3,251 matches
-
casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul de baie. Peste câteva momente, o altă menajeră sosi cu o tavă plină cu quesadilla 1 și guacamole 2 proaspăt preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de un metru, cerul este de un albastru electric iar soarele Încălzește cu vreo 20° trebuie să fie cel mai mare lux. Cred că e din cauza albului pe alb. Este Înnebunitor de flatant, mai ales când există un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter mă anunțase, cu doar câteva zile Înainte de Crăciun, că unul dintre partenerii săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor din St. Bart’s. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apă. Oricât de subțire, firul s-a dovedit totuși mult prea gros pentru a fi bun de ceva. Tocmai atunci s-a auzit soneria, îmi amintesc, și au sosit primele dintre numeroasele rubedenii ale lui Edith. Rachel era tot în halatul de baie din frotir, stând în genunchi și urmărindu-mi încercările zadarnice de a convinge aparatul să iasă cu sârma, dar timpul trecea și i-am spus că poate era mai bine să se îmbrace. — O să desfac vasul ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de doi bani. Bravo, băiatu’. Cred că ești tare mândru de tine. — Nu-i adevărat. Harry trăiește. — Atunci sună la morga Spitalului Metodist din Brooklyn. Nu e nevoie să mă crezi pe mine pe cuvânt. Întreabă-i pe domnii cu halate albe. — O s-o fac. Exact asta o să fac. — Foarte bine. Până atunci însă, nu uita să suni la firma de mutări. Cărțile lui Harry rămân în anticariatul lui Harry. Dacă te arăți mâine pe la Brightman’s Attic, îți sucesc gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și firele prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din halatele alea umilitoare și dintr-odată nu mai ești tu însuți. Devii persoana care locuiește în corpul tău și ce ești acum este suma totală a insucceselor acestui corp. Când te micșorezi în felul acesta, îți pierzi orice drept la intimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
are o revelație : se întoarce cu spatele, se face covrig și se culcă la loc pe un pat de frunze căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu, s-a obișnuit cu carne, îmi explică bătrînica. În fiecare zi îi dau cîte o bucățică de carne, s-a obișnuit, vine și stă în fața porții, mă păzește
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
băi de la clasa I, ceea ce-l făcu pe băieș să se congestioneze la față. Oricum era foarte cald înăuntru, o bucurie pentru cei care veneau din frigul de-afară. Moldoveanul se temu să nu-l lovească șlogul pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi fost. Costache a gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate fi o ocupație prea serioasă atâta timp cât nu reușește nici să - și hrănească lucrătorii. Artiștii - acești profesioniști ai speranței. Scriitorii au nevoie de cititori. Pe vremuri și reciproca era valabilă. Poezia enciclopedică aduce a caltaboș. Principala armură a scriitorului este halatul. Pentru înțelegerea creațiilor geniale trebuie să pună mână de la mână mai multe generații. Frumusețea porțelanului depinde de „ răutatea ” focului. Cărțile mari provoacă adevărate entorse sufletești. Cititor ideal nu există. De altfel, nici dintre cei imperfecți nu prea mai sunt în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să găsești esențialul. D - apoi să - l și îmbraci în cuvinte. Cioran vorbea despre gălbeaza Mioriței, eludând inefabilul fiecărui tablou al baladei. Poeții se nasc, cititorii se formează. Artistul trebuie fotografiat în halatul timpului. Ca și iubirea, arta este o gimnastică a sufletului. În demascarea forței s - au aflat întotdeauna și diviziile artei. Prestigiul cultural al unui popor poate brăzda milenii. Adevărata artă e transpirație, nu parfum. Poezia evoluează uneori de la tensiune semantică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în favoarea lui, nu ca la Biblioteca Centrală de Stat. Acolo, într-o solemnă sală de lectură cu o arhitectură interioară ce impresionează și impune respect, cu un portret al lui Eminescu matur, cu mustață neagră, în papuci de casă și halat, ce îl privea în față și îl îndemna la meditație profundă și precauție în mișcări, trebuia să se comporte ca și cum s-ar afla în celebra Sistine Chapel a Vaticanului. Ușile, capitonate în piele, nu lăsau să pătrundă din afară nici un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
m-am trezit a doua zi internat în spital. De-atunci am avut mereu un dinte împotriva vizitelor de lucru, deși, ca să fiu drept, vizita aceea mi-a adus și ceva bun. Erau în salon niște fătuce practicante, îmbrăcate în halate albe, cu niște picioare, de sechestrat nu alta, iar când se aplecau deasupra patului meu, ca să mă întrebe ce și cum despre sănătate, aș fi vrut să stea așa o veșnicie, pentru că mi se agățau așa de tare ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
așteptam să ajung acasă, ca să le arat băieților mei din cartier acest joc nou. Și când m-am strecurat pe ușa pe care intrase mama, după nea Grătărel și milițieni, am văzut, mai mult printre picioarele oamenilor, niște domni cu halate negre și papioane mari și albe de tot, care învârteau niște cărțoaie mai mari decât al Ninetei. Pentru că în sală era gălăgie, cam ca la noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a intervenit gândul de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești întâmplarea din curtea Goliei, vere?” “Ia ascultă: <... mergând protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,...> l-a găsit <în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
citit o carte care mi s-a părut una din acele cărți care pot aduce ceva în plus percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dar nevestica spăla ceva la o chiuvetă din curte. Dinu și Zînica rămîn înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. O jertfă inutilă O oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că o Viagra... Dar cine s-o cumpere? Cum să intre în farmacie și să întrebe... N-ai un capot? întreabă Geta. N-am. Atunci îmbrac o cămașă de a ta. Nebuna chiar așa face și cămașa parcă era un halat mai scurt. Dar ce mai foșcoteau toate cele pe sub cămașa lui! Îmbracă și tu ceva lejer, îndeamnă ispita nebunatică. Eu mă jenez... Te pomenești că ești virgin... Cam... da. Surprinsă rău, Geta își dă seama că trebuie să schimbe metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neurochirurgie, ctitorită de vestitul profesor Arsene, iar În dreapta Își vor face apariția micile pavilioane anacronice, presărate pe toată suprafața terenului, asemănătoare unor bolnițe mînăstirești, care adăpostesc diferitele secții de psihiatrie și neurologie. Aici domnește o vînzoleală continuă, siluete sprintene În halate grena sau bleumarin se vîntură de la un pavilion la altul; buna dispoziție și lipsa de griji sînt la ele acasă, pentru că moartea este prea ocupată de neurochirurgie ca să mai aibă timp să se mai abată din drum și pe la celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se ridică și veni s-o Întîmpine. — Îl căutați pe Armand Isvoranu? — Nu... adică da. Îl cunoașteți? Se angaja În jocul propus, spera În felul ăsta să afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]