4,147 matches
-
de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau cu miile. Totdeauna veseli, umpleau prăvălia, glumind cu Stere. Alde Cristu, ăl mai pișicher, un hoțoman și jumătate, clipea din ochii săi mici, se scărpina după urechea găurită de care atârna un cercel de argint și-i spunea: - Merge? Merge? - Eh, răspundea în doi peri negustorul. - Fie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o tundea des cu degetele subțiri și albe. Linei îi era mai mare rușinea. Intrau alți clienți, se uitau la bolintinean: lucrul dracului, ei singuri în toată prăvălia, tineri 96 amândoi, sărea în ochi. Lumea începuse să vorbească. Ilie mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind cu zgomot din țoi. La urma urmei, fiecare cu treaba lui! Cârciumarul intrase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
putea să știe bine. Lina nu-i purta dușmănie. Bărbatului nu i-a spus nimic, se gândea numai cu spaimă la îndrăzneala lui Cristu. Într-o zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe masă și i-a zis: - Lasă polul dumitale și pleacă, dacă nu vrei să se întîmple o nenorocire! Untarul, alb, s-a ridicat fără să spună un cuvânt. Femeia tremura după tejghea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stăptn, și cu a lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și se mirau de ce neamuri are. Gazda o chemase și pe Aglaia de ajutor. Aceasta glumea cu oaspeții, așeza tacâmurile pe masă, fura câte un rachiu, u era mai mare dragul de belșugul altuia. Lina, înzdrăvenită, golise circiuma, trăsese obloanele la ferestre și acolo potrivise ospățul. Brutarul o pupase la venire, o privise - frumoasă fină își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe vremea lui Pazvante. Îi împuie capul celui tânăr până în Cațavei. Fusese la pârnaie, tăiase cinci ani sare, cărase hârdăul cu tâlhari vestiți, de la ei învățase meseria, mîn-caseră pâine mucegăită împreună, ce știa Paraschiv ce-i aia pușcărie? Ăștia nu glumiseră la viața lor! Aveau câte douăzeci pe suflet. N-ar mai fi terminat zulitorul cu basmele lui. Se apropiau de casa Didinei. - O boală am, mai zise el, ard cu cuțitul. Nu mă stăpânesc. Să nu mă-nfurie unu, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și nu mai știau de ele. 201 Paraschiv ținea în brațe pe una slabă și uscată pe care atârna rochia. O privea cu îndrăzneală drept în ochii osteniți și spunea: - Când te mai văd, cucoană, că tare mai ești șucară... - Glumești dumneata, râdea ea stingherită. - Ce vorbești?! Mie așa-mi plac femeile, mai obosite. Găina bătrână face zeama bună... - Fugi d-acilea, că râzi de mine... - Nu râd, mînca-ți-aș ocarina! Câțiva meseriași băteau cu conferi și deasupra lor căzu o ploaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i meargă bine. Când și-a văzut câinele cu sângele baltă sub el, -lau apucat dracii. Animalul își Ungea rana și avea o privire sfârșită, rugătoare. Chirică ținea la al lui ca la un copil. Încă la cârciumă mai glumea cu Spiridon: "Ehe, Spiridoane, păi al meu mă cunoaște după miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în curte? Da de unde! Ăsta nu-i stăpînu meu, zice, și mă latră. Păi stăpînu meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele își ținuse gura. Strigă la Gheorghe: - Treanță! -Ei? - Sîntem, mă, boieri? - Sîntem. - Avem, mă, ce ne trebuie? - Avem! - Sîntem cumnații lui Dumnezeu-piele goală? - Sîntem! Râdea Paraschiv, râdea Sandu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sufletul ușurat se apucară de treabă. Cânta ăl bătrân și freca ferestrele, lună le-a făcut. 244 - Cum scap de-aici, spunea, drept în Gălăgie merg, îmi iau un costum de țoale și m-astîmpăr... Mi-ajunge. - Pe osul tău? glumea cel tânăr. - Pe osul meu! Păi câtă bătaie am luat noi, oi spune și la morți... Numai că au trecut trei zile, și tot în beci îi țineau. Într-o seară, pe la opt, ușa de tablă s-a deschis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
colț. I-au dat jos într-o curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulți o dată. Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din care-i turnă în căușul palmelor. Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc un șervet! Intră în casă. Veta trecu pragul după el. Afară însera. Procopie aprinse lampa. Îi întinse prosopul moale, care mirosea a săpun bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare la părinți, abia o scăpau vecinii de sub picioarele lor. Nu glumeau lucrătorii! Degeaba voiau să le crească în frica lui Dumnezeu. Ei, toată ziua la muncă, de unde să aibă și grija copiilor? Și apoi trăiau laolaltă! De la șapte ani, zidarii își luau băieții la meserie. - Pe al meu nu-l fac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să zărească șanțul fortului și grăbiră într-acolo, părăsind drumul ca să scurteze. Vântul se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Alege morcovii, să nu care cumva să ne dea ceva mai bun... Văduva, cu poala plină, trecea pragul, potolindu-le: - Ho, nesătulelor, ho, că v-am adus... Și le împărțea morcovii reci și proaspeți. Tinca se uita la al ei, glumea cu celelalte, ca între bătrâni, despre sculele bărbaților morți și se apuca să ronțăie. Îi da mâna, că mai avea câțiva dinți, dar ce te faci cu celelalte, știrbe toate! Mița cerea un cuțit și se apuca să-și curețe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-i mai mângâie urechea cu șoptirile ei nențelese... el nu putea s-o creadă, precum nu poate crede nimenea-n lume la moartea unei ființi iubite. - Cezara, zise el lin, nu-i așa că tu mă-[ n]șeli, că tu glumești, că tu nu ai murit, cum poți tu muri?? Nici un răspuns. Deodată ochii lui se oțărîră... Dinții începură [ă ]- a-i clănțăni ca de friguri... el se temea - se temea de el însuși - de păreți, își întinse mâna spre cadavru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
M-am roșit și-mi plecasem ochii ca un băiat de școală surprins asupra găinelor de hîrt [i]e ce le face într-ascuns și pe sub bancă. Dar luîndu-mi inima-n dinți, pentru că, în fine, trebuia... - D-ta! zic. - Eu? Glumești, zise ea... și albul dat pe față nu putu opri ca fața ei să se înflăcăreze ca focul. Fondalul se lăsă cu desăvârșire la pământ, și noi rămaserăm după el. - De când te-am văzut, urmai, apucîndu-i mâna, ochii mei au
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
urâcios. Afară de - acestea, omul acesta mai era și nebun. Pustia știe cine-i pusese-n cap cumcă va deveni nu vodă, ci-mpărat - și adică împăratul lumii, pe când nu va fi decât o turmă ș-un păstor. Și el nu glumea de fel, vorbea c-un fel de convingere adesea urâcioasă despre planurile lui. Oameni de aceștia pe vremea aceea nu erau tocmai rari. Domnia o visa pân și cel din urmă mazil după căderea fanarioților, mai ales cugetând la ușurința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nu e lumea plină de femei? Plină, da, cum e plină de măști, cum e plină de morminte, cum e plină de dez [i]luzii. La danse macabre,... jocul morților... Privesc peste ei toți, cum râd, cum șușuie mătasa, cum glumesc, cum șoptesc cu șoaptele lor calde și îmbatătoare. Și peste o sută de ani ce-o să fie toți, toți din sala aceasta? O, ochi frumoși, o, sute de ochi strălcitori, o, sute de guri surâzătoare, o, sute de inimi tinere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
xe "Goldman"Goldman, sau lideri ai statului xe "Israel"Israel, ca Golda xe "Meir"Meir, Menachem xe "Beghin"Beghin, xe "Peres"Shimon Peres etc. „Nu poți să fii prim-ministru În xe "Israel"Israel fără să plângi În Templul Coral”, glumea semnificativ xe "Rosen"Rosen, dorind să sublinieze sensibilitatea conducerii israeliene la soarta colectivității evreiești din România. Din păcate, memoriile sunt marcate de un pronunțat egocentrism, care lasă un gol deranjant În jurul său. Un coleg cu mult umor asemăna optica rabinului
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
insultă”, spuneau angajații, „ce rost are să te mai chinui?”. În căutarea unei vorbe de Încurajare Bunica mea era o femeie deosebită. Venită din Germania, compensa lipsa de cunoștințe de limba engleză prin prezența sa impunătoare. În familia noastră, obișnuiam să glumim Întrebând-o În fiecare an ce-și dorește de Crăciun. „Freau doar o forbă bună”, spunea cu accentul ei abrupt. Dacă am fi știut că și ea Își dorea tot felul de cadouri minunate, la fel ca noi, ceilalți! Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pentru a-și relua locul pe scaun. În timp ce mă pregăteam să-i fac o fotografie de aproape, ea mi-a zâmbit fericită și a strigat: „Nu mai deschid o carte În viața mea!”. Cu mare bucurie spun acum că doar glumise. De fapt, ea a fost În spatele primului Târg Anual de Carte din Kentucky. Este o cititoare pasionată și caută neîncetat idei și concepte care s-o ajute În munca ei. Din păcate, conform statisticilor, reprezintă o minoritate. Studiile arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe cineva de rău pe la spate, pentru că nu este drept. 2. Nu sudui și nici nu arunca vorbe de batjocură, fie că sunt În glumă sau În serios; nu lua pe nimeni În zeflemea, chiar dacă Îți oferă ocazia. 3. Nu glumi atunci când nu e loc de șagă; nu râde de nenorocirea altuia, chiar dacă ți se pare meritată. 4. Nu te asocia decât cu oameni buni dacă vrei să fii și tu privit la fel; e mai bine să fii singur decât
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fiți la departamentul de vânzări”, i-am spus, „nu la inginerie”. „Păi, chiar sunt”, a zâmbit el larg. Mi-am adus aminte de indicatoare. „Ei, atunci ce sperați să-mi vindeți?”, l-am Întrebat. „Acțiuni”, a spus râzând. Deși inginerul glumea, mi-am dat seama că, dacă această companie și-ar pune acțiunile pe piață, aș fi interesat să cumpăr, mai cu seamă datorită eforturilor de vânzare ale „ghidului” meu. Companiile care reușesc să-și instruiască și să-și Încurajeze toți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Vrem-asta s-o mai găsim? Ducă-să doru-ntristarea, Ducă-să inima rea, Ducă-să chinul, ohtarea, Ducă-să grija cea grea. Iar noi cu o glăsuire Totdaună să cîntăm Și tot cu bună voire Slobozi să ne desfătăm.” 23. Anton Pann Își permite să glumească cu Amoriul. În cele mai vesele prelucrări, improvizații de-ale lui e vorba mereu de muieri și de dragoste. În Calendarul lui Bonifatie Setosul trece „fămeia frumoasă” În rîndurile lucrurilor faste, alături de punga de galbeni plină, de mîncarea și băutura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]