3,203 matches
-
cercetă pe rând. Nu știuse că sunt atâția. Unii purtau barbă, cu aceia neasemănarea era evidentă. Pentru ceilalți, Maca trebui să facă un efort să-și amintească de propriul chip, de pe vremea când umbla bărbierit. Nu reuși, iar chipurile de pe fresce nu-l ajutară să-și aducă aminte. Își dădu seama că nu se mai uitase de mult în oglindă. Pe vremuri se privea în fiece dimineață. Acum, nici măcar nu avea oglindă în baie. De aceea, surpriza îi fu cu atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și Longevității. Este prima oară când văd arbori pippala adevărați. Sunt gigantici și frunzele lor sunt la fel de verzi ca iarba crudă. Am mai văzut poze cu ei în manuscrisele budiste și în frescele templelor. Sunt considerați simbolul lui Buddha și sunt rari. Aici, asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe două argumente: mai întâi, faptul cu totul neobișnuit, al schimbării numelui voievodului în cursul domniei. El subliniază că schimbarea numelui în cursul domniei nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se bazează pe analiza frescei din pronaosul Bisericii domnești de la Curtea de Argeș, unde icoana "deisis" îl include, în mod neobișnuit, pe Sf. Nicolae, la picioarele căruia se află domnul muntean, numit acum, după convertire, Nicolae Alexandru. Prin acțiunea sa, Țara Românească intra pentru multe secole în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un ofițer german o obligase să aleagă între cei doi copii ai săi. Unul avea șansa de a rămâne în viață, în timp ce celălalt urma să fie trimis direct la camera de gazare. William Styron dezvoltă în jurul acestei drame o vastă frescă, o reflecție asupra omniprezenței răului în lume, asupra tuturor formelor perversității și nebuniei umane. În acest roman, totul este așadar excesiv și în același timp omenesc, prea omenesc... Flirtul pe care îl trăiește eroina, Sofia, nu eludează nici el această
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sincronismului dezvoltării României în raport cu Europa occidentală. Disputa este veche și are loc între occidentaliști, care își propun asumarea aventurii timpului, și adepții specificului național, care neagă această amprentă a unui timp străin romanității. Disputa aceasta s-a născut odată cu marile fresce ale romantismului, a continuat și a fost reluată fără încetare de atunci. Fiecare moment inaugural începe cu un conflict identitar: acesta se afirmă pentru prima dată după unirea din 1859, revine în prim-planul scenei politice și culturale la sfîrșitul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de el. Pentru voi, el n-are nume, nici nu există, pentru că aceasta este o țară barbară. O disprețuiți, pentru că este cuptorul care a aruncat în Occidentul vostru hoarde de barbari." Spectacolul pus în scenă de acest autor este o frescă a istoriei și a naturii, realitățile sociale sînt negate, iar țăranul, erijat în figură simbolică a poporului, este scos în afara mediului său socio-economic. În cîteva rînduri, Brătianu evocă nașterea unei națiuni apărute, inocent, la început de creație, creație survenită în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Saint-Marc Girardin lasă, în 1852-1853, două volume de Souvenirs de voyages et d 'études (Amintiri din călătorii și studii); Ubicini, francez de origine lombardă, intrat în cercul revoluționarilor români, aflat în Țara Românească în iunie 1848, publică în 1856 o frescă consacrată Țării Românești, Moldovei, Bucovinei, Transilvaniei, Basarabiei, într-o lucrare despre provinciile danubiene și românești, redactată împreună cu Chopin. Aceste lucrări de informare se înscriu cel mai adesea într-o serie de studii politice semnate de autori interesați de aplicarea principiului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
case boierești care n-ar urîți deloc frumoasele cartiere ale Parisului. [...] În București nu sînt monumente. Este imposibil să numești astfel numeroasele biserici, pe care superstiția și remușcările, mai mult decît mila, le-au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau profane se găsesc amestecate într-un fel foarte comic, oferind un model perfect de prost gust". Călătorul merge apoi la teatru: "Construcția nu este altceva decît o baracă mare construită din lemn, însă în interior
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Moldo-Valahiei cu identitatea românului ca țăran-soldat. Experiența complotului, a revoluției și a războiului, care, pentru majoritatea pașoptiștilor români se împlinește după cîțiva ani de ședere în Franța, determină apariția unei scriituri grăbite și autojustificatoare a istoriei sub forma unei fresce mult mai vaste, care integrează destinul României într-o viziune universalizantă a socialului, a democraticului și a naționalului. La Paris, tinerii români au măsurat amploarea anti-rusismului romantic al unei generații de intelectuali francezi a căror copilărie a fost alimentată de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1848 îi integrează pe moldo-valahi într-o cultură romantică europeană. Frecventarea saloanelor pariziene nu-i făcea cu totul necunoscuți în epocă, atunci fiind ei, de fapt, descoperiți ca naționalitate. Imediat după revoluție, Michelet face un gest democratic european, prezentînd o frescă epică a nenorocirii ruse, a dezastrului polonez și a celui românesc, nenorocirea acestei țări pe care o numește "nefericita Românie". El se inspiră din dovezile furnizate de discipolii săi Rosetti, și utilizează izvoarele folclorice transmise prin rețelele care conduc la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ar presupune încrederea într-un program imediat, ci se traduce prin dizlocarea reprezentărilor caracteristice curentelor culturale ale anilor '20. Această epocă privilegiată este calificată de istoricul literar George Călinescu drept "momentul 1919". În 1941, Călinescu oferă publicului românesc o amplă frescă a literaturii din secolul al XVI-lea pînă în secolul XX, lucrare reeditată în 1986 și considerată un text de referință. Acest moment este privilegiat și datorită lansării revistei Sburătorul, în aprilie 1919, ale cărei prime numere cunosc un mare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a salutat pe soldații SUA aflați în tribună grație companiei de asigurări John Hancock. Apoi, așa cum a spus-o Haynes Johnson: "în timp ce camerele de luat vederi se roteau, filmînd rîndurile aclamatoare, soldații care făceau valuri, comentatorul a arătat înspre o frescă pictată pe peretele stadionului. Era înfățișat un vultur năpustindu-se în picaj asupra prăzii. Săritor ca întotdeauna, în timp ce camerele de luat vederi arătau fresca lent, comentatorul a citit tare mesajul scris acolo: "Go Desert Shield, Beat Iraq" (Hai, Scut al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
luat vederi se roteau, filmînd rîndurile aclamatoare, soldații care făceau valuri, comentatorul a arătat înspre o frescă pictată pe peretele stadionului. Era înfățișat un vultur năpustindu-se în picaj asupra prăzii. Săritor ca întotdeauna, în timp ce camerele de luat vederi arătau fresca lent, comentatorul a citit tare mesajul scris acolo: "Go Desert Shield, Beat Iraq" (Hai, Scut al Deșertului, bate Irakul)." (Washington Post, 4 ianuarie 1991: A2) Există de fapt conexiuni interesante între fotbalul american și război, patriotism și sport, în imaginația
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam de prin anii premergători primului război mondial și până în prezentul scrierii romanelor, anii ’70 și ’80 ai secolului al XX-lea. În romanele cu acțiune „de epocă”, cum ar fi Dealul viilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat în special Tornada (1980), frescă plină de dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei (1994), primul volum al unei calde și ample evocări a lui Eftimie Murgu și a timpului său. Deși privesc epoci diferite, romanele au în comun dorința autorului de a reînvia specificul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
Mihai Ungheanu, Ion Marin Almăjan, „Întoarcerea spre asfințituri”, LCF, 1985, 32; Eugen Dorcescu, Măiestria artistică, O, 1985, 7; Alexandru Ruja, Vocea istoriei, O, 1986, 18; Artur Silvestri, Un posibil ciclu romanesc, LCF, 1989, 13; Olimpia Berca, Ion Marin Almăjan. O frescă a Banatului tradițional și modern, O, 1989, 36; Adrian Dinu Rachieru, Ion Marin Almăjan, „În afara gloriei”, „Banatul”, 1994, 5; Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; H. Zalis, Ion Marin Almăjan, „În afara gloriei”, FLC, 1995, 3-4; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
ostilităților, istoriografia românească s-a ocupat pe larg de evenimentul care a adus independența României, dorința de veacuri a românilor. Printre primele realizări se numără și Răsbelu orientale ilustratu, lucrare a lui A. P. Allesei și Massimu Popu,care reprezintă o frescă a situației din sud-estul Europei, începând din 1875 și până la încheierea războiului. Autorii considerau chestiunea orientală un rău învechit ce muncește Europa de multă vreme, văd în Turcia un punct de întâlnire al tuturor rivalilor Constantinopolului, un punct al echilibrului
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
soarele se amuza crăpând costișele și văile, în vreme ce pământul scrâșnea din dinți...Golful se ivi în toată splendoarea sa: un amplu semicerc înțesat de ferestre semănând cu niște guri înfometate și agitate. Prin intermediul lui Campanella Maffia izbutește să ne ofere fresca unei epoci, a unei condiții umane, sociale și spirituale pe care aroganța cuceritorilor și supușenia celor învinși au sufocat-o, el ne poartă în miezul filosofiei și istoriei lui Campanella cu ușurință, știind să expună pe înțelesul tuturor gândirea lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
secolului al XIX-lea. Cu mijloacele tradiționale ale romanului realist, se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe idei sociale. „Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu). SCRIERI: Robii, București, 1934; Nedeia din Poiana Miresei, I-III, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe idei sociale. „Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu). SCRIERI: Robii, București, 1934; Nedeia din Poiana Miresei, I-III, București, 1955-1964; ed. 2, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
dacă nu a unui sinod". Biserica românească pierduse legătura cu izvoarele gândirii patristice la care Nae Ionescu făcea apel în această campanie a cărei semnificație ierarhii nu au înțeles-o deloc, diabolizând-o. O probă a acestei diabolizări este chiar fresca din tinda Bisericii Patriarhiei în care Patriarhul a pus ca Nae Ionescu să fie reprezentat sub formă de diavol. Campania pascală din 1929 privea o altă încălcare canonică, și anume: fixarea Paștilor la o dată ce nu corespundea nici cu canoanele Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
preot la Biserica Sfântul Anton din București (1952-1978); unul dintre redactorii revistei Logos. Revue internationale de synthèse chrétienne orthodoxe; traducător, autor de lucrări teologice, dintre care amintim: Jertfă de seară (1927); Problema religioasă în țara noastră (1933); Simbolurile euharistice în frescele din catacombe (1937); Orientări creștine (1937); Sufletul preotului în luptă cu ispitele (1943); Icoana Maicii Domnului (1944) etc. 14 N. N. Glubokovsky (1863-1937), o figură de prim rang a teologiei ortodoxe, plecat în 1921 de la Petersburg la Universitatea din Belgrad, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
consumate în perioada cea mai seismică a istoriei contemporane. Limitat, orizontul acestui tânăr ce nu izbutește nimic din ce își pune în gând nu încadrează un spectacol al răsturnărilor și prefacerilor social-istorice, iar romanul nu devine o cronică sau o frescă, cu toate că dezvăluie unele consecințe ale procesului de restructurare socială. Istoria e absorbită de geografie. Discontinuă, istorisirea e o succesiune de momente, de frânturi de viață, un potpuriu de situații, un caleidoscop. Plecat din satul de baștină, copil, Ion Mohreanu, pierzându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]