3,793 matches
-
afla, încât ar fi vrut s-o ia la goană înapoi, cu o zi, cu o lună, chiar și cu trei luni și pe urmă să refacă totul cu știința de acum sau pur și simplu s-o ia la goană înapoi, numai să dispară senzația treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia lui ar fi asta, efluviul pornit din el, pe care îl credea depășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unduia În jurul lor. Florile funerare ajunseseră deja la ei și Începeau să li se adune În jurul umerilor. Jim Îl urmări pe tatăl său făcîndu-și loc printre hamalii de pe șampane care se Înghesuiau la debarcader. Un grup de englezi venise În goană de la clubul Shanghai și Își scoteau paltoanele și jachetele. În veste și cămăși, săriră de pe mal În noroiul de dedesubt, cu brațele În balans, În timp ce se scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Urmăreau un bombardardier cu un singur motor care zbura jos, deasupra hipodromului. În timp ce umbra avionului trecea repede peste stradă, Jim simți cum tînărul chinez Îi Înșfăcă șapca și Îl apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul, dar o santinelă japoneză se opri să se uite la Jim. Zărise caracterele japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nouăsprezece. — Am promis, domnule Maxted. SÎnt Întotdeauna gata... Jim trebui să se oprească atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lungul taluzului canalului. În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în țara Madian. A șezut lîngă o fîntînă. 16. Preotul din Madian avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă, și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17. Dar au venit păstorii, și le-au luat la goană. Atunci Moise s-a sculat, le-a ajutat, și le-a adăpat turma. 18. Cînd s-au întors ele la tatăl lor Reuel, el a zis: "Pentru ce vă întoarceți așa de curînd azi?" 19. Ele au răspuns: "Un Egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
dezacorduri stridente, evocând cruzimea unei vânători sălbatice. Amintirile Hipolitei lasă să se strecoare ecourile neliniștitoare ale unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin codrii Cretei hăituiam un urs Cu câini spartani. N-am auzit nicicând O goană-atât de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur strigăt. Larma Era nespus de dulce, ca un cântec, N-am auzit un tunet mai suav3. Așadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
despre un joc. Știe că nimeni nu va muri de-adevăratelea, știe că leul nu va fi nici el real și totuși, în cele din urmă, va întruchipa acea figură monstruoasă de groaza căreia ceilalți parteneri o vor lua la goană, dar pe care o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie de ceea ce li se întâmplă. Iubirea și alteritatea se conjugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a teatrului și, mai apoi, la ideea unei mistificări. Povestea se repetă ceva mai târziu, atunci când se fac pregătirile pentru intrarea în scenă a Madamei Pace: la început, uluiți și îngroziți ca la vederea unei fantome, actorii o iau la goană, refugiindu-se printre spectatori; după ce se mai liniștesc, înclină cu toții să creadă că la mijloc e tot o scamatorie, un „truc ieftin”, cum spune Prima Interpretă, stârnind astfel indignarea Tatălui și protestele lui vehemente: „De ce defăimați ș...ț minunea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
comentând Sonata, „un personaj ce simte în apropierea lui o prezență invizibilă ține cu tot dinadinsul să nu rămână, în această privință, mai prejos de celelalte personaje, și atunci își convoacă propriile spectre, care, ca la un semnal, vin în goana mare, îl înconjoară și rostesc cuvinte de-ale oamenilor vii, cuvinte legate de părțile concrete ale dramei”. Iată de ce piesa i se pare a oferi spații propice dezvoltării problematicii dublului în raporturile sale cu manechinul, mergând până la exersarea de către actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să alerge când era copil. Nu trebuie, desigur, uitate nici serile când, înainte de culcare, mama îl punea să îngenuncheze ca să se roage cuiva nevăzut 1.Astfel, urmele lăsate în memorie poartă deopotrivă semnul atracției față de lumea reală (mama, ființele apropiate, goana prinpădure etc.) și față de latura ascunsă, misterioasă a lucrurilor față de: prezența invizibilă a lumii existente dincolo de real, o lume „diferită”, neexplicată. Mult mai târziu, Kantor va mărturisi că tot acolo, în aceeași cameră a memoriei, a înțeles marele adevăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu strigarea numelui și a rangului pentru Dudeștii, Filipeștii, Cretzuleștii sau Dragomireștii filofrancezi veniți să-l salute pe reprezentantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune Dariustimo acolo? „Laurii lui Vergiliu” se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe cap, de teamă să nu-i piardă în goana trăsuricii. ― Nu te mai frământa, dumneata unchiulache! Ai pierdut-o deja. Ce femeie crezi că ar putea rezista în fața unei bărbi sardanapalice? ― Nu, nu! Aici te înșeli, dragul meu nepotache. Generalul apreciază mai ales spiritul unui bărbat. Și, în privința asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îngenuncheat dinaintea unei icoane, concentrat în rugăciune, cu fața îngropată în palme. PAGINĂ NOUĂ 30 Ceva mai devreme, Iancu văzuse căruța de poștă cu surugiul beat stând pe maldărul de fân, suduind tare cele patru gloabe și clătinându-se în goana lui nebună pe ulițele pustii. Chiar dacă primise ceva de acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum, în sfârșit, o ținea în mână. Recunoscuse pecetea lui Nicolae cu armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
voiaj. Cei doi bărbați urcară. Bagajele fură ancorate cu funii la spatele trăsurii. Câteva minute. Unul dintre vizitii urcă la locul lui, pe capră. Un strigăt. Biciul rotit prin aer. Trăsnetul loviturii și prima trăsură fu smulsă din loc de goana cailor. Rămas în picioare, Dante Negro continua să privească neclintit, deși trăsura dispăruse de fapt. Drumul era pustiu acum. Pictorul se gândea la fiola cu otravă zărită în trusa de toaletă a împăratului. O trusă ieftină, procurată din orășelul Smorgon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chipurile fetelor din Viena de azi, stăruie neliniștea zilei de mâine. Zâmbetul fugar, lasă locul liber tristeților de fiecare oră. O trepidație satanică strică tot... E o neliniște supărătoare în ochii fetei tinere ce trece tăcută pe linia trotuarului, în goană după pâine. Trage după dânsa o sandală cu ștaiful întors, și mârâie ca o cățea bătută, asistând, indiferentă la atacul sexual declanșat de un câine rău. Conștientă că-mi prezintă o „marfă”, asupra căreia urmează să mă pronunț, abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar comandantul batalionului nu mai revăzu vânatul, căci lupul rănit se pierdu pentru totdeauna într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare vomitând printre ruine. Doi „Odată cu prăbușirea sistemului medieval, zeii haosului, nebuniei și prostului gust căpătară influență“, scria Ignatius pe una dintre foile sale de însemnări Big Chicf. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aprindeau, fulgerau și clipeau. Sirena, o cacofonie formată din doisprezece lincși turbați, era destul ca să-i facă pe toți indivizii suspecți pe o rază de jumătate de milă să se scape în pantaloni de frică și s-o ia la goană spre vreun adăpost. Pasiunea agentului Mancuso pentru motocicletă era de o intensitate platonică. Totuși forțele nefaste generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i spună doamnei Reilly despre carte? George descuie, cât de repede putu, compartimentul din sala de așteptare a autogării și scoase pachetele învelite în hârtie cafenie pe care le depozitase acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și pe agentul deghizat venind pe stradă în spatele marinarului. Arăta ca un beatnik. George se ascunse în grabă după una dintre arcadele vechii clădiri guvernamentale spaniole, Cabildo și apoi se strecură printre arcade până pe St. Peter Street. O străbătu în goană, ajungând pe Royal Street și de acolo se îndreptă spre centru, unde erau liniile autobuzelor. Acum, agentul deghizat se învârtea în jurul catedralei. George trebuia să recunoască: nici copoii ăștia nu erau fitecine. Aveau într-adevăr minte ageră. Isuse Cristoase! Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
venit taxiul. — De unde ai bani pentru taxi? Țin câțiva gologani ascunși în saltea, răspunse Ignatius. Mai șantajase puștiul de alți zece dolari și îl pusese să păzească căruciorul în timp ce el petrecuse după-amiaza la cinematograf, văzând un film despre adolescenți în goană după droguri. Haimanaua aceea fusese o mare descoperire, un dar trimis de Fortuna drept compensație pentru toate urzelile ei nefaste. Du-te și privește printre jaluzele. Ușa se deschise și Ignatius apăru în costumul lui de pirat. — Ignatius! — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Muscle Beach. S-au întrecut în luptă cu băiatul acela, sau cel puțin așa spun ele și dintr-o dată lucrurile au luat o altă întorsătură. Au fost nevoite să fugă, pur și simplu, în sudul Californiei și să traverseze în goana mare deșertul cu automobilul lor magnific, german. Le-am dat adăpost. Din multe puncte de vedere sunt niște chiriașe admirabile. Îmi păzesc casa mai bine decât ar putea s-o facă un câine de gardă. Au o sumedenie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]