6,255 matches
-
și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o știa. Dacă plecau rușii, protectorii săi de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu mult mai mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte harnici. Dădeau cu mătura prin fața casei în fiecare dimineață, dar aruncau apoi totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
veni negreșit, domnule Julien. PAGINĂ NOUĂ 28 Ivan strângea și împacheta lucruri, lega cufere și ducea totul jos, la rădvane și căruțe, ajutat de servitorii hanului. Sus, jos, sus, jos!... Du-te, Ivane! Vino, Ivane!... În timp ce Înălțimea Sa semna o grămadă de hârtii și dădea ultimele ordine subalternilor. Și tot așa, de la patru dimineața. În sfârșit, Ivan îl văzu coborând și luând-o prin cafeneaua hanului, spre pavilion. Abia acum putea să spună și el că a terminat. Căzu pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împrejurimile Brașovului. Drumurile erau pline de soldați austrieci, grofi, negustori unguri și evrei, armeni și greci, diverși târgoveți și localnici. Pe cei veniți din țara Românească îi recunoștea de departe. Purtau haine orientale, vorbeau tare și înjurau de mama focului. O grămadă de boieri fugiți din diverse motive își găsiseră aici un adăpost. Cei care îl cunoșteau se grăbeau să-l invite în casele lor. Erau dornici să afle amănunte despre ultimele evenimente și despre schimbările intervenite. În general, Manuc suporta greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să scape de ploșnițe și de țânțari. Întocmise o grămadă de fișe. Era plin de idei, parafraze, elegii, citate și versuri din Metastasio, Millevoye, Gilbert, Delille, Rousseau, Parny, Voltaire, La Fontaine, Florian, Condorcet, Condillac, preferații lui, pe lângă Homer, Tucidide, Platon, Aristotel, Tasso și tot ceea ce primise de la Nicolae. Un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cerșetori, handicapați și scursori, șomerii nu mai vedeau o altă cale de îndreptare a situației decât prin distrugerea mașinilor. Și trecuseră la treabă. Patronii care visau noaptea cifre amețitoare de profit se trezeau dimineața cu totul faliți, proprietari doar peste grămezi de fiare vechi, numai bune de aruncat. Sesizată imediat, Camera Lorzilor hotărî, în regim de urgență, pedepsirea exemplară a ravagììlor, a huliganilor. Mișcarea luddistă atenta grav la siguranța statului englez, nega progresul, se opunea politicii de industrializare a țării. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar un fel de vis prelungit până dincolo de moartea lui... Din cauza insomniilor își petrecea nopțile în cazinouri. Norocul tocmai îl copleșise și de astă dată cu încă o sumă importantă. Se bucura, desigur, dar nu avea de gând să păstreze grămada aceea de bani. Niciodată nu păstra pentru el banii câștigați la noroc. Avea un fel de regulă pe care ținea să o respecte. Banii veniți de pomană trebuia să fie dați de pomană. Coborî treptele scării fără să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare război politic. Nici țarul nu a înțeles asta. N-a priceput nici măcar faptul că acest război a fost făcut fără dușmănie. Dacă doream, puteam proclama oricând eliberarea iobagilor și terminam cu țarul, cu toată armata lui de țărani. O grămadă de sate mi-au cerut asta. Dar am refuzat din rațiuni politice. Împăratul se plimba cu pași mari, cu mâinile la spate. Dante Negro recunoscu poziția favorită a dictatorului. Zâmbi. Un zâmbet cvasi-amar. ― țarul, nobilimea rusă ar trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Negro.) Da... ar fi bine... da... ar fi perfect. Apoi, după o pauză, oarecum trist, adăugă foarte încet: Voi încerca să-mi cumpăr încă o felie de viață... Știi, feliile astea au început să coste din ce în ce mai scump. Voi da o grămadă de bani. Îi voi da însă cu inima ușoară. Chiar și ceva pe deasupra, la nevoie. (Strânse mai tare mâna pictorului.) Doar ca să mă pot bucura de... „capcana” ta. (Trei zâmbete îi dansară deodată în colțul gurii.) Hai să plecăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mânurile mele. Casa. Casa mea. Pornire firească la cineva care n-a avut vreodată casă; deci nici o acasă - dealtfel nici țară... Cu puțin timp Înainte de această Întâmplare, „aruncasem” (adică: Îl pusesem la fundul unei cutii de carton aflată la fundul grămezii de cutii) manuscrisul unui roman de anticipație-În-spațiu (ca fiu al tatei, sunt convins că, la Începuturi nu a fost nici oul, nici găina, ci geografia - ea, mamă a istoriei: «spune-mi unde te afli, În spațiu, ca să-ți spun ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toamnă, nu se mai putea intra În pădure - ce-ar fi făcut Românul: ar fi așteptat să Înghețe pământul, să poată intra. Dar Rusu-i Rus: ce nu poate lua cu el, strică, distruge: a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste grămadă, Într-o magherniță Împuțită - era... jidovimea-mondială! Sionul și Kahalul! Capitalul internațional! Încă o dată: noi veneam din sat, ne făcusem Normala, În sat ne Întorsesem. Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor, cel Într-un punct, unic: „Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un singur gând: să se predea: Predaite! - c-așa zic ei, În rusește... - și bătrânul ridică mult mâinile, ca să ne arate cum se predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce ducea la piață și să acosteze oamenii care se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și cine știe ce alte provizii, plecau nestânjenite de paguba pe care o produseseră, bucuroase dacă avuseseră succes, sau încă atente la alte posibile victime, dacă se întorceau cu mâna goală. Devenise periculos să treci singur prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
domnule, aceste maimuțe ar putea chiar să arate trucurile lor populațiilor de maimuțe din celelalte orașe dacă sunt alungate de aici. Și atunci o să avem un stat plin de maimuțe bețive. Dumneavoastră cunoașteți bine dictonul „Un măr stricat strică toată grămada.“ În cazul de față, am putea chiar să spunem că „O mamiuță rea le strică și pe celelalte.“ — Dar, domnule, strigă cineva din mulțimea care asculta, inspirat de micul joc de cuvinte al domnului Gupta, chiar poți învăța o maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Guptaji, orășelul ăsta e plin de zicale pe care nu le-am mai auzit. — „Când bivolii se bat, recoltele au de suferit“, continuă mulțimea. „E iarnă grea dacă se mănâncă-ntre ei câinii. Orice cocoș se bate mai bine de pe grămada lui de bălegar. Nu sufla fum în direcția din care bate vântul. Dacă vorbești despre cretă, n-ai să vezi brânză...“ — Dacă vorbești despre cretă... n-ai să vezi brânză? Foarte ciudat. De unde apăruse brânza aia? Întrebă perceptorul districtual plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prin preajmă, măcar atunci când nu era prezent să n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul de joacă la care Fiona apela de câte ori avea nevoie de un moment de respiro. Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program de monitorizare a tuturor mișcărilor fiică-sii, care era extrem de activă. Haide, puiuț, a murmurat femeia ridicând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Din fundal, zâmbeau progeniturile vitrege. Poate că doar viața noastră e otrăvită de nefericirea adolescentină, s-a gândit ea supărată. Poate că în alte familii „amestecate“, cum le spun americanii, toată lumea trăiește fericită până la adânci bătrâneți, se fac prăjiturele la grămadă, iar copiii râd în hohote, în vreme ce fosta soție se uită la ei și zâmbește cu bunăvoință. Pe naiba! a exclamat cu voce tare Fiona, zâmbindu-i Jessicăi care se juca pe podea cu un mini-pian. E doar o aparență, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau s-o ucid cu drăgălășenie. A, da, a icnit Susan șocată. Dar am crezut că vrei s-o inviți la masă, nu la petrecerea de ziua ta, cu James și încă o grămadă de oameni prin preajmă. Am fost deja cu ea la masă. Dar am invitat-o și aici numai așa, ca să demonstrez fără echivoc că nu reprezintă nici un fel de amenințare pentru mine. Fiona își găsise ochelarii și acum și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
declarat Alison uitându-se de jur împrejur și către ușă. A trecut așa de mult timp de când nu ne-am mai văzut. Cu toate vacanțele astea, cu serviciul, cu obligațiile de familie și așa mai departe, s-au adunat o grămadă de chestii de discutat. Dar cred c-ar trebui s-o așteptăm și pe Julia, ca să nu trebuiască să te repeți. Apoi Alison s-a așezat mai bine în scaun și și-a agățat geanta pe spătar. — Apropo, voi ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
erau miliarde de țânțari, formând adevărați nori care, la lăsarea serii și în zori, acopereau soarele și făceau viața imposibilă oricărui om sau animal ce s-ar fi apropiat. Gacel văzuse cămile înnebunite de durere când țânțarii li se vârau grămadă în ochi și în gură, care o rupeau la fugă bezmetice, aruncându-și încărcătura sau călărețul la pământ și dispărând din fața ochilor, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Pe malul unui sebhka trebuia să treci, prin urmare, doar în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are arme, spuse cu convingere, dar apoi se întrerupse, în timp ce deschidea un săculeț de piele și împrăștia pe nisipul tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări din mașină, în doi timpi și trei mișcări ajunse alături de tovarășul său și întinse mâna spre monedele și grămada de pietre mari care se rostogoleau pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de piele și împrăștia pe nisipul tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări din mașină, în doi timpi și trei mișcări ajunse alături de tovarășul său și întinse mâna spre monedele și grămada de pietre mari care se rostogoleau pe jos. — Ce-i asta? Feciorul ăsta de curvă e bogat! Al dracului de bogat! Grăsanul Mohamed Kader își puse arma alături și strânse monedele și pietrele, punându-le din nou în sac. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bidoane pline cu apă, unul cu benzină și mâncare suficientă. Se gândi îndelung; știa că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar habar n-avea cum să pună în mișcare jeepul, care, în mâinile lui, era doar o grămadă inutilă de tinichea. încercă să-și aducă aminte. Locotenentul Razman conducea un vehicul identic și-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]