3,170 matches
-
că-i urmă de căprioară/ Dar nunul cel mai mare/ (...)ș-a zis că-i urmă de zână/ Să fie împăratului cunună” (Borca - Neamț). Remarcăm o nouă confirmare a identității mitice fecioarăciută și totodată natura superioară a fetei nubile. Dacă flăcăul este împărat și pornește la vânătoare cu un alai ce seamănă cu o „expediție domnească medievală” (Silvia Ciubotaru), naturii sale excepționale nu-i poate corespunde decât capacitatea ordonatoare. O altă expresie a înțelepciunii nașului ce veghează asupra noii uniuni este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Să fie cu al nostru împărat soțioară” (Moșești - Buzău). În colindele de tip 67, Ciutalina.., feciorul apare singur în căutarea miresei-căprioare, căci inițierea propriu-zisă trebuie să fie individuală și izolantă. Orațiile de nuntă formează o treaptă superioară acestui nivel, căci flăcăul și-a dovedit deja virtutea și mentorul său nu face decât să-i asiste finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește” (Sibiu). Grădina devastată din colinde marca puterea distructivă a haosului capabil să oprească evoluția umană, căci rupându
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arhetipală. În colinda voinicului înghițit de șarpe, intrarea în mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului deschide temporalitatea eternă a ființei totemice, jumătate om, jumătate șarpe. A putea are aici atât sensul capacității fizice, cât și semnificația modalizată a permisiunii refuzate. Opoziția cu imperfectul, timp durativ al esenței, revelează voința care face să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cea a strămoșilor, a zeilor și a astrelor antropomorfizate. Nimic violent în accederea către un alt nivel existen¬țial nu i-a marcat ființa, și de aici vine frumusețea simplă și „plină de înțelesuri” a subtilelor implicații inițiatice din viața flăcăilor și a fetelor.
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a lumii rurale, între acești "apostoli ai celor mai folositoare instituții din țară"17 regăsindu-se și Gh. Rădășanu. A înființat o cooperativă de dogărie; o "Societate de cumpătare", al cărei scop era lupta împotriva beției. A mai creat "Societatea flăcăilor", Cercul "Deșteptarea sătenilor" și foaia "Vestitorul satelor". Publicația avea o apariție bilunară ( după 1915 a de venit săptămânal pentru câțiva ani, apărând o dată pe săptămână, însă neregulat și în perioada interbelică) și cuprindea sfaturi, știri, informații pentru săteni, evenimente culturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bunica. Ea îmi dădea mâncare multă și bună că ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă, nu singure. Bunica Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au cununat mulți tineri. Și toți dădeau un colăcel mai mare și mai frumușel. Deși aveam 100 de colăcei, știam fiecare colăcel de la cine este și-i țineam înșirați pe o sfoară în cui. După ce m-am mărit, umblam cu flăcăii și eu uram tot satu. Și dimineața cădeam mort de obosală. Si când era joc în sat, jucam și eu, că mi-a fost tare drag să joc, mai ales cu fete frumoase, cum a fost Saveta lui dascălu Costachi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mama la trebile mai ușoare ale gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a trăit, dar a fost fără noroc. A logodit întâi cu Gheorghe Constantinescu, un flăcău cum nu se putea mai voinic, mai frumos și mai cuminte; era din Râșca. Dar se vede că n-a avut noroc că a stricat logodna cu Constantineseu și s-a dus după Dumitru Ungureanu, pădurar și cu patru copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu protopopul Gh. Zarian și el mi-a spus că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul i-a spus lui: "Părinte noi ne-am căsători amândoi și suntem cam neamuri și am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul i-a spus lui: "Părinte noi ne-am căsători amândoi și suntem cam neamuri și am venit să ne dați aprobare". Și protopopul i-a înjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul i-a spus lui: "Părinte noi ne-am căsători amândoi și suntem cam neamuri și am venit să ne dați aprobare". Și protopopul i-a înjurat de sufletul mâni-sa și i-a dat afară zicând: "Sunteți câni!" Și flăcăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
flăcăul i-a spus lui: "Părinte noi ne-am căsători amândoi și suntem cam neamuri și am venit să ne dați aprobare". Și protopopul i-a înjurat de sufletul mâni-sa și i-a dat afară zicând: "Sunteți câni!" Și flăcăul avea subsuoară o fășcuță 23. S-au dus până în stradă și cineva i-a învățat ca să dea fășcuța cu 18 kilograme de unt protopopului și are să se poată. După cum a și făcut. Și au venit iar în cancelarie cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul. Și când a ajuns în meditația clasei a V-a a zis: "Stați așa cum vă găsiți!". Și a început a zice mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Au fost doi feciori preoți, unul învățător și unul factor poștal. Au trăit în satul Oprișeni. Dumnezeu să le ierte păcatele și să le fie țărna ușoară și amintirea veșnică! Cine a fost Vasile Călugărescu din Rădășeni? A fost un flăcău foarte frumos, blond, înalt și mustecios și cu 3 ani mai în vârstă ca mine. A fost negustor de mere. Cumpăra mere și le vindea. A fost însurat, i-a murit soția, copii n-a avut. O dată avea bani mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Nică Dediu cu soția lui Anica, cel mai mare gospodar din Baea și mai frumoși și mai cinstiți. Și au venit la nuntă tot tineretul și din Baea și din Bogata. Și s-a făcut o horă mare tare de flăcăi și de fete care de care mai frumoși și mai tineri. Și m-am dus și eu la nuntă cu Bădica Dumitru, fratele mamei mele, și cu nevasta lui lelica Anica. Și din câte fete și femei erau din Baea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu în toamna 1910 m-am dus la Boboești Comuna Pipirig județul Neamț și am dat cu ochii de Eugenia pe care am luat-o de soție. Iar Saveta s-a măritat cu Gheorghe a lui Toader a Roșcăi. Un flăcău foarte bun dar negru și nu frumos nici de feli. Și a avut 3 copile și 2 băieți foarte frumoși și deștepți. Și la 15 oct.1968 în vârstă numai de 81 de ani Saveta cea frumoasă a închis frumoșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am lucrat alături de înțeleptul și vrednicul învățător Neculai Stoleriu, luând parte la toate trebile de samă: înființarea Casei de sfat și cetire, cea dintâi din țara noastră; Obștea Tărnicuța, Societatea flăcăilor,etc. Eu eram însărcinat să scriu articolașe pe înțelesul țăranilor și să le duc la nașul N.Stoleriu. Și când dintr-o pricină oarecare nu puteam duce, apoi nu eram cruțat nici de feli de nașul N.Stoleriu. Alături cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la hram la Mercori. Și am tras docarașul la Miron Pintilie om f. bogat și avea și o crâșmă. Atunci m-am dus eu la crâșmă la Costachi Gherasim și m-a dat în scrânciob cu 8 scaune Vasile Călugărescu flăcău f. frumos care era vatav, cu fiica Lențuca a notarului Vasile T. Grumăzescu. Fată f. frumoasă, voinică și deșteaptă, care avea atunci 22 ani și eu 20 de ani. Dar azi Lențuca cea frumoasă și zglobie, doarme somnul cel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și l-a plătit și dăruit de a ajuns om f.bogat. Și la Sf. Maria Mare, pe 15 august, Neculai Stoleriu și cu dna lui Maricica, au dat o mare serbare în Baea în vara anului 1910. Eu eram flăcău neînsurat și eram însărcinat cu casieria balului. Și cum stam pe o bancă, a venit și s-a așezat lângă mine un domn cam cărunt, blond și îmbrăcat în haine gri f.f rumos și m-a întrebat a cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mărci vest-germane și este echivalentă cu suma pe care aș primi-o în țara mea. După realizarea tranzacției, la câteva săptămâni, familia lui Georg ne invitase pe Nicoleta și pe mine la un fel de botez al copilului lor, un flăcău, care tocmai se născuse. La agapa respectivă, gazda mi-a mărturisit că DAF-ul fusese autoturismul soției sale și că ea a decis să adauge contra sumei deja încasate de la partea sovietică un set de patru cauciucuri de iarnă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont de soldă în Saxonia, Boemia, Hochkirch, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul ovăzul au dat în spic. Prune de uscat, destule. Merita să te duci după ciuperci. Și c-o vacă de funie, s-a-ntors flăcăul cu mustața-n furculiță, Din taberele de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe scăfârlie, Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mult mai periculoasă... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Când era de așteptat să se nască un flăcău blond, ca o lumină, cu o soartă fericită și cumsecade, s-a nimerit să-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]