4,010 matches
-
putem face ? SĂ trimitem jandarmii să vă apere“. După care a venit Iliescu. Și eu mi-am adunat curajul și i-am făcut reproșul. M-am dus glonț la el, i-am zis cine sunt, eram cu fotograful nostru care fotografiase acele abuzuri cu Proclamația de la Timișoara, și, fărĂ să-i cer permisiunea, i-am aruncat pe masă fotografiile și i-am spus : „Uitați-vă aici, oameni bătuți. Tot ce am scris în revistă este adevărat. E iresponsabil din partea dumnea‑ voastră
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sacul cu merinde în spate și cu ochii mai plini de bucurie ca în alte zile, astfel îl știau prietenii săi cutrierând în fiecare duminică și zi de sărbătoare satele noastre, ici copiind un desen de pe o mobilă veche, colo fotografiind o poartă țărănească, iar mai departe cumpărând o ladă afumată descoperită de el în fundul vreunui pod pentru care plătea bucuros oricât i se cerea din puțina sa leafă”... (G.Rotică, necrolog din 1921 despre profesorul arhitect Ion Ștefureac în Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
condiții de schimb, 2 gratuite - Școalei Române din Paris și cercetașilor de la Hotin, iar 52 de exemplare - colaboratorilor, tot gratuit; la 1 iulie 1924 se expediau 597 exemplare: 477 la abonați, 56 exemplare în condiții de schimb și 64 gratuități Fotografia de pe coperta Junimea Literară nr.57/1925 era însoțită, în același număr de rectificarea „Coperta noastră” (Rectificarea unui portret al lui Creangă), semnată de Leca Morariu la pp 215-216: „Aducem cu coperta fascicolei de față o rectificare în portretele lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să învățăm subalternii ca să nu le facă (informatorilor) spatele negru, cum s-a făcut la Iași. Nu merge cu el azi, o să vedem mîine. O altă metodă: vedem pe un preot curvar, pe care l-am prins undeva, l-am fotografiat atunci cînd a avut raporturi sexuale. Atunci îl chemăm și îi spunem: Tot organul nostru este un creier curat, nu avem nici un os, nimic. Noi sîntem creier și trebuie așa gîndit. Dar nu așa, că nu merge, l-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
critic remarcând într-unul din multele articole care comparau cele două romane că dacă înlocuiai cuvântul „ciocolată“ cu „cocaină“ atât Mai puțin ca zero, cât și Lumini vii, oraș mare puteau fi considerate niște cărți pentru copii, iar pentru că eram fotografiați atât de des împreună, oamenii începuseră să ne confunde; ca să simplifice lucrurile, presa din New York pur și simplu se refera la noi ca la Gemenii Toxici. După ce mi-am luat licența la Camden, m-am mutat la New York și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ajung în LA de sărbători. Când m-am întors la New York am devenit în mod oficial un cuplu extrem de vizibil. Puteam fi remarcați la concertul de binefacere în sprijinul bolnavilor de SIDA al lui Elton John la Madison Square Garden, fotografiați la un meci de polo în Hampton, intervievați de Entertainment Tonight în timp ce pășeam pe covorul roșu înaintea premierei noii comedii cu Eddie Murphy la cinematograful Zeigfeld, am stat în primul rând la prezentarea de modă a lui Versace, paparazzi urmărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
altădată (trebuia să fie o sărbătoare mai optimistă de Halloween). Am încercat să ascult cu atenție zgomotul făcut de un zombi care pedala pe o bicicletă trecând pe lângă mine și aruncându-mi o privire ucigătoare. Jayne avea un aparat de fotografiat digital pe care uneori îl folosea, dar de cele mai multe ori nu. Ne-am întâlnit cu Mark și Sheila Huntington, un duo atractiv compus din unghiuri ascuțite, ca de altfel și cu Adam și Mimi Gardner - două cupluri vecine și viitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot materialul ce v-a fost dat, dar această preocupare Îi poate fi un binevenit suport moral. În privința unor lucruri pe care le-am promis, am aranjat ca chiar de mâine să merg cu un coleg care are aparat de fotografiat, la cimitirul Ghencea Militar, pentru a face o fotografie a mormântului lui Oscar Pursch. Am vorbit de asemenea cu D-l Potopin pentru a obține o fotocopie de pe partitura care vă interesează, iar la Caracal am scris unui fost coleg
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ghencea Militar, pentru a face o fotografie a mormântului lui Oscar Pursch. Am vorbit de asemenea cu D-l Potopin pentru a obține o fotocopie de pe partitura care vă interesează, iar la Caracal am scris unui fost coleg pentru a fotografia casa În care a locuit Doina. Imediat ce voi fi În posesia acestor lucruri, le voi trimite separat. Deși nu i-am spus nimic Gabrielei, vă trimit Într-un plic separat, câteva din poeziile ei, despre care din modestie, nu v-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ale bustului (Apașul) și al celei de a 3-a diplome a mea din șc. primară - clasa IV din București. Am o Întârziere, fiindcă bustul nu-l puteam duce la fotograful care mi-a lucrat pe cele multe. L-am fotografiat acasă cu un amator, care nu avea ce-i trebuie. Cu greu a găsit să Împrumute un „blitz”. Zilele trecute i-am răspuns și lui D-l Ciurea, care și el are cuvinte prea frumoase pentru modesta mea activitate. Eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
librărie am găsit o Monografie a lui scrisă de... Negoiță - Îmi pare (...). Poate tot Dl. Ciurea Îmi va putea trimete pe aceea (fotografia, n.n.) a lui Dragoslav. Nu-mi mai lipsește decât aceea de la Concursul de frumusețe În care e fotografiată și nepoata lui Dragoslav . Școala primară de pe str. Rădășeni cred că nu se mai poate avea, deoarece casa cred că nu mai este frate al marelui actor de la Spătărești) a ridicat actualul sediu al Școlii Generale „Al.I. Cuza” de pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
No. 46, Apart. 15, Iași 4. El Îi om cum se cade și vi le-ar Împrumuta ca să le copiați și să le restituiți. Casa de la Bogata o am pictată dar Îi tablou mărișor, voi aduce un fotograf s-o fotografieze și să v-o trimit. În ziua de 3 mai 1970 am fost la Televiziune la Suceava, luat de Dl. Ciornei . Și s-a anunțat de 2 (ori, n.n.) că se va da (transmite, n.n.) și nu s-a dat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai știu ce). Eu m-am uitat și, așa este. Aceste ciudate Însemne sunt făcute În zid, pe deasupra geamurilor, la Telefoane, poți oricând să le vezi și să le fotografiezi. Acest cuplu mason, avea legături cu un alt cerc, spiritist, Stino Dr. Weiselberg , și când ne vom vedea, Îți voi spune și ce am mai cules În jurul acestui cerc. Nu știu dacă te interesează, dar eu voi găsi o plăcere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Împreună cu un operator . Au avut un drum grozav de greu, cu mașina, Întâlnind o mulțime de mașini accidentate. 14 ore au mers, sărmanii. Au luat „amintiri” la bandă, au mitraliat bârlogul meu de iarnă, pereții cu tablouri și biblioteca; au fotografiat apoi pe fiica mea Tansi și pe mine, de vreo 3-4 ori, În camera ei. Eram tare mahmur, ca după o noapte de insomnie, tare indispus; dar a trebuit să fac mină bună, ca să nu-i stric cheful bunului Moscaliuc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Îmbrățișat pe tânărul elev, ales acum președinte, transmițându-i acestuia făclia s-o ducă mai departe. Am avut În sala de festivități, un stand al meu cu lucrări numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ospitalitatea d-nei și d-lui Păpușanu . Ei sunt foarte amabili și bucuroși de oaspeți. Pe Vasiliu-Falti greu Îl vei vedea. A devenit mizantrop; doar sora sa Nuța Păpușanu să-l poată face să deschidă bârlogul. Faci un mare serviciu mata fotografiind pe Ioan Botezătorul din Dolhești . Am făcut și eu acest lucru cu icoanele ctitoricești din Baia, biserica lui Petru Rareș și le-am publicat, pare-mi-se În „Făt Frumos” al lui Leca Morariu. Aștept cu plăcere și nerăbdare vizita
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
publicat, pare-mi-se În „Făt Frumos” al lui Leca Morariu. Aștept cu plăcere și nerăbdare vizita valorosului meu prieten Dimitriu, căruia Îi voi da și portretul cel mare al Agathei Bârsescu. Pe cel mic cu dedicație specială Îl voi fotografia și-l voi trimite Muzeului matale. Nu mi-ai scris, cărui fapt se datorește schimbarea de direcție la liceul No. 2. Dl. Prof. Popa mi-a trimis un capitol interesant din Biografia ce-mi plănuiește. E intelectual de adevărată rasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
câteva documente. Vă răspund că tot la Căsuța poștală 38.35, of. București 30, sector 1, pentru că eu sunt mult plecată de acasă și risc să nu le mai găsesc. Sora mea, doamna Ștefania Motaș, mi-a telefonat că ați fotografiat pentru muzeu fosta noastră locuință de refugiați În 1917, casa Măcărescu, din str. Ștefan cel Mare nr. 17 . V-ar ruga - și vă rog și eu - dacă e posibil, să ne trimiteți și nouă câte o fotografie a acelei case
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ne imaginăm cum urca ajutorul de contabil Pessoa în biroul său de la etajul doi. Facem niște fotografii - „provocarea infantilă a eternității”, cum ar spune poetul francez Jacques Jouet, colegul nostru de tren, care altfel s-a lăsat și el fotografiat de câteva ori. Mergem în sens invers, pe aceeași stradă pe care am venit. Rămân puțin în urma lui VITALIE CIOBANU și a lui Nicolae Prelipceanu (primul, întotdeauna, merge alergând, pe al doilea îl obligă la un pas mai mare constituția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la condiția lui de ființă fragilă, insignifiantă. Impresia puternică, fascinația pe care ți-o lasă vizitarea muzeului se datorează în mare parte și arhitecturii lui interioare. Sala unde este expusă Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Lume multă, care se fotografiază și se filmează pe fundalul tabloului, deși este interzis oficial. Unii încremenesc minute în șir în fața picturii și sunt rugați să se ferească de către cei care așteaptă. Exclamații și comentarii în mai multe limbi: franceză, spaniolă, germană, japoneză, rusă... Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
statuia Venerei din Milo, un grup de japonezi, însoțiți de ghid. Sunt mulți și ascultă tăcuți ca niște elevi. Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gândesc. Interiorul pavilionului este dominat de o compoziție sculpturală intitulată Fals-Sanctuar - statui din lemn, făcute de sculptorul Aurel Vlas. „Personajele” sunt foarte reușite, dar, din nou, se pierd cumva pe scările înalte ale unui amfiteatru de lemn. Câțiva vizitatori se fotografiază lângă aceste statui... Un trio maramureșean, muzicanți bătrâni, decupați parcă dintr-o ilustrată de epocă, interpretează muzică, sonorități germane. O dovadă că a existat în România, cândva, o importantă minoritate germană. Pavilionul mai cuprinde și o mică expoziție de vinuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dus-întors, pe o distanță de aproape 20 km, și urcăm în cabina telefericului, însoțiți de un chinez de la New York (așa am aflat, pentru că vorbea în continuu) și de un polonez mai tăcut, folosindu-și din când în când aparatul de fotografiat agățat la gât. Chinezul tot spune OK!, OK!, și când aude că suntem români ne felicită pentru victoria de ieri a României asupra Angliei - un meci pe care-l privisem, cu sufletul la gură, în prima noastră seară la Hanovra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trăit istoria lor. Alte biserici vizitate: Sfinții Francisc și Bernard, Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Cazimir... Intrăm și într-un muzeu de ambre, unde așteptăm destul de mult ca să fie părăsit de un numeros grup de turiști japonezi, care fotografiază în delir exponatele. Sunt printre ei și destui oameni în vârstă, mișcându-se cu greutate. Cât așteptăm, Andrei Bodiu îmi spune (fără legătură cu ce vom vedea) un banc pe care îl rețin, deși, în general, uit destul de repede toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]