard (1970), și următoarele. La începutul activității sale poetice S. a fost marcat de puternica influența lui Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
cultural occidental, în special în cel francez. Autoarea știe să creeze o stare de echilibru între informația obiectivă oferită de materialul lingvistic sau literar avut în atenție și interpretarea extrem de minuțioasă și nuanțată, orientată de metodele la care se recurge. Filiația ideilor, traseul sinuos al „captării sensurilor” beneficiază de interesul susținut al exegetei, transpus într-o pagină de comentariu dens, doct, specializat cu strictețe. De multe ori, notele care însoțesc paginile de analiză constituie un al doilea text, complementar celui dintâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
simplă structură statică, ci înseamnă relațiile dinamice din rețeaua de rude. Ea este o instituție ce reglementează conținutul respectivelor raporturi și influențează, în măsură variabilă pe scara timpului istoric și de la cultură la cultură, viața socială de ansamblu. Descendența reprezintă filiația de reproducere a indivizilor de-a lungul generațiilor și în interiorul familiei, precum și regulile stabilite sociocultural de recunoaștere și acreditare în funcție de persoanele considerate semnificative din grupul de rude (mamă - matriliniară, tată - patriliniară). Parentalitatea și descendența definite sociocultural nu se confundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
descendenții sunt numai femei. În fiecare generație există copii de ambele sexe recunoscuți ca descendenți. Selectivitatea se produce numai în trecerea de la o generație la alta, adică fetele sunt cele care duc mai departe neamul, în timp ce băieții sunt scoși în afara filiației și nu mai reprezintă purtători de descendență. Schematic, modelul este prezentat în figura 3 (apud Fox, 1972): Figura 3. Descendență matriliniară Matriliniaritatea este asociată cu rezidența matrilocală și, astfel, într-un asemenea aranjament domestic, mamele și fiicele constituie elementele stabile
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că foarte selectiv - și o memorie genealogică. Deși în societatea contemporană arborele genealogic și-a pierdut din semnificație pentru marea masă de oameni, apelul la el este în genere o sursă de mândrie. Mai mult sau mai puțin conștientizat, sentimentul filiației în timp, o depășire a condiției individualității temporare, apelul la „rădăcini” sunt încercate asiduu de oamenii din lumea contemporană dezvoltată (Dechaux, 1997). De altminteri, genogramele sunt foarte utilizate în studiile și terapiile familiale (Nichols, 1988). Nucleul lor îl formează reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce catalizează relațiile dintre elemente: „În lada de zestre/ninsoarea unei ierni de demult/ se mai zbate./ Simți tu/ Înfrigurarea și spaima/ acelui măr în singurătate.” Alte filiații evidente ar fi Grete Tartler și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia transparenței, alterarea diafanului prin umor acidulat și a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
tine...!, e scrisă, sigur, de Dürrenmatt. Măștile absurdului În Regulamentul de bloc, același joc de planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mine dacă vreau să spun adevăruri. Iar noii libertini Îngroașă conturul miezului pervers, autodestructiv al ființei umane finite, atee, lipsită de credință, căreia nu-i mai rămîne decît cinismul puterii de dominație. Ar fi forte greu să Îi găsim o filiație. Cel mai potrivit ar fi să spunem că avem de-a face cu o prelungire a realismului romantic, În interiorul căruia, desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sistem imagistic mai complicat. Le rămâne comun crezul umanist, peisajul românesc, credința în mesajul ancorat în existența noastră de zi cu zi. Există aici o "artă" creată parcă în întregime în umbra marilor personalități interbelice, sau chiar a contemporanilor, în filiația ideilor acestora și în tonul lor poetic. Grigore Hagiu "Autoportret în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de fiu pe Iordache lurașcu, căsătorit cu Maria, fiica pitarului Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria Kogălniceanu"26. Acest amănunt genealogic ne obligă la o scurtă reflectare. Scarlat Callimachi a domnit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și o interpretează ca o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme particulare ale delirului megalomanic sunt considerate: „delirul de invenție și de reformă” și „delirul de filiație sau genealogic”. Primul constă în elaborarea unor planuri reformatoare a unor domenii de activitate, sau chiar a societății, prin imaginarea unor sisteme filosofice sau politice (care au virtutea de a asigura, de exemplu, pacea universală și veșnică). Astfel de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]