KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...200 >

4,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

mai suport. Trebuie să ies de aici. Acum. Fără să mă uit la nimeni, mă ridic și ies cu pași mari din sală. Pornesc pe coridor, incapabilă să mă gîndesc la altceva decît la un singur lucru. Să-mi iau geanta și să plec. Acum. Intru În departamentul de marketing pustiu, În care telefoanele sună Într-o veselie. Obiceiul Îmi e prea Înrădăcinat ca să le pot ignora. — Alo ? zic, ridicînd un telefon la Întîmplare. — Așa deci ! aud glasul furios al Jemimei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
care-i dă drept ai ei. Oare la ce pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mîini tremurătoare, cîțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mîna. Zice nu știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mîini tremurătoare, cîțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mîna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privește nesigur. Auzi, vrei să bei ceva ? Ceva care să te calmeze ? Pot să-ți fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adînc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sînt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicînd din umeri, iar Jemima trage aer În piept adînc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te dau În judecată pentru treaba asta. Și-aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și de inconfortabili ? zic ridicînd din umeri, iar Jemima trage aer În piept adînc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te dau În judecată pentru treaba asta. Și-aș putea să te aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ascult, nu mai vreau să... să... — Te simt În apropierea mea, șoptește Jemima, cu urgență. — ... te ating vreodată. În viața mea. Niciodată. Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mîini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. CÎnd ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt o mînă pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întîmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mine. Vreau să trec mai departe. — Ba nu ! răspunde Jemima. Emma, nu te prosti. Asta e marea ta șansă să te răzbuni. O să-l facem arșice. În viața mea n-am văzut-o pe Jemima atît de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai cîștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămîn privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta e o psihopată În toată regula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un zîmbet cît pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un zîmbet cald. — Trebuie să Înceapă, spune și mă privește curios. S-a Întîmplat ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sînt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Să nu spui nimănui că am plîns, zic, peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luîndu-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împînzește curtea, Îndreptîndu-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spre ieșire, stinge și lumina, adaugă Francesca, conducîndu-l pe Connor pe culoarul din mijloc al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gînd să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rîndul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsînd din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

o mașină pe care te poți bizui. E tipul de mașină preferat de poliție și mă simt În siguranță când opresc la semafor. Din cât se pricep răufăcătorii, aș putea fi un polițist În haine civile, cu un pistol În geantă. Chiar și așa, Într‑o seară, fereastra laterală a mașinii a fost făcută țăndări chiar În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru de care avea oroare Rosamund era să vadă noaptea șobolanii stând Încolonați În locurile de unde puteau urmări și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

în cale, cu polițiști, cu femei pierdute, cu un zarzavagiu... Oricum așa mergeam și eu prin ceață și mă desființam. Mi se părea ceva absurd și chiar a trebuit să mă opresc, că m-a apucat un râs în hohote, geanta mă deșelase, cădeam din picioare de oboseală și totuși parcă nu mai eram eu, ci un fel de vis al meu, făcut din mai nimic dar uite că-mi făcusem umărul zob! Înțelegi ce vreau să spun? Râdeam în mijlocul străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
pulovărul gri? Unde-s ciorapii? Uite-i, bine că nu-s rupți. Pantofii? E cam frig. Da, dar ghetele sunt așa de urâte. Acum la pieptănat. Și coșul ăsta de unde-a mai apărut? Fi-r-ar să fie! Eh, asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
izbutește. Repede își trage ciorapii, își pune pantofii, își îmbracă haina, îi închide nasturii de os. E gata. Ba nu, mai are ceva de luat, o carte, pe care i-a împrumutat-o mai demult. Surâsul Giocondei. O vâră în geanta cât un hârdău. Trage ușa după ea și coboară iute-iute cele patru etaje de trepte răsucite în formă de cochilie de melc marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea prin magazine, când deodată cineva m-a prins de braț și mi-a șoptit în ureche, „Trebuie să te duci la Oituz.” M-am întors, dar persoana dispăruse. Îmi răsunau doar cuvintele astea în ureche, în toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
îi putea vedea în toată frumusețea lor cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. - Dar nu spre a continua discuția v-am căutat, se veseli acela. Un alt coleg este analist financiar. Eu sunt un simplu curier. Car geanta asta diplomat pe care, din greșeală, am schimbat-o cu a dumneavoastră. La coborâre ați luat-o pe a mea, iar mie mi-a rămas a dumneavoastră. A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]