3,189 matches
-
un șarpe heraldic, ținând în mână o suliță. Pe partea dreaptă a scenei, se află un paj călare, spre dreapta, iar în centru un cavaler în picioare, cu o lance în mână, cască de protecție, în mod asemănător cu scena frescei cu "Sfântul Gheorghe și Principesa", din Biserica Sf. Anastasia de la Verona. Pe un fond stâncos, vedem un oraș cu o statuie de războinic, o cupolă, un turn, o clopotniță, iar, pe deal, în centru, o fortăreață. În partea de jos
Medalia lui Filippo Maria Visconti () [Corola-website/Science/325477_a_326806]
-
protopopesc al Sibiului. Este pomenit protopopul Ionașcu, destituit de mitropolitul Ioasaf în anul 1682, pentru că era prea mare prieten al Calvinilor. Acest protopop Ionaș, este trecut cu numele printre semnatarii Unirii cu Roma. Interiorul bisericii este pictat în întregime în frescă. Aceasta a fost realizată, cu excepția altarului, de către cunoscuții pictori Nicolae și Alexandru Grecu din Săsăuș. În 1927, pictura este spălată de pictorii frații Profeta. Exteriorul este realizat în stil clasicist, fațadele longitudinale fiind tratate îngrijit, cu arcade oarbe. Pictura a
Biserica Sfântul Nicolae din Mohu () [Corola-website/Science/325484_a_326813]
-
pe peretele de sticlă al noii sale structuri cubice, creând astfel un dialog între arhitectura exterioară și cea interioară, între cea antică și cea modernă. În 1936 Mario Sironi a fost chemat să decoreze sala festivă a universității Ca’ Foscari. Fresca sa prezintă o serie de figuri alegorice: Mario Deluigi a fost un bun prieten al lui Carlo Scarpa; amândoi au terminat Academia de Artă din Veneția și au colaborat pentru realizarea multor opere. La Academie a fost asistentul lui Arturo
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
Ca’ Foscari pentru a decora o sală a primului etaj, iar opera sa a fost succesiv mutată la etajul doi, în Sala festivă Baratto. Din punct de vedere stilistic, Deluigi a traversat diferite stiluri, trecând dincolo de cubism în 1936. Această frescă, “Școala”, este una dintre ultimele sale opere figurative: figura centrală reprezintă filozoful gânditor, profesorul, înconjurat de elevii săi. De asemenea, în această operă putem observa și faptul că Deluigi a făcut un pas dincolo de cubism, introducând a treia dimensiune. În
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
în secolul al XVI-lea, având în componență lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. Biserică a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legendă sfanțului Ladislau în care apare și imaginea unui războinic migrator cuman. Legendă se referă la bătălia de la Chiraleș din 1064. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
în apropierea Aleksandrovo, regiunea Haskovo, Bulgaria de Sud-Est, mormântul este din secolul al IV-lea î.Hr.. La 17 decembrie 2000, mormântul a fost descoperit accidental de o mașină de terasament. Jefuitorii au intrat ulterior în mormânt, deteriorând o parte din frescele sale. În 2001, arheologul bulgar Georgi Kitov a condus o săpătură pentru salvarea mormântului, descoperind o cameră rotundă de aproximativ 3 metri în diametru, accesibilă printr-o anticameră mică și un tunel, de aproximativ 6 metri lungime. Atât anticamera cât
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
Kitov a condus o săpătură pentru salvarea mormântului, descoperind o cameră rotundă de aproximativ 3 metri în diametru, accesibilă printr-o anticameră mică și un tunel, de aproximativ 6 metri lungime. Atât anticamera cât și camera principală sunt decorate cu fresce bine conservate, care reflectă cunoștințele artistului de artă elenistică timpurie și târzie. Fresca din camera principală prezintă o scenă de vânătoare în care un porc este atacat de către un vânător călare și un bărbat gol care mânuiește un topor dublu
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
aproximativ 3 metri în diametru, accesibilă printr-o anticameră mică și un tunel, de aproximativ 6 metri lungime. Atât anticamera cât și camera principală sunt decorate cu fresce bine conservate, care reflectă cunoștințele artistului de artă elenistică timpurie și târzie. Fresca din camera principală prezintă o scenă de vânătoare în care un porc este atacat de către un vânător călare și un bărbat gol care mânuiește un topor dublu. Toporul dublu este interpretat ca reprezentând puterea regală, omul gol îl reprezintă pe
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
închise sau viața Mariei Magdalena. Cu toate că acest monument fusese propus pe lista Unesco încă din 1977, a fost uitat si s-au efectuat intervenții necorespunzătoare. Pictura are mare nevoie de intervenție de urgență (consolidări de strat de preparație sau de frescă și de strat de culoare). col. rez. Romul Duma - Monumentul istoric și de artă biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" din comuna Hălmagiu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
2010), Monografia comunei Scobinti (2011) și Monografia comunei Rediu (Rediu lui Tătar), 2012. Dar iată cum prezintă scriitorul Ion Muscalu locurile pitorești unde s-a născut, a copilărit și de care-și amintește neîncetat: De aici din coasta Vintilei, de sub frescă Hatmanului din Scobinți, de îți porți ochii în zare, privirea va zăbovi mai întâi pe luciu de cleștar al nesfârșitelor heleșteie pomenite în hrisoavele lui Ștefan cel Mare, de la Gurguieta, Strâmbu, Urechea, Contăș ori Valea Mare, va trece peste Codrii
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
soția acestuia Maria, cneazul Ștefan Pârva împreună cu hălmăgenii și leștiorenii. Mormintele ctitorilor se află în interiorul bisericii (intrare bărbați stânga și naos sub fereastra de nord). Biserica este construită în stil baroc având dimensiunile de 31/12 m. Frumoasa pictură în frescă de pe pereți, cât și de pe tâmplă, a fost executată în anul 1768 de către zugravii Gheorghe și Radu Zugravu, după cum arată inscripția de la proscomidiar. În anul 1867 biserica a suferit unele transformări: pereții au fost ridicați cu cca. 80 de cm
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
fundații carolingiene. Bolta bisericii este în stil gotic, iar altarul în stil baroc. Plafonul arcuit din interior a fost executat în perioada 1468 - 1476. Biserica a fost echipată în 1688-1702 cu altare în prezent conservate. În 1954 s-au descoperit fresce romanice pe zidurile înalte ale sanctuarului. În partea de nord-vest a bisericii se află turnul clopotniță, o emblemă a regiunii Chiemgau, care datează probabil din secolul al XII-lea. Pridvorul carolingian conservat era, probabil, deja o parte din vechea mănăstiri
Mănăstirea Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327443_a_328772]
-
fundații carolingiene. Bolta bisericii este în stil gotic, iar altarul în stil baroc. Plafonul arcuit din interior a fost executat în perioada 1468 - 1476. Biserica a fost echipată în 1688-1702 cu altare în prezent conservate. În 1954 s-au descoperit fresce romanice pe zidurile înalte ale sanctuarului. În partea de nord-vest a bisericii se află turnul clopotniță, o emblemă a regiunii Chiemgau, care datează probabil din secolul al XII-lea. Cupola sa în formă de ceapă este realizată în anul 1626
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
corului cu măști, viță de vie și figuri fantastice sunt susținute de un șir de colonete alipite pereților corului. Odinioară biserica a fost pictată, însă în urma schimbărilor impuse de Reformă, astăzi nu se mai păstrează decât doar două fragmente de frescă poziționate pe peretele nordic al sălii. Acestea reprezintă un grup de închinători în costume specifice veacului al XV-lea, având ca vecin pe peretele nordic al corului un chip de sfântă. Deasupra lor la circa 3 metri se află inscripționat
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
În 1711, ca urmare a unei ample renovări, vechiului nucleu al bisericii i-au fost adosate turnul-clopotniță și tinda. La mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu îmbrățișarea ideilor Reformei de către nobilimea locală, sfântul lăcaș a fost înstrăinat, realitate sugerată de văruirea frescelor interioare. Totuși, prin înțelegeri exprese, divergențele dintre ortodocși (ulterior uniți) și calvini au fost evitate, biserica deservind, alternativ, până în anul 1759, când a avut loc cunoscuta vizită canonică a ierarhului unit Petru Pavel Aron, atât "nemeșimea" maghiară, cât și obștea
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat, de sub stratul de var au apărut fragmente ale valoroaselor fresce ortodoxe de odinioară. Cu materialul recuperat de la biserica veche a fost ridicat, în anul 1880, un nou lăcaș de cult reformat, asemănător din punct de vedere planimetric: absidă semicirculară nedecroșată, navă dreptunghiulară, cosolidată prin patru contraforți scunzi, și un turn-clopotniță
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
bronz și porțile altarului vechi în stil baroc. Altarul poliptic a fost pictat de către Vincentius Cibiniensis în secolul al XVI-lea, cel care a pictat și altarul poliptic pentru Biserica evanghelică din Cetatea de Baltă (în prezent reformată), precum și o frescă ce se află în biserica reformată din Ocna Sibiului. Ansamblul fortificat face parte din lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective:
Biserica fortificată din Cisnădie () [Corola-website/Science/326479_a_327808]
-
fost publicată în 1881 de M. Ruggiero M. în cartea "Degli Scavi di Stabiae dal 1749 al 1782" („Despre săpăturile din Stabiae de la 1749 până la 1782”). Vila a fost reîngropată după ce s-a scos mobila și cele mai bine păstrate fresce. Săpăturile s-au reluat în 1950 de către Libero d’Orsi și O. Elia de la Superintendența Arheologică. Este una dintre cele mai mari vile descoperite vreodată în Campania, având peste 11.000 de metri pătrați, are im atriu, o curte cu
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
cu vedere spre golf și o curte cu colonade. Există și alte camere mici, o bucătărie și două grădini interioare. Vila San Marco are un complex de băi format dintr-un calidarium, tepidarium și un frigidarium. Vila aceasta a furnizat fresce, sculpturi, mozaicuri și elemente arhitecturale ce prezintă stilurile și tematica comparabile cu cele găsite la Pompeii și Herculaneum. Numele italian se traduce în "Vila Păstorului". Această vilă își trage numele de la o mică statuie a unui păstor descoperită acolo. Ea
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
ar fi fost o locuință. O ipoteză este aceea că este un valetudinarium (centru balnear) în care probabil puteau veni oameni să profite de celebrele ape de izvor din Stabiae. Ea nu a fost complet explorată. Este denumită după o frescă ce îl reprezintă pe Dionis salvând-o pe Ariadna de pe o insulă pustie. Această vilă este celebră în principal pentru frescele sale, dintre care multe descriu ființe ușoare și înaripate. Vila a crescut de-a lungul a 150 de ani
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
să profite de celebrele ape de izvor din Stabiae. Ea nu a fost complet explorată. Este denumită după o frescă ce îl reprezintă pe Dionis salvând-o pe Ariadna de pe o insulă pustie. Această vilă este celebră în principal pentru frescele sale, dintre care multe descriu ființe ușoare și înaripate. Vila a crescut de-a lungul a 150 de ani. Are una dintre cele mai mari curți dintre toate vilele romane; măsoară două stadii lungime. O altă trăsătură a Villei Arianna
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
ai Sf. Altar preoții: M. Valică, I. Cormoș și paroh, pr. Iconom Stavrofor G. Cîrstean. ANUL MÎNTUIRII, 1989!"" Între anii 1995-1999, la inițiativa preoților Ilie Cormoș și Constantin Vârlan, pereții interiori ai lăcașului de cult au fost pictați în tehnica frescă de către o echipă de pictori condusă de pictorul Corneliu Pașcanu din București. Biserica a fost sfințită la 17 octombrie 1999 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, împreună cu episcopul-vicar Teodosie Petrescu "Snagoveanul" al Arhiepiscopiei Bucureștilor (originar din zona Dornelor
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
Ilie, împreună cu P.C. Pr. Vîrlan Constantin ajutați de membrii Consiliului și Comitetului Parohial, prin jertfa bunilor credincioși ortodocși din Vatra Dornei, precum și alți binevoitori, între 1995-1999, actuala biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost pictată în interior, în tehnica frescă, de către o echipă de pictori, condusă de pictorul Pașcanu Corneliu din București. Slujba de sfințire a acestui sfînt lăcaș a avut loc în ziua de 17 oct. Anul Mîntuirii 1999, în duminica a 21-a după Rusalii, oficiată de Î
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
facut-o în preajma porții Herodes (a Florilor). În timpul stăpânirii cruciate deasupra pieții interioare s-au clădit case, doar o parte din ea servind drept stradă. Din acea epocă, la coborârea spre excavațiile vestigiilor romane, au rămas ruinele unei capele cu fresce ) (după unii ar fi vestigiile bisericii St. Abraham, dar identificarea este contestată),și o parte a străzii medievale, În plus, se remarcă și un semn antic marcând prezența Legiunii a X-a romane. Se stie ca în secolul al XIII
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
au donat sume importante pentru cumpărarea de prapori și veșminte preoțești, perdele de pluș la icoane și terapoade, cât și perdele de mătase brodate. La 4 aprilie 1965 s-a ținut un concurs pentru adjudecarea lucrărilor de repictare în tehnica fresco. Pereții altarului au fost pictați de pictorul bucureștean Eugen Profeta, care a finalizat lucrarea în octombrie 1965. El a pictat o suprafață de 186 m², primind suma de 23.492 lei. Pictura interiorului a fost continuată de Constantin Călinescu care
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]