3,537 matches
-
a transforma - evolutiv - substanța În informație. Toate Însă posibile doar ca venind din partea unui prieten, chiar a unuia fără grai. Copilul sărac știe s’o facă, știind ce-i lipsa. Mă Îndoiesc de acela bogat, căci sătulul nu crede flămândului; flămândului, adică aceluia care răspunde prezent taman caracteristicii esențiale a acelei lumi informaționale. Așteptați poate și antiteza? Ca de obicei, ea există: am văzut, și nu o dată, Într’un alt cartier, unul care nu e Încă dar devine pe zi ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu și-or pierde pofta de mâncare... Există pentru asta și vectorul, același om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de sațietate... Evident, seara care a urmat, deși aniversând ceva decenii de la absolvirea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
falși, adică prin cumpărare. Sau - și mă gândesc la o epocă trecută - printr’o judecată nedreaptă. Pe care o plătesc cu viața câțiva arbori, dar cu adevărat noi, mâine, indiferent de suntem astăzi proprietari tăietori sau nevinovați martori, rămași totuși flămânzi... „Diminețile noastre de duminică“, 2 august 1998, ora 8,50 10. Apă chioară Am ajuns și realizator. Nu chiar deodată: Întâi am dat gata o café peste drum de Radio. Preferam o vodcă, am și motive, dar nu și bani
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mii ai lui Mahomed, care le-au răsplătit apoi „colaboraționismul“ cu ceea ce numim sodomie -, ceilalți deci au pătimit și dinspre rafinamentul care compensa ignoranța. - Mi-aduc aminte. Se aplica legea talionului și, de pildă, În civilizata Franță, o scroafă, desigur flămândă, care a Îndrăznit să-și adjudece un dumicat din stăpânul care dormea tot cam pe acolo, a fost judecată, urcată pe eșafod, a ascultat actul de acuzare și a fost apoi spânzurată cu tot dichisul. Și când mă gândesc la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ei. Capul i-a dispărut În stomăcelul meu; urmează, invariabil, toracele, picioarele, abdomenul; cu mațe cu tot. Strâmbați din nas? Voi care spălați cu sârg mațele porcului? Nici nu știți ce aruncați. Iată: Zice Cristi că orice vietate e veșnic flămândă. Și, implicit, tentată să Înfulece, când poate, cât mai mult, chiar peste nevoile zilei, căci nu se știe ce aduce ziua de mâine. Dar „mașinăria“ ei internă nu are decât o „viteză“. Și așa, făptura e obligată să elimine ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vă fie rob, este considerat de voi fie dăunător - zi ce părere ai despre șobolan și, până nu demult, chiar sprințara veveriță - fie parșiv - ca mine, animalul din casă dar totuși nedomesticit. - Dar vezi, Moti, cîinele vagabond - cred că e flămând - mușcă; și pe mine și pe copiii mei. Așa că - până la un punct - Îi dau dreptate lui Băsescu. - Te știam deștept. Ia Întoarce-te În timp, vreo 10 milenii. Atunci trebuia să gândești, când i-ai acceptat oferta ca partener de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar o regiune, doar unul e Înzestrat cu talentul de a versifica ori de a „melodia“ ori, și mai rar, ambele, restul fiind afoni. Și acela o face la bucurie, la necaz - à propos de țiganul care cântă când e flămând - debitând, pentru sine dar În auzul tuturor vecinilor, de bordei ori de ogor. Aici abia intervine colectivul, dar unul care nu crează, ci doar alege. Și astfel, dacă creația aceluia e pe placul grupului căruia Îi aparține, ea va fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
până atunci doar Împodobea, prin florile sale, balurile Curții franceze. Zis și făcut, dar cum să detronezi bobul, planta alimentară de bază a francezilor și nu numai, Încă din epoca de piatră? Doar Înființând un teren experimental, sub ochii parizienilor - flămânzi dar suspicioși -, pe care să-l păzești cu soldați cam indisciplinați, care coceau noaptea cartofi de le ajungea mireasma hăt departe, ba chiar și dormeau În post taman când careva venea la furat. Deh! Tentația fructului oprit... Doar că astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rechinul făcând cale Întoarsă sau privind În altă parte. Și chiar dacă Îndrăznește să se apropie, clarificându-și astfel privirea, pățește ca măgarul lui Buridan: până să se decidă pe care peștișor să-l Înșface, bancul e departe, iar el rămâne flămând dacă nu se răzlețește vreun peștișor prostuț. Pe planeta noastră, albastră de atâta apă, un ocean În care uscatul e mai degrabă insular, avem ceva „rechini“. Cel puțin doi, Între care Europa e obligată să-și adune Într’un „banc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
viteji cu degetul pe trăgaci (vai de izmenele noastre când pe țeava puștii se nimerește un „rateu“). Detest, cel mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea unui animal flămând - ce pleonasm! toată Natura e flămândă, iar ăsta e motorul vieții ei, implicit a evoluției - pentru a pune laba pe el. De la o vreme am izvodit câteva invenții adevărate/serioase. Am luat trei medalii pentru aceeași invenție? Pentru că am dorit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de izmenele noastre când pe țeava puștii se nimerește un „rateu“). Detest, cel mai mult, pescuitul, deși nimic nu-mi place mai mult decât peștele, ca și pisicii, pentru că ăsta Înseamnă ademenirea unui animal flămând - ce pleonasm! toată Natura e flămândă, iar ăsta e motorul vieții ei, implicit a evoluției - pentru a pune laba pe el. De la o vreme am izvodit câteva invenții adevărate/serioase. Am luat trei medalii pentru aceeași invenție? Pentru că am dorit să verific În varii locuri - acasă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre ultimele, fiindcă în acel an 1888 avea să fie incendiat "din patru părți odată" teatrul de la Copou și Iașii au rămas multă vreme fără sala cu trei rânduri de loje (!) despre care azi nu știm mai nimic!). State Dragomir, flămând de teatru, abia aștepta gongul premierei, numai că tocmai încasase o notă de 5 și, potrivit rigorilor de atunci, puteau părăsi internatul doar elevii cu note peste 7. L-a salvat întâlnirea cu Eminescu ("Purta atunci Eminescu un palton vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ani, li s-a cerut s-o plătească... și din urmă! Țăranul fiind lipsit de orice mijloace, perceptorul i-a sechestrat "unicul meu suman, pe care aveam decorațiunile ce-mi sunt oferite de înaltul guvern pe câmpul de luptă." Moșia Flămânzi se afla în proprietatea prințului Sturdza, care locuia la Dieppe, avea grija palatelor-reședință din Germania, Franța și Italia ("un lux enorm" scria gazeta ieșeană "Opinia"), oferea imense burse și donații orfelinatelor și spitalelor din Paris și Baden-Baden, lăsând soarta amărâților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mine... un vis, vis cumplit! Văzui în bătrâne, păduri depărtate, Părea că mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Intram prin băhnuri, de-a dreptul prin apă, săream ca un bezmetic dintr-o motoașcă de rogoz într-alta, încât m-am udat leoarcă, până-n brâu; opincile-mi clefăiau, încărcate de apă și de noroi, îmi clefăiau ca niște scroafe flămânde, scăpate la troaca plină; stropii de glod mă împroșcau pe haine, pe obraz, în ochi și-n gură; dar nu-mi mai păsa de nimic. Trebuia să ajung acasă teafăr. Da! Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i nevoie mamaie c-așa-i spuneam eu și tare-i mergea la inimă vorba asta ce-or să zică fetele cele, când or vedea turtele noastre, ce fel de oameni suntem, dacă ne temem c-or să ne țină flămânzi, dacă bănuim că n-or avea, ori n-or vrea să ne dea ceva, așa, oricât de puțin, să ne-amăgim ori chiar să ne potolim foamea?... Hmm! Însă ți-ai găsit s-o poți înfrunta și schimba pe mătușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
greutății traiului consemna, la 31 decembrie 1893, preotul Ilie Andruchovici, în cronica satului Pârteștii de Jos mulți români, din diferite părți ale Bucovinei, au început a emigra în Canada, căci bietul român apărare nu are de nicăieri; prigonit de toți, flămând, huiduit, tras și împins în toate părțile, lasă casă, moșie părintească și își ia lumea în cap, se duce unde n-a fost neam de neamul lui, în America". Alte ori, aflăm din același document, "vara, cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și nu-i mare lucru să spui că-l iubea. Și el și ei zbierau la turma asta de popor. Poporul era făcut pentru ei și ei pentru popor. Păi ăștia care l-au Împușcat În numele poporului sunt niște javre flămânde spre deosebire de el. Până s-or sătura și până și-or face plinul, or să sugă din noi ani de zile, așa că-n ce-l privește, pe Carol Îl bate gândul s-o taie peste graniță, oriunde, unde-o vedea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am scăpat de moarte. Azi știu bine că am să mor dracului de atâta urât și mizerie, strivit ca o broască sub tone de hârtie umplută cu scrisul meu mărunt, Înghițit ca un dumicat amar de toată istoria asta veșnic flămândă. Am vrut să fug și numai el m-a Împiedicat, văru’ meu bun, neamu’ meu și sângele meu, pe care l-am târât peste tot după mine ca o mortăciune și i-am dat să mănânce și l-am Învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
înfricoșa. Iar, ura pusă la lucru, fără limite... era pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, să umilească... Era „ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin. Setea de putere a comuniștilor nu mai avea limite. Cei proaspăt „promovați”, erau „flămânzi” și însetați de putere. Ei dictau acum, cu ajutorul partidului, cei mai răi și mai ignoranți ajungeau în frunte. Moșierimea și marea burghezie era în pragul prăbușirii. Pământurile le-au fost luate... Teama și îngrijorarea îi rodea zi și noapte... amenințarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încheiat mulțumitor anul școlar.. și, cu admiterea din toamnă, a intrat într-un nou an școlar. Elevii au trăit doar cu fasole și cartofi, iar, dimineața, cu mămăligă cu marmeladă și ceai, dar, nimeni nu s-a ridicat de la masă flămând... în timp ce mulți români se hrăneau doar cu papură uscată. Școala a făcut toate eforturile cu putință, ca suferința și lipsurile de tot felul să fie cât mai mici. ... Anul 1946, după guvernul comunist din martie, a adus poporului român în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost când am plecat !” „.. Să nu ne răzbunați..!”, erau ultimele lor cuvinte. Cei mai mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul, după ani de temniță grea. Statornicirea noii orânduiri își întindea covorul de sânge peste care triumfătorii călcau cu rânjet de fiară flămândă. „ - S-a stins becul nr...!”, striga gardianul securist în dreptul unei celule... „... Și becul nr... s-a stins..!”, se auzi altul în fața altei celule.. ș. a. „ - Oare-i celula lui Iuliu Maniu... ori, a istoricului Gheorghe Brăteanu ?!”, murmurau în bezna celulelor, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca niște momâi învelite în alb, răsăreau doar hornurile cu fuioare subțiri de fum.. „.. O iarnă cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima codrilor. În nopțile senine, cu lună plină, povesteau ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
urmele lor. Era puțin trecut de miezul nopții.. Răpăielile se reluară cu o înverșunare și mai mare. Trebuiau să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]