5,715 matches
-
anul 1906. La o lună după primirea celui de-al doilea Nobel, este internată în spital, cu tulburări renale și depresie. În această fotografie istorică, la Conferința de la Solvay, o vedem pe Marie Curie (a doua din dreapta, șezând) discutând cu Henri Poincaré (descoperitorul sistemului determinist haotic). În picioare, Albert Einstein (al doilea din dreapta). Albert Einstein o considera pe Marie Curie "singura persoană pe care faima nu a corupt-o" Încă în timpul vieții, Marie Curie a organizat un laborator ca "ambulanță de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de instrumente electromagnetice, meserie asemănătoare celei a tatălui său, poziție acceptată de Oficiul Elvețian de Patente. În paralel, inițiază un grup de autodidacți în știință și filosofie, cu care întreține întâlniri regulate pe care le numește Academia Olimpică. Discută despre Henri Poincaré183, Ernst Mach184 și David Hume185 și analizează la Academie concepțiile lor. La aceeași vârstă, publică articolul Folgerungen aus den Capillaritätserscheinungen ("Concluzii asupra fenomenului de capilaritate") în prestigioasa revistă Annalen der Physik. La 26 de ani termină teza sa de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Bristol, despre fenomenul de superconductivitate și producerea de mezoni prin ploaia de raze cosmice. Din 1957, Heisenberg cercetează plasma fizică și procesul de fisiune, colaborând cu Institutul de Fizică Atomică din Geneva. Trecuseră 16 ani de la descoperirea, în 1896, de către Henri Becquerel 111, a plăcilor fotografice (care aflate întâmplător lângă uraniu s-au înnegrit), când Ernest Rutherford 192, în 1912, descoperă că uraniul radioactiv, deja descoperit de Marie Curie, emite trei feluri de radiații ("alfa", "beta" și "gamma"). Radiațiile "alfa" pot
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Cercetările și concepțiile sale, publicate în volumele intitulate Histoire Naturelle ("Istoria Naturală") influențează pe Lamarck și pe Cuvier. 101 Isidore Auguste Marie François Xavier Comte (1798-1857) sau Auguste Comte, filosof francez, fondatorul pozitivismului sau scientismului. Promovează ideea utopică a lui Henri de Saint-Simon despre o filosofie bazată pe știință, ca o încercare de a îndrepta nelegiuirile Revoluției Franceze. Pozitivismul său influențează pe Karl Marx. Concepția lui propovăduiește altruismul ca o religie a umanității. 102 Claude Bernard (1813-1878). Fiziolog francez agnostic, empirist
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
inventatorul metodei de reproducere fotografică a culorilor spectrului solar, bazată pe fenomenul de interferență, pentru care primește premiul Nobel pentru fizică în 1908. Prietenia sa cu Marie Curie îi oferă acesteia substanțiale idei fizico-matematice pentru epocalele ei realizări. 111 Antoine Henri Becquerel (1852-1908), fizician francez, contribuie la descoperirea radioactivității împreună cu Marie și Pierre Curie (pentru care, toți trei, primesc Premiul Nobel pentru fizică în 1903). Dotat cu aptitudinea de a face descoperiri accidentale și fascinat de fosforescență, descoperă radioactivitatea crezând că
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
englez considerat un polimat și poliglot. Îl traduce pe Homer. Scrie epitaful rămas celebru de pe mormântul lui Isaac Newton: "Natura și legile ei stau ascunse în noapte. Dumnezeu a spus "Să fie Newton !" Și s-a făcut lumină". 183 Jules Henri Poincaré (1854-1912), inginer, fizician, matematician și filosof al științelor francez. Contribuie la dezvoltarea matematicii teoretice și aplicate și la mecanica celestă. Formulează "conjunctura Poincaré", rămasă o problemă matematică nerezolvată până în 2003. Descoperă sistemul deterministic haotic care stă la baza teoriei
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
raționamentului logic, ca instrument fiabil de cunoaștere a adevărului. Însuși raționamentul deductiv a fost pus sub semnul îndoielii. Totul pornește de la formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza axiomaticei modeme a fost analizată de Henri Poincaré și de Școala de la Viena. Fundamentarea valabilității proceselor logice deductive a fost negata atât de neopozitivism, cât și de convenționalism. De aceea, marele astronom Arthur Eddington spunea că modelele propuse de știință se reduc la niște simple umbre sau
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
discipline socio-umane, a cunoștințelor la nivelul simțului comun de către cunoașterea teoretică. A rămâne în cunoașterea societății la nivelul simțului comun înseamnă a-i acorda acestuia o autoritate pe care el n-o mai are de multă vreme în celelalte științe. Henri Stahl evidențiază CARACTERUL ILUZORIU al cunoașterii la nivelul simțului comun și consideră că enculturația și socializarea sunt principalii factori care o generează. Enculturația (înțeleasa ca transmitere a culturii de la o generație la alta) are efecte limitative asupra cunoașterii, efecte impuse
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Editura Univers, București, 1987. Balázs, Béla, Theory of the film, Dennis Dobson LTD, Londra, 2007. Berdiav, Nikolai, Sensul creației. Încercare de îndreptățire a omului, traducere de Anca Oroveanu, prefață, cronologie și bibliografie de Andrei Pleșu, Editura Humanitas, București, 1992. Bergson, Henri, Matière et mémoire. Essai sur la relation du corps à l'esprit, [ediție electronică] Chicoutimi, Quebec, 2003. Bergson, Henri, Materie și memorie, traducere de Cora Chiriac, Editura Polirom, Iași, 1996. Bourdieu, Pierre, Regulile artei, traducere de Laura Albulescu și Bogdan
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Încercare de îndreptățire a omului, traducere de Anca Oroveanu, prefață, cronologie și bibliografie de Andrei Pleșu, Editura Humanitas, București, 1992. Bergson, Henri, Matière et mémoire. Essai sur la relation du corps à l'esprit, [ediție electronică] Chicoutimi, Quebec, 2003. Bergson, Henri, Materie și memorie, traducere de Cora Chiriac, Editura Polirom, Iași, 1996. Bourdieu, Pierre, Regulile artei, traducere de Laura Albulescu și Bogdan Ghiu, Editura Art, București, 2007. Byrne, R.M.J., The Rational Imagination: How People Create Alternatives to Reality, MA: MIT Press
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
element ce ne modelează reprezentările despre lume. Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire. Introduction à l'arché-typologie générale, Bordas, Paris, 1969, pp. 34-56. 3 "Virtuel, ce souvenir ne peut devenir actuel que par la perception qui l'attire". Henri Bergson, Matière et mémoire. Essai sur la relation du corps à l'esprit, [ediție electronică] Chicoutimi, Quebec, 2003, 9. 77. 4 Jean Baudrillard, Simulare și simulacra, traducere de Sebastian Big, Editura Idea Design&Print, Cluj-Napoca, 2008, p. 6. 5 Un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și prezentate rezumativ în revistă, ajung să fie receptați, puși în discuție și antrenați într-o largă panoramă a liricii noi precursori ai curentului (Charles Baudelaire), simboliștii francezi (Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Gustave Kahn, Francis Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia, precum Henri de Régnier, campionul versului liber, Charles van Lerberghe, reprezentând „triumful simbolismului” în
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Jean Moréas, Gustave Kahn, Francis Viellé-Griffin, Henri de Régnier), belgieni (Maurice Maeterlinck, Georges Rodenbach, Émile Verhaeren), maghiari (Ady Endre, S. Kémeny). Ovid Densusianu consacră studii ori medalioane unor poeți pe care îi prețuia, precum Henri de Régnier, campionul versului liber, Charles van Lerberghe, reprezentând „triumful simbolismului” în Belgia, Émile Verhaeren, „cântărețul orașelor de astăzi”, Stuart Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
de astăzi”, Stuart Merrill, José Santos Chocano, un „Walt Whitman al Americii spaniole” ș.a. Interesează toate acele manifestări ale artelor și intelectului ce țin de spiritul modernității, în revistă apărând referiri, informații, note bibliografice privitoare la filosofii Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
cu tragedia Oedip și Sfinxul în versiunea lui Const. T. Stoika. Odată cu tălmăcirile din V.n. ajung masiv la publicul românesc simboliștii francezi: Paul Verlaine (prin Const. T. Stoika și N. Davidescu), Villiers de L’Isle Adam (traduceri de N. Davidescu), Henri de Régnier (într-o versiune realizată de B. Fundoianu, D. Zarafu, N. Stănescu, care a tradus și din Albert Samain), Jules Laforgue (G. M. Răceanu), Jean Moréas (Al. Westfried). Belgianului de expresie franceză Maurice Maeterlinck i se publică drama Oaspetele
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
românește. Manuscrisul unui al treilea volum, pregătit în 1947, s-ar fi pierdut în momentul naționalizării tipografiei unde trebuia să apară. În Studii literare W. include analize asupra scrierilor lui George Diamandy, Gabriele D’Annunzio, Oscar Wilde, George Bernard Shaw, Henri Barbusse, D. Merejkovski ș.a., iar Autori și păreri cuprinde eseuri despre Romain Rolland, André Gide, Jules Romains, A. P. Cehov, Luigi Pirandello, John Galsworthy ș.a, completate de studiul Drama socială contemporană, cu referiri la teatrul naturalist al lui Gerhart Hauptmann
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
critica literară va conduce în 1979 la inițierea seriei „Caiete critice”, la început un simplu supliment, evoluând însă rapid spre statutul unui periodic de sine stătător, din august 1982 editându-se separat. Deosebit de substanțială se dovedește „Cronica ideilor”, alimentată de Henri Wald, Mircea Malița, Vasile Florescu, Vlad Russo, Dan Oprescu, Anton Dumitriu, apoi de Constantin Noica (mai ales cu Scrisori despre logică) și, de la mijlocul anilor ’80, de Andrei Pleșu (Minima moralia) și Gabriel Liiceanu. În strânsă legătură cu aceasta este
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
unchiului (1846), după Louis-Benoît Picard, Trei dascăli, comedie cu cântece, Parazitul sau Meșteșugul d-a-și face norocul (1859), după Schiller. Din Philippe Dumanoir și Clairville transpune comedia-vodevil 33 333 de franci și 33 de centime pe zi (1859), din Henri Murger Bunul odinioară, iar din A.G.A. Müllner tragedia Vina; alt nume este cel al lui Heinrich Zschokke. Mai vrednică de interes este versiunea românească a piesei Don Carlos de Schiller. W. scrie și un articol despre dramaturgul german, din
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat regulile gramaticii și se citează, într-un
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
Câteva reconstituiri (Jurământul țării la 1777, Nunta domniței Maria cu Ianusz Radziwill, Nunta domniței Ruxanda) propune Ion Grămadă. În domeniul filosofiei, Ion Petrovici prezintă ideile lui Raymond Poincaré și Herbert Spencer, Izabela Sadoveanu și I. Botez pe acelea ale lui Henri Bergson, iar un Paul Rareș se ocupă de „morala” lui Félix Le Dantec sau de „paradoxurile operetei”. Deosebit de generos este și spațiul oferit științelor naturii, dar și consemnării ultimelor descoperiri și inovații. Preferința redacției merge însă în chip vădit spre
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
cu apartenența la țările „sărace”, rămase vreme îndelungată sub dominație străină. Havana devine capitala „popoarelor militante” luând-o astfel înaintea Algerului unde, după 1962, regimul Ben Bella se arată primitor față de revoluționarii antiimperialiști - Michel Raptis zis Pablo, Mehdi Ben Barka, Henri Curiel. încă din februarie 1962, după excluderea Cubei din Organizația Statelor Americane, Castro cere popoarelor „să se pună în mișcare”. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afișează atunci necesitatea unirii „celor două curente ale revoluției mondiale”, „curentul apărut odată cu Revoluția
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
avut de înfruntat rivali și escaladări de conflicte cu mult înainte de căderea Zidului Berlinului. între 1939 și 1945; Hitler jucase și el cartea eliberării naționale, susținând, când ofițeri egipteni ca Nasser, când mișcarea tunisiană a lui Habib Burghiba; iar comunistul Henri Curiel își amintea cu spaimă de mulțimile egiptene care scandau numele lui Rommel în momentul când Afrika Korps se apropia, în 1942, de Cairo. După 1945, comuniștii prosovietici au de înfruntat concurența troțkiștilor care, ostili patriotismului din Europa, înțeleg să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în ochii lor, de lichidarea idealurilor umanismului burghez. Această „generație a tranșeelor” pretinde că urăște războiul. Fost combatant și autor al Focului - jurnal al unui pluton de soldați în care este denunțat războiul, roman distins cu premiul Goncourt în 1916 - Henri Barbusse este primul scriitor francez cunoscut care a primit carnetul de partid în 1923; împreună cu un alt fost combatant, avocatul Paul Vaillant-Couturier - unul dintre fondatori PCF* - el lansează Clartî (Lumina), o mișcare internațională a intelectualilor care militau cu înflăcărare împotriva
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Historians Group - Christopher Hill, Maurice Dobb și Eric Hobsbawn, francezii Maurice Agulhon, Alain Besanșon, Franșois Furet, Annie Kriegel, Emmanuel Le Roi Ladurie au fost - în mod provizoriu sau definitiv - seduși de angajamentul comunist și de marxism. și în rândul filosofilor - Henri Lefèbvre, Jean Toussaint Desanti - se dezvoltă o „religie a istoriei” înțeleasă ca o „adeziune oarbă la faptul împlinit considerat ca «rational»” (Furet). în toată Europa Occidentală, anii 1945-1956 marchează apogeul influenței comunismului asupra intelectualilor și artiștilor. în Franța, PCF exercită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea arestează din oarecare „Fantomas”, agent sovietic din fruntea „Rabcors” - o rețea de militanți ai PCF din uzinele de armament. Puțin câte puțin, PC încep să fie ținute la distanță de aceste activități, dar rămân excelente rezervoare pentru recrutare. Astfel, Henri Robinson, membru fondator al ICJ, responsabil cu organele clandestine ale IC, devine șeful rețelei de informații a GRU în Franța în anii 1930; anumite partide, ca PC american, de exemplu, sunt adevărate relee ale serviciilor sovietice. în sânul fiecărui PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]