4,454 matches
-
tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îngrijite și eficiente, și lui Darcey, cu toate că râdea de gemene când foloseau această expresie, îi plăcea să-și închipuie că era o femeie de oțel care emana autoritate, în costumul ei sobru. Din păcate, acest portret era deseori sabotat de fusta ei Donna Karan prinsă din greșeală în desuuri, de un fir deșirat care înainta amenințător în dresurile marca Wolford, sau (cel mai negru coșmar al ei) de poticnirile care o trânteau la pământ în cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nou produs pentru păr care apărea pe piață, iar placa era cel mai important aparat din viața ei. Îi plăcea această imagine severă. Era o avertizare pentru cei din jur să nu se pună cu ea. Costumul său negru, cu fusta mulată și sacoul făcut la croitor, peste o cămașă gri-cărbune, toate acestea o făceau să arate aproape înfricoșător de eficientă. Iar asta îi plăcea. Era mai bine decât să arate frumoasă. Vorbise odată cu mama ei despre avantajele frumuseții, resemnată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu InvestorCorp. Poate că ar trebui să caute altceva între timp. Nu mai era cu caș la gură și fără experiență, ca atunci când se alăturase companiei. Oamenii din branșă o știau acum și o apreciau. Și totuși... Își șterse de fustă palmele brusc asudate. InvestorCorp era altceva. Și nu doar pentru că până și recepționerii din birourile americane absolviseră Harvardul. N-ar fi trebuit să cedez, își zise Darcey. N-ar fi trebuit să mă las târâtă în toată povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mine, recunoscu Darcey. Se pare că eu nu am evoluat așa spectaculos. —Ba sigur că da, spuse Aidan fidel. Ești splendidă. Îmi place rochia la nebunie. Darcey nu știa dacă să-l creadă, pentru că, deși de obicei se îmbrăca în fustă și bluză la birou, acasă purta invariabil blugi. Reducerea de douăzeci la sută îi strecurase în minte ideea că ar fi putut arăta bine într-o rochie diafană și feminină, cu imprimeuri de trandafiri roșii; o rochie despre care vânzătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pământ de rușine. Totuși, e o schimbare drastică, stărui Darcey. Niciodată n-ai fost foarte interesată de haine. Erai așa de serioasă cu părul tău drept - cum mi-am dorit și eu întotdeauna să-l am, după cum știi - și cu fustele și bluzele tale ca scoase din cutie. Nieve ridică din umeri și bătu cu degetele ojate în coapsă. —Max m-a pus să fac toate astea, zise. Spunea că îl dezamăgesc pentru că nu mă aranjam ca lumea când mergeam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
stația de pe Liverpool Street. Pe dinafară, arăta ca un om normal. Cheltuise o groază de timp și energie încercând să arate ca o femeie eficientă pentru interviul cu agenția de plasament, așa că se integra perfect între toate angajatele biroului, în fustele lor îngrijite și sacourile făcute la croitor. Avea un costum bleumarin și își îmbibase părul cu fixativ ca să-l facă să arate ordonat. Oricine ar fi văzut-o pe stradă ar fi crezut că avea deja o slujbă într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
supărată? De ce mănânc de două ori mai mult când sunt stresată? E motivul pentru care costumul ăsta ar trebui să fie cu două numere mai mare. Se opri în fața unui local. Trebuia să mănânce, cu toate că asta ar fi făcut talia fustei, deja strâmtă, să pară și mai strâmtă. Intră și își cumpără un sendviș, care era proaspăt și crocant și care o înveseli imediat. Și apoi observă că localul făcea angajări. Nu pot să lucrez aici, mormăi ea pentru sine. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ei, astfel de veșminte se asociau cu seara aceea oribilă când crezuse că avea să se logodească și nu fusese așa. După acea experiență, garderoba ei se schimbase definitiv. Nici înainte nu fusese foarte feminină - întotdeauna preferase blugii și tricourile fustelor -, dar de când cu seara aceea, nu îndrăznise să mai poarte nimic drăgălaș și, cu foarte puține excepții dictate de ocazie, hainele ei de zi erau în general costume negre sau bej pentru serviciu, plus blugii decolorați pe care îi purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu fosta lui soție. Poate că nu putea face față situației. El era mai important pentru firmă decât ea. Astfel că, pe măsură ce se apropiau de birourile companiei, simțea emoțiile dându-i ghes și mai tare. Își șterse palmele transpirate de fustă. —Darcey. Mă bucur să te văd. Gordon Campbell îi zâmbi larg când o văzu intrând în sala ședințelor de consiliu. Ceilalți membri, care deja se aflau acolo cu câte o cană de cafea în mână, o salutară și ei. —Cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urme - cele mari, ale bocancilor lui, iar cele mici, ale ei. Se așezară pe o buturugă de pin și cântară împreună un colind, apoi, când ea se plânse de frig, Neil o luă în brațe și își strecură mâna pe sub fusta ei scurtă de stofă; ea chicotea spunând că o să-i înghețe fundul, dar el o asigură că avea mijloacele lui de a-i ține de cald... Darcey se făcu roșie ca sfecla aducându-și aminte și speră că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la agentul imobiliar. Poate că în tot acest timp problema a fost că nu am înțeles care e visul meu cu adevărat. Tot drumul de întoarcere în oraș o lăsă pe femeie să vorbească despre diverse proprietăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Iar chefliul Bachus mă îndrumă. 22 septembrie 2011 Amintiri am venit pe lume cu nesomnul sub pleoape semăn cu mama îmi legăna țipetele pe picioare apoi pleca la apaca așa s-a croit destinul meu între două rochii și o fustă tata purta întotdeauna cravată se trezea cu noaptea în cap până la vulcan mânca o pâine era șofer ducea cu raba tone de vise le deșerta într-o groapă de la marginea orașului îmi aduc aminte parcă ar fi fost ieri alături de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ies. Când am ajuns Înapoi În Alexanderplatz, am descoperit că aveam un vizitator În anticameră. Era o femeie bine-făcută și foarte Înaltă, Îmbrăcată cu un costum din material negru care Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de mort și cu doi șerpi înnodați în față. În locul brațelor, alți doi șerpi. Iar în loc de picioare, gheare de acvilă. Văzînd-o, oricât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul ăla? Tulburarea care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea lui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ignorat complet de colegii care, în grupuri plictisite, așteptau să vină mașinile, ironizîndu-se unii pe alții pentru țoalele de stradă, moderne și bătătoare la ochi, care le înlocuiseră veșnicele uniforme: tangaleji cu ținte și franjuri, cămăși "cu păr pe piept", fuste mini și pantofi "ortopedici" butucănoși. Unii dintre ei cântau obișnuitele cântece porcoase care mi-au umplut adolescența ca un strat gros de jeg în urechi, pe care mi le amintesc și acum ca pe niște imnuri repulsive ale acelei lumi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai îndepărtate și mai umbrite, se vedeau siluetele celor care se-mbrățișau. Mâinile băieților știau mai multe decât ei. Știau să intre ușor sub bluza fetelor, să mângâie pielea subțire și caldă a interiorului pulpelor tot mai sus, 66 sub fustele de material aspru. Cele mai multe erau încă niște fetițe, dar unele se lăsau pipăite de puștanii de lângă ele doar din lipsă de altceva. Se amuzau să geamă câteodată teatral, ca să-i simtă cum înnebunesc de înfierbîntare. După câteva ore, în dormitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în ochi, urmărind cum pupilele i se dilată și i se contractă încet. Brusc, mi-a apucat mâna și, ridicîndu-și fusta mini, mi-a lipit-o de chiloții de dantelă, prin care i-am simțit o clipă sexul tare și umed. Și-a lipit apoi gura îngrozitoare de-a mea. Atunci am luat-o la fugă, cu părul zbârlit și cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
locul ei real, cu zece ani înainte de Lulu! Acele câteva vorbe însoțite de un unic gest - mâna mea trasă cu forța spre sexul său -, care-mi induseseră nevroza, care-mi fragmentaseră conștiința și pentru care Lulu, înconjurat ca de-o fustă murdară de fantasma Budilei, fusese doar o mascul și un culoar de acces, au răsunat o singură dată, așa cum -- îmi amintesc, în sfîrșit! - le auzisem cu adevărat în copilărie, la vârsta de șapte ani. Am recunoscut acum vocea lui Dan
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mare decât a lor, Corina cu brațul drept în pieptul lui Theo, el dedesubt, Ții minte când eram copii?! Theo o întreabă și ea își amintește, eu nu mai fac parte din acesată scenă, dar privesc cu atenție, Corina poartă fustă lungă portocalie, ușoară, Da! Erai atât de rău cu mine! Eu?! Uimit Theo de aducerea aminte a Corinei, Da! Tu! o rostogolește pe podea, Theo! Fii cuminte! Răule! Am să-mi strig copiii în ajutor! El râde cu privirea opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pădure, e soare mult și curtea mănăstirii e plină de oameni, sărbătoare, dar eu sunt prea mic ca să-mi amintesc ce sărbătoare o fi fost, încă nu mergeam la școală, o urmăresc de două zile de când a apărut la mănăstire, fustele ei colorate și lungi mi-au atras privirile încă de când a intrat în biserică aruncându-se smerită la picioarele părinteluui Ioan, capul învelit într-o broboadă groasă de lână, și sunetul dulce al clopoțeilor care-l cheamă pe copilul Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]