5,324 matches
-
de tip Occupy. Acum, mii de tineri americani se convoacă pe rețelele de socializare în diferite locuri și se bat ca chiorii, fără nici un motiv explicit. Sunt tineri care și-au pierdut case, locuri de muncă, venituri etc., acumulînd numeroase frustrări în condițiile în care pentru criza economico-financiară nu s-a găsit nici un vinovat, iar establishmentul e bine mersi. Sunt tineri nu foarte spiritu alizați, lipsiți de un Dumnezeu, tineri pentru care cultura însemna un shopping și care acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ideologiei, în care lipsesc orice certitudini. Vechile obsesii intelectuale vor deveni tot mai fragile și iluzorii. Uitați-vă la comportamentul noii generații. Ce-i mînă în luptă pe tinerii greci, francezi, spanioli, sau danezi? Eu cred că mai cu-rînd o frustrare subconștientă și un imbold in-conștient spre a schimba temeliile lumii, civilizația actuală. Pentru că ce atacă ei, în furia lor devastatoare? Atacă sediile puterii politice, atacă bănci, magazine, adică tocmai simboluri ale actualei civilizații occidentale, mercantiliste, consumatoriste și corupte. Orice civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
față rușii acestei provocări? După părerea mea, nu. Poate "Mama Rusia" să renunțe la crispările ei naționaliste? Iarăși, nu. A doua provocare majoră o reprezintă administrarea perioadei de după războiul rece, înlocuirea vechilor scheme de gîndire. Foarte greu, mai ales după frustrările din era Elțîn. Poa-te Rusia, cu toate acestea, să se reafirme într-o manieră credibilă și constructivă, printr-o abordare multilaterală și cooperantă? Poate ea să renunțe la mentalitatea de fortăreață asediată? Mai degrabă cred că rușii vor fi incitați
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
voi insista asupra lor, mă interesează aici tipologia respectivă, fenomenul ca atare, supracompensarea care se produce. Oamenii mici au, de obicei, o mare putere de muncă și chiar muncesc mult, în dorința subconștientă de a-și trata astfel neastîmpărul interior, frustrarea care-i macină. De multe ori, își aleg partenere de viață mai înalte, parcă pen-tru a demonstra că nu sunt cu nimic mai prejos, deși viața alături de ei e greu de suportat, pentru că în intimitate sunt niște mici tirani. Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pornire diabolizantă. Desigur, bilanțul uman și social al societății de hiperconsum nu este chiar roz, dar este el negativ în toate aspectele sale? Dacă această societate nu e tocmai paradis, ea nu seamănă totuși nici cu infernul singurătății și al frustrării, așa cum susțin denigratorii ei obișnuiți. S-a făcut oare vreun progres pe calea fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede la plăceri tot mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însă problema de a ști dacă această funcție consolatoare explică integral pasiunea consumeristă. A cumpăra nu înseamnă decât a încerca să uiți? După mine, răspunsul e nu: în escalada actelor cumpărării există și altceva decât o diversiune destinată să atenueze frustrările. În faza III, consumul nu poate fi considerat exclusiv ca o manifestare deturnată a dorinței, ca un derivativ: dacă este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Auzim frecvent vorbindu-se de muncă ca despre un chin: de ce nu se întâmplă oare același lucru în cazul activităților din timpul liber? Adaug că, dacă o mare parte dintre salariați doresc să poată munci mai puțin, majoritatea persoanelor încearcă frustrarea de a nu putea face mai multe în timpul liber și în vacanțe. Actul cumpărării ca plăceretc "Actul cumpărării ca plăcere" Dar nu este suficient să subliniem noua preponderență a pieței divertismentului. Pentru că, în zilele noastre, chiar și consumul de bunuri
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reduse la cea mai simplă schemă, fiecare dintre ele fiind patronat de o figură mitologică emblematică. Conform unei prime teze, societăților consumeriste le corespunde un sistem de stimulări nesfârșite a nevoilor, sistem care sporește cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau al dezincarnării plăcerilor? Civilizația eficacității generalizate sau eliberarea plăcerii simțurilor? Un nou carpe diem sau adâncirea dificultății de a trăi? Mai precis, aceste perechi de opoziții sunt realmente pertinente? Și ce-i cu toate aceste obstacole în calea fericirii: frustrarea, decepția, invidia? Repetăm spusele lui Saint-Just, potrivit cărora fericirea e o idee nouă în Europa, dar cum să le credem când utopia politică devine evanghelie sau condiționare sanitară, cult închinat traiului mai bun, timpului liber și divertismentului? La fel, de unde
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile și decepțiile majorității oamenilor. Euforia ține capul de afiș, dar dezolarea ființelor crește pe zi ce trece. Opulență materială, deficit de fericire; proliferarea bunurilor de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însoțită de bucurie și de entuziasm, creșterea nivelului de trai ar genera mai degrabă tristețe și insatisfacție în cazul majorității oamenilor. Această constatare este valabilă și acum. Cum se explică aceasta? De ce oare consumatorul din țările bogate încearcă sentimente de frustrare și de nemulțumire crescânde? De ce bucuria de a trăi a lui homo consumericus nu se înscrie pe aceeași curbă ascendentă ca și bunăstarea materială? Asupra acestor chestiuni, o teză a lui Scitovsky, devenită celebră, nu este, credem, lipsită de interes
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de confort, cât pentru a evita inconvenientele ce rezultă din renunțarea la ele. Asemenea unui toxicoman, consumatorul modern este dependent de confort: ceea ce-l motivează mult mai mult decât nevoia unor satisfacții suplimentare este dorința de a evita jena și frustrarea provocate de întreruperea unei obișnuințe 2. Desigur, beneficiem de facilități tehnice, dar prețul adevărat este reducerea intensității plăcerilor, viața noastră de confort fiind săracă în satisfacții pozitive. În ochii lui Scitovsky, aceasta e una dintre rațiunile care explică faptul că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plăceri, nemulțumiți, contrariați, consumatorii întorc spatele căutării fericirii private și se orientează către acțiunea publică 7. Aderând la o mișcare de protest, mobilizându-se pentru o cauză colectivă, oamenii caută o altă cale spre fericire, presupusă a-i scuti de frustrările unei existențe pur egoiste și private. Oricât de stimulante ar fi, aceste analize ridică numeroase întrebări. Ce loc ocupă realmente decepția în experiența consumatorului hipermodern? Este adevărat că ea se răspândește în aceeași proporție ca și bunurile de folosință îndelungată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
totul altceva. Câtuși de puțină proastă dispoziție și amărăciune: pur și simplu, obișnuința vag indiferentă a consumatorului cu ele. La urma urmei, achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată lasă în urma ei o dâră uimitor de firavă de decepții și de frustrări. Fenomenul e remarcabil, distonând cu spiritul general al epocii: într-adevăr, ce nu este astăzi obiect de suspiciuni și de proteste? De-acum înainte, cetățenii se declară masiv dezamăgiți de partidele politice, de stat, de sindicate, de întreprindere, de muncă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
global, era confortului consumerist nu încetează să ofere stimulente prin intermediul schimbării, al posibilităților de a experimenta plăcerea și al „călătoriilor” legate de permanenta înnoire a produselor. Criticii societății bunăstării de masă au pus adesea accentul pe problemele „pseudosatisfacerii” (Debord), ale frustrării și anxietății: ei au neglijat prea multă vreme forța ei de inovare ca sursă de satisfacții cât se poate de reale. Structura modului de hiperconsum împiedică recunoașterea dușmanului stimulării și al plăcerii reperat de teoreticienii decepției și ai economiei fără
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
clasă este trăit acum ca o umilință, ca o rușine individuală. Astfel, în inima planetei Bunăstare crește sentimentul de a fi inutil pe lume, de a fi „folosit” și apoi „aruncat”, de a fi eșuat în toate. În paralel, tematicile frustrării profesionale și ale suferinței în câmpul muncii capătă o nouă importanță. Acum, cadrele însele, în număr mereu mai mare, își exprimă deprimarea și se declară nemulțumite, „desprinse” de întreprindere, trădate în încrederea investită în ea, frustrate în ce privește realizarea propriilor aspirații
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reprezintă aproape 25% dintre posturile retribuite în Franța -, lipsite de interes, prost remunerate, supuse regimului precarității și flexibilității și îndeplinite uneori de posesori ai unor diplome. Job-uri ingrate care oferă puține posibilități de promovare, care alimentează adesea sentimentele de frustrare și forme de suferință necunoscute până acum. Teama de concediere, hărțuirea morală, posturile neînsemnate, scepticismul în ce privește viitorul întreprinderii, lipsa recunoștinței: o prăpastie se sapă între așteptările individualiste de împlinire subiectivă și realitatea profesională. În spatele promisiunilor triumfaliste ale întreprinderii de „tipul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
raporturile tot mai dificile cu sine și cu ceilalți. De fapt, individul nu-i atât strivit de consum, cât obligat să se închidă în sine; bucuriile materiale sunt reale și diverse, dar ele nu se înmulțesc decât în paralel cu frustrările existențiale, cu îndoielile și insatisfacțiile încercate în legătură cu propria persoană. Eșecul nu este al consumatorului, el amenință individul-subiect și existența lui intimă. Ironia epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
existența lui intimă. Ironia epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine și sine, dintre sine și ceilalți, dificultatea de a exista ca ființă-subiect. Dorințe, frustrări și publicitatetc " Dorințe, frustrări și publicitate" Decepție, frustrare: în procesele intentate universului consumerist, publicitatea ocupă, după cum se știe, un loc de prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
epocii: civilizația hipermărfii a generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine și sine, dintre sine și ceilalți, dificultatea de a exista ca ființă-subiect. Dorințe, frustrări și publicitatetc " Dorințe, frustrări și publicitate" Decepție, frustrare: în procesele intentate universului consumerist, publicitatea ocupă, după cum se știe, un loc de prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
generat mai puțină alienare față de lucruri, dar a accentuat dorința individului de a fi el însuși, dezbinarea dintre sine și sine, dintre sine și ceilalți, dificultatea de a exista ca ființă-subiect. Dorințe, frustrări și publicitatetc " Dorințe, frustrări și publicitate" Decepție, frustrare: în procesele intentate universului consumerist, publicitatea ocupă, după cum se știe, un loc de prim rang. „Maltratând” consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu numai de a manipula-standardiza-îndobitoci
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
numai de a manipula-standardiza-îndobitoci oamenii, dar și de a constitui o capcană diabolică, ce adâncește la nesfârșit insatisfacția lor. Spectacol euforic, ea contribuie la propagarea unei nefericiri cronice; sub domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui Galbraith, ne furnizează modelul ei paradigmatic. O reamintesc pe scurt. În economiile opulente, nu mai e vorba doar de a produce mărfuri, ci este
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ezită să vorbească de un „fascism soft”, cu aplicații la toate dimensiunile vieții. Auzim mai peste tot proteste contra „tiraniei mărcilor”, al cărei resort principal este „condiționarea” publicitară. Publicitatea apare mereu nu numai drept cheia de lectură a mecanismelor de frustrare caracteristice noilor societăți de piață, dar și ca simbol al instituțiilor care reușesc să pună stăpânire pe oameni, să le remodeleze stilul de existență. Sunt oare justificate aceste atacuri? Ceea ce am dori aici este să le reexaminăm. Cum trebuie gândit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este puțin receptiv la imaginile ce înfățișează stațiuni montane; dacă nu vă place whisky-ul, niciun afiș nu vă va convinge vreodată să-l cumpărați. Publicitatea propune, consumatorul dispune: ea are puteri, nu are toate puterile 17. Și dacă generează frustrare, aceasta se întâmplă numai în limitele a ceea ce corespunde gusturilor consumatorului. Fie, se va zice, dar puterea înzecită a publicității nu-i mai puțin manifestă într-o multitudine de fenomene. Dovadă, amploarea socială a imperativelor de a cumpăra, ca și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
publicității și cu sentimentele de urgență pe care le provoacă. Aceasta ar fi „tirania” ordinii publicitare care, propagând o cultură a satisfacerii imediate a dorințelor, ar ajunge să destructureze organizarea psihică a consumatorilor, să dezarmeze omul în fața așteptării și a frustrării, să anuleze distanța dintre ființa lui și seducțiile pieței. Această lectură „paranoică” a publicității trebuie repusă în discuție. Publicitatea instituie oare domnia frenetică a momentului și a consumului irepresibil? Cum să înțelegem, în acest caz, faptul că în Europa procentul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]