19,247 matches
-
a modului în care operează lumea empirică. Orientările teoretice sunt adesea contestate și controversate. Dar în ciuda unor incertitudini și, uneori, chiar a unor probe contradictorii, acestea asigură cadrul de bază necesar pentru interpretarea realității. Aceasta este abordarea normală din științele fizicii, dar pentru criticul nostru ipotetic această abordare este suspectă - chiar periculos de înșelătoare - când este aplicată la domeniul comportamentului uman. Apărătorii cei mai înverșunați ai științelor politice vor recunoaște că nu ne-am realizat încă aspirațiile nomologice, că rezultatele noastre
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în mod invariabil”. Concluzia, conform apărătorilor respectivi, este aceea că există o unitate metodologică esențială la nivelul tuturor domeniilor de investigare empirică. Științele sociale pot fi studiate folosindu-ne de exact aceeași logică și structură ca și în cazul științelor fizicii. În acest curs nu voi susține poziția extremă care proclamă unitatea metodologică deplină a tuturor științelor empirice. Există diferențe importante între științele sociale și cele exacte, în special în ceea ce privește rolul alegerii individuale și al acțiunii intenționate. Aceste diferențe nu sunt
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
patra și cea mai dificilă obiecție asupra ideii unei științe sociale nomologice. După părerea unui astfel de critic, științele sociale sunt extraordinar de simple, deoarece se ocupă de ființele umane. Indivizii umani fac alegeri. O minge de biliard, conform legilor fizicii, nu poate lua decizia de a cădea în gaura din masă atunci când este lovită de altă minge sub un anumit unghi. Nu poate decide când anume să intre și când nu. Nici nu poate refuza să intre numai pentru că noi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în modul particular W, în situația S, unde semnificațiile M permit o interpretare dată. Deoarece interpretările comune produc comportamente tipice în condiții similare, putem să facem inferențe cvasi-cauzale. Astfel, putem spune că „X produce Y” nu cu obligativitatea mecanică din fizică sau chimie, dar ca imperativ practic bazat pe recunoașterea modului în care indivizii umani tind să raționeze și să acționeze. Pentru a reuși, științele sociale trebuie să poată să explice de ce, din punctul de vedere al celor care iau decizii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cursuri vom discuta structura sa internă și capacitățile sale explicative. Totuși, mai există o alta opțiune, poate chiar una mai promițătoare, în stabilirea fundamentelor unei cercetări sociale legitime. Abordarea cvasi-cauzală își prezintă propunerile într-un format asemănător cu cel din fizică - dacă X..., atunci Y... - și diferă de acest format numai prin inserarea unei premise practice bazate pe motivația umană, ca să permită generalizările în acord cu existența alegerilor individuale. Astfel, procesul de luare de decizii de către indivizii umani apare inserat într-
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
îi plasează în situații strategice cu mai multe alternative de selectare. Apoi, se acumulează și dezvoltă înțelegerea relațiilor sociale umane, pornindu-se de la conținutul preferințelor dezvăluite. Astfel de modele ar avea o structură internă foarte diferită de cele preluate din fizică, deoarece acestea includ trăsături umane esențiale în logica lor de premisă inițială. În teoria „alegerilor sociale” ne ocupăm de micro-fundamentele comportamentului uman tipic. Încercăm să specificăm acțiunile posibile, respectiv șansa de realizare care corespunde fiecăreia, cu care se confruntă un
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
o poate purta constructorul podelei sau arhitectul, dacă pardoseala ar fi fost de cauciuc moale sau acoperită cu o saltea, poate șocul impactului s-ar fi anulat și paharul nu s-ar fi spart. Aș putea da vina pe legile fizicii - cele responsabile de accelerație și gravitație - căci acestea dictează accelerația căderii și forța impactului. Aș putea chiar da vina pe cineva, un student care a intrat în cameră și mi-a pus o întrebare, distrăgându-mi astfel atenția de la paharul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
devenit așa de specializate încât cercetarea este adesea desfășurată folosind metode sofisticate care își formulează rezultatele într-un limbaj tehnic pe care îl pot înțelege doar foarte puțini amatori? Chiar dacă ar fi așa, același lucru se poate spune și despre fizica nucleară, despre microbiologie sau astronomie interplanetară, științe care au avut toate un impact enorm asupra civilizației. Profesionalismul tehnic nu implică în mod automat irelevanța practică. Dar capacitatea de a avea un impact serios pe care Ricci refuză să o recunoască
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
, Basarab (25.III.1942, Ploiești), eseist. Este fiul Anghelicăi (n. Anastasiadis) și al lui Anton Nicolescu, jurist și contabil. După ce urmează Liceul „I.L. Caragiale” la Ploiești (1956-1960), se înscrie la Facultatea de Fizică a Universității din București, pe care o va absolvi în 1965. Devine asistent în cadrul aceleiași facultăți, pentru ca în 1969 să plece la Paris, unde obținuse o bursă „Joliot-Curie” la Universitatea „Pierre et Marie Curie”. În 1970, după terminarea stagiului, se
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
aceleiași facultăți, pentru ca în 1969 să plece la Paris, unde obținuse o bursă „Joliot-Curie” la Universitatea „Pierre et Marie Curie”. În 1970, după terminarea stagiului, se stabilește în Franța. În același an va fi angajat fizician teoretician în cadrul Laboratorului de Fizică Nucleară și Energii Înalte al Centrului Național de Cercetare Științifică, iar în 1972 își susține doctoratul cu profesorul Robert Vinh Man, cu o teză despre difuzarea pion-nucleon. Între 1976 și 1984 este profesor la Berkeley, în SUA. În tot acest
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
filosofică a lui Boehme pentru formularea unor legi ale „cunoașterii transdisciplinare”, opusă uneia „disciplinare”. Astfel, transdisciplinaritatea este o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
practic” de poietică, o cale de aproximare a mijloacelor de „captare” a ceea ce poeți romantici precum Nerval înțelegeau prin „poezie organică” sau „poezie transcendentală” ori poeți moderni precum Rimbaud prin „imperativul vizionarismului”. Drumul de acces spre poezie ar fi tot fizica cuantică, înțeleasă ca metafizică pornind de la premise științifice. Astfel, imaginarul poetic nu este altceva decât imaginarul cuantic, în care cuvintele sunt cuante etc. Comentând aspirația lui N. spre revelarea unității contrariilor, a legăturii poeziei cu știința, Mircea Anghelescu îl plasează
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
șir de monografii asupra metodelor Întrebuințate de deosebitele științe În descoperirea și expunerea adevărurilor lor. Nou de Însemnat În acest manual este a se vedea colaborând la el reprezentanți ai științelor pozitive, mai mult sau mai puțin exacte, ca matematicile, fizica, chimia, morfologia, fiziologia, științele medicale, Împreună cu acei ai disciplinelor care tratează despre faptele spiritului, ca psihologia, sociologia, morala și istoria. Această colaborare arată o apropiere Între cei ce caută a desfunda tărâmul adevărului și dovedește că reprezentanții științelor pozitive nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Într-un silogism o premisă este negativă, concluzia nu va fi decât negativă, și particulară când premisa este particulară; sau conversiunea unei propoziții universale dă o propoziție particulară - aceste legi sunt mult mai riguroase decât, bunăoară, legea lui Mariotte, din fizică, care spune că volumul unei mase de gaz la aceeași temperatură stă În raport invers cu presiunea căreia este supus, deoarece această lege se Îndeplinește strâns numai pentru gazurile nelichefiate, pentru gazurile așa-numite absolute, și, fiindcă În timpurile din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie și o știință normativă este un nonsens. Nu ne putem Împăca apoi cu cele ce susține dl Bruhl când spune că „morala unui popor sau a unei civilizații nu este de făcut; ea este făcută; morala, ca și fizica, nu cercetează cum ar trebui să-i fie legile; se constată numai ceea ce ele sunt; morala nu a așteptat, pentru a exista, ca filosofii s-o fi construit sau dedus” (p. 312). Toate acestea sunt cu desăvârșire neexacte; morala a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
p. 365). Mișcarea și contrapartea ei, cumpănirea (echilibrul), sunt În adevăr ceva absolut real care nu poate fi subtilizat prin nici un raționament sofistic. S-ar putea substitui lui Cogito ergo sum al lui Descartes axioma: „Umblu, deci sunt”. Cât despre fizică, aplicarea deducțiilor matematice conduce la stabilirea unor fapte confirmate apoi de experiență. D1 Bouasse dovedește acest principiu prin dezvoltarea catoptricei sau științei fenomenelor datorate reflexiunii luminii. Principiile fundamentale ale acestei ramuri a opticii erau cunoscute din Antichitate; dar aceste principii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să le Învioreze. Îndată ce acestea din urmă fură aplicate la principiul refracției, descoperirile se iviră ca prin minune. D1 Bouasse ne zice: „Cu Newton optica geometrică s-a dezvoltat pe cale silogistică și, de 200 de ani, progresele acestei ramuri a fizicii sunt paralele cu progresele matematicilor” (p. 185). Cum ar putea Însă fenomenele fizice să asculte de deducțiile matematice, dacă acestea nu ar fi expresia Însăși a raporturilor reale ale naturii? Și tot așa cu astronomia. Cum s-ar putea stabili
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
științifice sau la alte manifestări științifice locale sau naționale. Ideea publicării acestei lucrări este motivată de nevoia de a oferi elevilor repere și standarde în direcția realizării unor referate științifice de calitate. La nivel procesual, participarea elevilor la orele de fizică, presupune, ca operaționalitate: formarea capacității de a purta discuții coerențe și consistente în jurul unui subiect prestabilit, realizarea unor asocieri inferențiale și argumentative între subiectele zilei și cele dezbătute în activitățile anterioare, dezvoltarea spiritului critic, ca problematizare a dezbaterilor în contradictoriu
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de dimensiuni mici sau chiar mijlocii. Pentru disciplină fizică, iată câteva exemple de titluri de referate: “Evoluția concepțiilor asupra Sistemului solar”, “Teorii moderne asupra Universului”, “Relativitatea newtoniana, relativitatea einsteiniană”, “Confirmări ale Teoriei relativității generale”, “Einstein, savant care a revoluționat bazele fizicii”, “Utilizări ale radionuclizilor în arheologie”, “Efectul de seră și consecințele sale”. Limitele cronologice ale cercetării descriu ancorarea necesară a subiectului într-un interval temporal. În absență acestora subiectul este fie prea vast, fie prea vag. În primul caz, se referă
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
finalizată printr-o propoziție care reiterează sau reformulează propoziția inițială a paragrafului. Chiar dacă apare o suprapunere între analiza și concluzie, aceasta este necesară pentru a întemeia studiul paragrafului. TEMA 1. REDACTAȚI UN REFERAT ȘTIINȚIFIC PE O TEMĂ LIBERĂ DIN DOMENIUL FIZICII ATOMICE SAU NUCLEARE, RESPECTÂND CERINȚELE NECESARE ÎNTOCMIRII ACESTUIA! ÎNTINDEREA REFERATULUI SĂ FIE PE MINIM 3 PAGINI A4. LOUIS VICTOR DE BROGLIE (1892-1987) și dualismul undă-corpuscul RĂZVAN BEJAN, clasa a XII-a C Demonstrând că la scară atomică materia are în
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
fratelui său mai mare, Maurice, un bine cunoscut fizician, de Broglie s-a familiarizat cu teoria relativității și cu nouă teorie a cuantelor. „Aveam 19 ani”, scria el mai tarziu, „când am simțit cum se naște în mine vocația pentru fizică teoretică”. Curând a început lecturile în domeniu, a descoperit teoriile lui Max Planck și Albert Einstein și a început să mediteze la noile progrese din fizică teoretică. A susținut o a doua licență, de data aceasta în științe, în 1913
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
scria el mai tarziu, „când am simțit cum se naște în mine vocația pentru fizică teoretică”. Curând a început lecturile în domeniu, a descoperit teoriile lui Max Planck și Albert Einstein și a început să mediteze la noile progrese din fizică teoretică. A susținut o a doua licență, de data aceasta în științe, în 1913. În timpul primului război mondial, de Broglie a servit o lungă perioadă în armată. El a primit comandă unei unități de radiotelegrafie încartiruita pe Turnul Eiffel și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
aceasta în științe, în 1913. În timpul primului război mondial, de Broglie a servit o lungă perioadă în armată. El a primit comandă unei unități de radiotelegrafie încartiruita pe Turnul Eiffel și, timp de șase ani, a abandonat studiile în domeniul fizicii, dar s-a familiarizat cu telegrafia fără fir, chiar în perioada în care aceasta migra spre undele scurte. După război, de Broglie s-a întors în laboratorul fratelui său și, în următorii câțiva ani, din 1920 până în 1924, a efectuat
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
au confirmat teoria lui de Broglie. Ei au arătat ca electronii produc două fenomene caracteristice undelor: difracția și interferență și că amplitudinea undelor este strict în corelație cu energia particulei. De Broglie nu a împărtășit punctul de vedere majoritar asupra fizicii cuantice în dezbaterea filozofica din anii ’20. Recunoscând frumusețea matematică și rigoarea așa-numitei „interpretări de la Copenhaga” a mecanicii cuantice, de Broglie a rămas „oarecum perplex” în aceeași măsură, ca și Einstein, continuând să susțină principiul cauzalității. El a făcut
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
principiul cauzalității. El a făcut eforturi considerabile pentru a demonstra că particulă este de fapt formă localizată a undei. Nu a reușit și a recunoscut cinstit că eforturile lui au eșuat. În 1929, de Broglie a primit Premiul Nobel pentru fizică. Cu puțin timp înainte începuse să predea fizică la Universitatea din Paris, iar premiul a fost un excelent stimulent în noua sa carieră. A devenit profesor plin în 1932 și a început să lucreze la Institutul Henri Poincaré un an
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]