3,215 matches
-
-i.” Cu aceste gânduri în minte, Alecu Slobodă l-a privit apăsat în ochi pe moș Dumitru și a vorbit: Stim că Aizic ne-o primit la cărăușie, dar nu știm ce pretenții are de la noi... Păi asta-i întrebarea, flăcăii tatii. Că nu știți ce pretenții are jupân Aizic de la voi. Spune-le tu, Pâcule, și au să se lecuiască de cărăușie! Ai dreptate, Alecule. Aizic v-o primit la cărăușie, dar știți cum? Cum, moș Pâcule? au întrebat cei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știți ce pretenții are jupân Aizic de la voi. Spune-le tu, Pâcule, și au să se lecuiască de cărăușie! Ai dreptate, Alecule. Aizic v-o primit la cărăușie, dar știți cum? Cum, moș Pâcule? au întrebat cei doi. Pe jos,flăcăilor! Pe jos! Să rupeți măcar zece perechi de ochinci - a sfârșit vorba Pâcu, într-un râs hârâit. Ii bine și așa. Decât nimic - au intrat în joc și cei doi flăcăi, râzând ca omul scăpat dintr-o primejdie. Pâcu și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cum, moș Pâcule? au întrebat cei doi. Pe jos,flăcăilor! Pe jos! Să rupeți măcar zece perechi de ochinci - a sfârșit vorba Pâcu, într-un râs hârâit. Ii bine și așa. Decât nimic - au intrat în joc și cei doi flăcăi, râzând ca omul scăpat dintr-o primejdie. Pâcu și cu moș Dumitru s-au privit cu înțeles. Semn că au pus la cale altă poznă. Noii cărăuși, pedeștri, au făcut ochii mari, în care se citea întrebarea: „Ce au mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fie gata mămăliga, Costache a adus în fața fiecărui cărăuș - ca de fiecare dată - țoiul cu rachiu. Abia le-a așezat pe masă, că moș Dumitru s-a și ridicat, cu țoiul în mână: Astă seară îi botezăm pe cei doi flăcăi ca tineri cărăuși. Ei dau de băut și de mâncare...Bine ați venit între noi! Ridicați cu toții țoiul și îl dați peste cap dintr-o dată. Hai noroc și Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat în gâtlejurile arse de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cumătră?” „Ce să zic, cumătră? N-o fost cocoșul bun și pace!” Au râs ca în vremurile tinereții...Timpul, însă, nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza mare! Ne-om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a umplut luleaua cu tutun... Mitruță Ogaș, ca cel mai tânăr dintre cărăuși, a alergat să aducă un cărbune din cuptor. Mulțămesc, Mitruță - a răspuns Pâcu la gestul flăcăului. Ai noroc, Pâcule, că Mitruță îi băiat săritor, că altfel ședeai cu luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi tu că eu nu am scule? a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dea Dumnezeu! Numai să ne ferească de zile ca aiestea - a răspuns Pâcu, stors de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumnezeu. S-o întâmplat, însă - așa cum se pomenește și prin alte locuri - să mai și greșească unii...In seara asta am să vă povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la un gospodar...Stiți prea bine că flăcăii merg seara la fete. Fetele...de...ca fetele. Unele îs mai frumoase, altele așa și așa, iar restul...Era una Măndița, fiica unui gospodar mai scăpătat. Era frumoasă foc și i-o căzut tare dragă lui Toader Stup. Se aveau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ei. Până să le spună el ce îl durea, o trecut ceva vreme - a lungit vorba Hliboceanu. Doar nu îi vrea să așteptăm și noi tot atâta până ai să ne spui care îi baiul - a intervenit moș Dumitru. Deodată, flăcăul - a pornit brusc să povestească Hliboceanu - Toader adică, cu ochii plângăcioși, și-o îndreptat fața întâi spre maică-sa și apoi spre taică-su...Ei o făcut ochii mari, nepricepând despre ce ar fi vorba. Până la urmă, Toader și-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de noi! Ce ne facem?” „De unde să știu eu? Vezi bine că nu pot aprinde focul...” In clipa următoare, însă, aud o trosnitură de mi s-o oprit inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul, către fiare. Acestea au rămas nemișcate o veme. Până la urmă, au dat semne de nerăbdare și s-au ridicat. „Stănică, flăcăule, întărește focul acela. Iar tu Goguță, încearcă să faci ceva cu scripca ceea a ta. Până una-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat: Flăcăul moșului, tu m-ai întrebat unde mă grăbesc, dar tu nu mi-ai spus încotro ai pornit-o așa cu zi-ntâi. Eu...eu mă duc la Petra Aionicăi, să... Să ce? Să...Ei nu pot să-ți spun, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce cântă pe gardul lui. Acum se gândea cum să-l descoase. A aruncat întrebarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dată, Mitruță s-a făcut alb ca un perete proaspăt văruit. „De unde știe moș Pâcu de Zâna și Iordache?” l-a săgetat întrebarea în creier și nu a mai deschis gura o bună bucată de drum. „L-am gâcit pe flăcău. Da’ lasă că i-o fac eu lui Iordache!” își zicea Pâcu, călcând rar pe lângă Mitruță... Bine te-am găsit, Dumitre! Ai scos nasul de sub ogheal? Bine ați venit. Eu tocmai mă întrebam dacă mai trăiești, Pâcule, și când acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
împreună cu Iordache, și când ajungi în vale strigi tare: „Bineee!” Si noi o să pricepem. Cei doi au pornit cu băgare de seamă. Ceilalți cărăuși au rămas cu urechile ciulite. După o vreme, s-a auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele ale cărăușiei: Vă mai aduceți aminte cum coboram valea asta prin glod până la butucul roții, sau iarna, pe omăt până la brâu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tot cu carele pline și boii însetați stăm - l-a înțepat subțire Vasile Hliboceanu. Ușor de zis, da’ mai greu de făcut, pentru că un muncitor de-al meu lipsește. Păi de ce nu spui așa, jupâne, și ne ții de vorbă? Flăcăi! Mâna pe saci și la cântar cu ei! Asta însă are să te coste în plus, jupâne - a luat comanda moș Dumitru. Parcă paralele mele nu merg? Ce mare greutate să vă dau gologanii care i se cuveneau celui care lipsește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cuveneau celui care lipsește? a pus la punct treburile Aizic. Privind la grămada cărăușilor, Aizic a făcut ochii mari. Ia stai un pic, moș Dumitre. Ori mi se pare mie, ori astăzi sunteți mai mulți? Ai dreptate, jupâne. Avem un flăcău nou... Iordache! Ia vino încoace, Iordache! Asudat și gâfâind, Cocoșitu a alergat la moș Dumitru. Aista-i omul, jupâne. Uite-te la el. Doboară un taur dacă își pune mintea. A doborî el un taur, da’ pe mine nu mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului... Ei, ce-i cu fumul? Se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să fie păcatul meu și altele să nu am, Dumitre. Uite că m-ai luat cu vorba și nu mi-ai spus ce vezi. Adevărul este că acoperișul crâșmei stă nu știu cum...Ca o pălărie pusă pe-o ureche de un flăcău fercheș - a răspuns Pâcu, chicotind poznaș. Asta cam așa-i, Pâcule, și am văzut-o și eu de multă vreme. Cine știe de ce stă așa într-o rână acoperișul ista. Am să-ți spun eu, Dumitre. Bunicul meu spunea că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
niciodată. Ai să auzi, Dumitre. Ai să auzi. Dar mai bine ar fi s-o faci pe surdul. Ce vorbești, Pâcule? Așa-i de grozavă povestea despre care ai amintit? Că îi grozavă n-ar fi nimic, dar îi groaznică. Flăcăi, care vă știți slabi de înger, fuguța la culcare, că altfel... Ce culcare, moș Pâcule? Așteptăm povestea - a vorbit Hliboceanu. Uite-te la el cum se vitejește! Să te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi prăpăstioase, cu stânci. Una dintre ele, căreia oamenii îi ziceau ,,Scala
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce-or mai fi făcând ai lui, mama și tata? Surâse amintirii. Într-o seară, mama-l trimisese-n sat să-și cheme fratele mai mare, că era gata masa. Anton făcea parte dintr-o categorie privilegiată datorită vârstei, era flăcău și firesc, mergea să se-ntâlnească cu alții de seama lui, lipsind de acasă până la ore târzii. Căutându-l, văzuse un grup de oameni care vorbeau pe marginea drumului, unii în picioare, alții șezând pe iarbă, însă fiecare cu câte
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
găinili meli?” „Ci sî facî șî el saracu’ dacî le-o sfârșât di calcat pi ali meli? ȘÎ undi mai pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba ceea: ochi’ văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]