7,117 matches
-
la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată, cu clanță boantă de alamă coclită sub care se vedea, indecentă, gaura cheii. Tensiunea din mine, frica aceea, curiozitatea, dorința aceea, răul acela ajunseseră la culme. Am privit cheia de aur. Eram sigură că se potrivește. Și chiar atunci m-am trezit, cu o stare proastă, de neliniște și frustare. Ziua a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerul înstelat în capătul străzii perpendiculare pe strada noastră. Era o clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe în zidurile coșcovite. Acoperișul în pantă nu mai avea țigle și în el se deschideau breșe largi, negre. Mai fusesem o dată, ziua, în acel loc. Mă plimbasem cu Puia prin clasele goale, cu băncile distruse, cu câte o tablă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făceau să se accelereze procesul de fuziune din inima stelelor și care producea materia înconjurătoare, melodiile care provocau explozia stelelor ajunse la o masă critică, formând minunatele supernove, care chirceau stelele mai mici până ajungeau pitice albe, pulsari sau disperate găuri negre, pe unde materia se pierdea într-un alt univers. Era suprafiresc să fii în stare să privești cum miliardele de stele galbene, alb-strălucitoare sau albăstrii, aglomerate în păienjenișul plat, rotitor al galaxiei, cele mai multe fiind sisteme duble sau chiar multiple
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
forme sunt de o rară frumusețe, de parcă n-ar fi de pe lumea asta... Înțelegi ce vreau să spun? - Înțeleg, mon General. - În timp ce altele par mai stranii, seamănă cu peșterile de munte, sau cu rocile din fundul mării, sau cu vreo gaură de vulcan după erupție... Înțelegi toate cuvintele? - Înțeleg, mon General. - Și când vom da draperia la o parte, și te vei trezi deodată în fața atâtor forme necunoscute, și te vei vedea și pe tine mișcîndu-te între ele - dar foarte probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut pușcărie, o fi scăpat, n-o fi scăpat, o mai fi trăind ? El știe... Cam p-atunci a-nceput ea să vie la madam Ioaniu. Nu mai avea ele bani, nu mai avea de niciunele, se vârâse ca-n gaură de șarpe, la ele lucra mai mult pe datorie, ce să se procopsească ? Avea ea ș-alte cliente p-atunci, Zahareasca, aia de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de vizavi, în dreptul cămării, un cuib fumuriu : fire lungi de păianjen tremură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să se bocească, qu’elle allait pleurer toutes les larmes de son corps, și, pentru a amâna trista priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă, pentru că și ea are o gaură neagră în loc de clanță. Ce bric-à-brac ! Ce frig îți este ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă, pentru că și ea are o gaură neagră în loc de clanță. Ce bric-à-brac ! Ce frig îți este ! Și dacă Niki n-ajunge mai repede, mai repede, ce-ai să te faci tu ? Cum ai să scapi de operația pe care domnul Ialomițeanu și Margot o pregătesc ? Dacă ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că se făcea brad nu mă refer la bradul de acum ,care se împodobește foarte frumos cu instalații și ghirlande și multe altele. Atunci se rupea o creangă dintr-un copac și se punea într-un scăunel, care avea o gaură în mijloc. Acea creangă se împodobea cu nuci, mere și bomboane, iar în glumă se punea câte un cârnat. 5. Cum petreceați Crăciunul? Prima zi de Crăciun toți credincioșii mergeau la biserică ,iar celelalte zile le petreceau alături de familii. Tinerii
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA VĂLENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După două ore sub acest cer care se scurge prin noi am senzația că nu mai am trup, că plutesc fără repere, suspendat Într-un fel de nicăieri pașnic. Un moment ca o lecție care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl pe dinți, apoi pe față - deși o simt fierbinte, incendiată, e palidă. E o față de ticălos. E fața unui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac contrabandă cu marfă din Italia, mă rog, o mulțime de alte mărunțișuri dintr-o lume mai bună), așa că Încet-Încet Îmi dau seama că există speranță, nu e totul pierdut. Nu, nu e totul pierdut, chiar și vîrÎți Într-o gaură În pămînt plină cu lăzi cu o muniție care nu va folosi niciodată la nimic - sînt doar un pretext ca să ne chinuim noi cu ele. E 10 decembrie și nu ninge, deși ar fi bine; e mai mult ceață și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut un astfel de steag chiar și pe un camion militar. — Vezi tu vreun lunetist? Nu bag mîna În foc că Securitatea nu are cîteva duzini de asasini ascunși prin oraș, dar simt că dacă nu mă sui pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e iar zi, deși clima tot nu ține cu noi, așa că nu e chiar zi, din biroul comandantului se aude un radio din care se prelinge o muzică neașteptată, Duran Duran nu cîntă, ci flutură un steag enorm cu o gaură enormă În el (Wild Boys), În ușa comandamentului apare un maistru militar care scuipă chiștocul țigării dintre buze spre peluza de gazon veșted, acoperit cu un deget de zăpadă udă, și mă Întreabă, de parcă aș fi un fel de oracol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
episod care ar fi ajuns În manualele de istorie... Da, Craiova arată altfel. Totul e la fel, dar arată altfel. Arată altfel pentru că toate străzile sînt Îmbrăcate În afișe și pentru că la fiecare colț de stradă sînt steaguri cu o gaură În ele, iar această gaură (e adevărat, dizgrațioasă) e ceva care Îți dă amețeli și te umple de speranță. Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În manualele de istorie... Da, Craiova arată altfel. Totul e la fel, dar arată altfel. Arată altfel pentru că toate străzile sînt Îmbrăcate În afișe și pentru că la fiecare colț de stradă sînt steaguri cu o gaură În ele, iar această gaură (e adevărat, dizgrațioasă) e ceva care Îți dă amețeli și te umple de speranță. Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că magazinele au tot felul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tine, cu... Aha, și plin texte. Îl cunosc, un bandit, sîntem prieteni. Păi și zici că e cu tine În unitate? Na, că vă găsirăți și rude, a consfințit Rică noua Împrietenire). Sau că există undeva În gardul spitalului o gaură special amenajată, un fel de poartă clandestină oficială pentru amatorii de evadări. Duminică după-amiază, prin oraș, cu Andi și cu pantofii mei sport nou-nouți. Surpriză, surpriză, dar acum n-o să stau În casă, Încălțat În Pume, uitîndu-mă la televizor. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
podeaua camerei e albastră, homunculii mișună și oricît mă străduiesc să-i calc nu reușesc să strivesc nici unul, dar Încep să-mi folosesc puterile mentale, Îi adun pe toți Într-o grămadă și mă Încordez, ca să-i Îndes printr-o gaură de aerisire În perete. SÎnt ca un covor albastru care freamătă amenințător, mă scutur de oroare. O vreme reușesc să-i Împiedic, dar sînt foarte mulți și-mi scapă... În cele din urmă, reușesc să fug pe altă ușă și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am ieșit din post. M-a luat cu el la frate-său, care locuiește În blocurile militare, dincolo de șoseaua care vine spre unitate din șoseaua principală. Cum am ieșit din unitate? În toate gardurile din această țară există măcar o gaură. Singura problemă e tufa de urzici care o ascunde. Piloții au o viață mișto. Și nu sînt toți niște animale, ca tîmpitul ăla care era OS și care-și dădea În petec În corpul de gardă, probabil că nu era
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urât, care-i ținea însă pe tinerii temerari la distanță de poznele Poznașului. Bazinul era zgrunțuros, masiv și neornamentat, construit din piatra locală gălbui-cafenie. Avea un diametru de vreun metru și jumătate și o adâncime de un metru, cu o gaură sau o crăpătură la mijloc, în locul de unde izbucnea apa opărită, ce se revărsa apoi mai departe. Exista o părere generală că apa țâșnea „de la sine putere“, din măruntaiele pământului, și nu era canalizată prin sistemul central. Ghidul oficial al stațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi pierit pentru moment graiul, ceea ce o făcu pe Alex să se simtă mai la largul ei. Îi adresă un surâs. — Foarte amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tare: — Cere-i lui Pearl să mai aducă un pahar. Hattie se repezi afară din cameră. În hol se ciocni de Pearl care își continua rolul de subretă ascultând la ușă, ba chiar aplecându-se ca să furișeze o privire pe gaura cheii. Mai vrea un pahar, spuse Hattie cu răsuflarea tăiată. Pearl zbură la bucătărie și se întoarse cu un pahar. Cele două fete nu schimbară între ele nimic de natura unui semn cu ochiul sau vreun semn din cap, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]