3,043 matches
-
îi permite doctorandului abordarea unei comunități minoritare în ansamblul ei, pe relația cu comunitatea majoritară din perspectivă confesională, cu problemele din cadrul propriului corp social, mai ales după Marea Unire din 1918, atunci când aspectul confesional a fost dublat de unul etnic identitar, divergent mai curând (mă refer aici mai ales la cazul transilvănean, al catolicilor români de origine etnică maghiară, cu propriile instituții și deziderate), cu modalitatea de raportare în general a Bisericii catolice la lumea modernă, bazată în principal pe comunicare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
analiza proiectului unui cotidian catolic în România, precum și a rolului jucat în contextul imediat postbelic de cotidianul Albina ca încercare a Vaticanului (cel care a finanțat ziarul) de structurare a catolicismului românesc (mai ales din România Vechiului Regat) din perspectivă identitară dar și politică, prezentarea Institutului catolic Presa Bună, constituie punctul de rezistență al cărții sub raportul cercetării și interpretării, fără a minimaliza capacitatea de sinteză din primul capitol și calitatea restituțiilor și anchetei presei catolice de la nivelul capitolului al II
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
este rezultatul unui proces îndelungat denumit regionalizare. Procesul de regionalizare are un caracter multidimensional, bazat în principal pe abordări de ordin georgrafic, politic, administrativ și socio-economic. Acesta vizează, pe de o parte amplasarea geografică a spațiului și laturile ideoligică și identitară ale comunității care îl ocupă, iar pe de altă parte, aspectele administrative, de natură juridică și legate de istoria locală a instituțiilor publice. Evident, regionalizarea nu eludează aspectele economice și sociale, mai mult, se bazează pe ele în delimitarea regiunilor
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
personalității pe parcursul întregii vieți, trecând prin opt stadii cruciale de dezvoltare. Acesta este chiar punctul esențial în care se deosebește de teoria freudiană care accentua importanța copilăriei și a experiențelor timpurii în dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Teoria lui Erikson este o teorie a dezvoltării psihosociale a personalității de-a lungul întregii vieți, căutarea identității fiind tema ei centrală. Problematica identității constituie cheia explicativă a dezvoltării individuale. Stadiul adolescenței este considerat esențial pentru definirea identității Eu-lui, dilema identitară fiind răspunsul la întrebarea ” Cine sunt eu ?”, iar factorii sociali determinanți modelele și grupul de aceeași vârstă (L. Iacob, 1998). Adolescența este perioada integrării și consolidării imaginii de sine, care ajunge să încorporeze în ea ceea ce adolescentul gândește despre el
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
din partea părinților, dar și a altora, pot cauza adolescentului dezorientare, disperare și chiar izolare. În cazurile extreme de difuzie a rolului adolescenții pot adopta o identitate negativă. Pornind de la teoria lui Erikson, James Marcia (1966, 1976, 1980) descrie patru statute identitare, diferențiate în funcție de modul în care persoana percepe un anumit domeniu ca pe o problemă de identitate și încearcă găsirea unei soluții de rezolvare. Ele nu reprezintă trăsături durabile ale personalității, ci secvențe de scurtă durată în cadrul statutului curent al unei
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sunt stabile, astfel că după o analiză ulterioară sunt abandonate. Acești adolescenți pot fi sensibili, receptivi și principiali sau dimpotrivă anxioși, ezitanți și autojustificativi (Scarr, Weinberg și Levine, 1986). Pornind de la constatarea sentimentului expresivității personale ca dimensiune definitorie a statutelor identitare, Waterman (1990) diferențiază șapte tipuri de statute identitare semnificative pentru adolescenți: 1. identitate dobândită expresivă când adolescentul după explorări active se angajează în direcția atingerii viitoare a unor valori și scopuri pe care le-a experimentat ca fiind compatibile cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sunt abandonate. Acești adolescenți pot fi sensibili, receptivi și principiali sau dimpotrivă anxioși, ezitanți și autojustificativi (Scarr, Weinberg și Levine, 1986). Pornind de la constatarea sentimentului expresivității personale ca dimensiune definitorie a statutelor identitare, Waterman (1990) diferențiază șapte tipuri de statute identitare semnificative pentru adolescenți: 1. identitate dobândită expresivă când adolescentul după explorări active se angajează în direcția atingerii viitoare a unor valori și scopuri pe care le-a experimentat ca fiind compatibile cu aptitudinile și posibilitățile proprii; 2. identitate dobândită neexpresivă
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
identitate dobândită neexpresivă când adolescentul după explorări active se angajează în direcția atingerii viitoare a unor valori și scopuri care sunt însă incompatibile cu aptitudinile și posibilitățile proprii; 3. identitate amânată expresivă când adolescentul caută o rezolvare expresivă a crizei identitare; 4. identitate amânată neexpresivă când adolescentul caută o rezolvare a crizei identitare dar nu pe baza expresivității personale; 5. identitate expresivă închisă când adolescentul se angajează în primele alternative considerate serioase ținând cont de posibilitatea valorificării viitoare a aptitudinilor și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
atingerii viitoare a unor valori și scopuri care sunt însă incompatibile cu aptitudinile și posibilitățile proprii; 3. identitate amânată expresivă când adolescentul caută o rezolvare expresivă a crizei identitare; 4. identitate amânată neexpresivă când adolescentul caută o rezolvare a crizei identitare dar nu pe baza expresivității personale; 5. identitate expresivă închisă când adolescentul se angajează în primele alternative considerate serioase ținând cont de posibilitatea valorificării viitoare a aptitudinilor și talentelor; 6. identitate închisă neexpresivă când adolescentul se angajează sub aspect identitar
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
identitare dar nu pe baza expresivității personale; 5. identitate expresivă închisă când adolescentul se angajează în primele alternative considerate serioase ținând cont de posibilitatea valorificării viitoare a aptitudinilor și talentelor; 6. identitate închisă neexpresivă când adolescentul se angajează sub aspect identitar neluând în considerare alternativele posibile ca și posibilitatea de valorificare a aptitudinilor și talentelor proprii; 7. identitate difuză care nu ajută la formarea angajamentelor și identității în general, conceptul de expresivitate neputând fi aplicat. Studiile longitudinale au arătat că transformările
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
domenii de interes prezente în întreaga sa creație (teoria literară, comparatistica și hispanistica) se regăsesc în mod echilibrat în structura cărții : Repere (mai mult sau mai puțin) teoretice reunește contribuții privind teoria limbajului, a textului, a traducerii, dar și discursul identitar în condițiile exilului; Balcania și Mitteleuropa reconsideră câteva probleme ale literaturilor română și greacă și unele aspecte mai puțin investigate ale raporturilor culturale româno-elene, cu o deschidere spre Europa Centrală printr-un examen al prozei lui Danilo Kis; Repere hispanice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare"9. Curios este faptul că această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi ,,entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan lumea, grație Internetului și new media. Mai precis, în condițiile creșterii valului de emigranți (cel puțin în anumite zone ale Occidentului), a globalizării tehnologiei și mondializării stilului de viață occidental, nu mai suntem cei
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare specifice comunității din care prin naștere fac parte. Mai există o altă cale onorabilă de a-mi defini identitatea: cea care aduce în prim plan hermeneutica lui alter, cu scopul precis de a mă înțelege mai bine pe mine prin
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
rezistență generală. Astfel, „croata”, recunoscută În 1974 ca limbă oficială a Republicii Croate - ca răspuns la solicitările „Declarației despre situația și denumirea limbii literare croate”, redactată În 1967 de un grup de intelectuali din Zagreb -, era Înainte de toate o etichetă identitară: croații protestau pe această cale Împotriva faptului că Tito suprima În federație toate formele de exprimare a identității naționale. E valabil și pentru scriitorii sârbi obsedați de păstrarea și reafirmarea sârbei „pure”. Se poate spune că, spre deosebire de diferențele dialectale convenționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele privințe care afectează direct viața cotidiană a cetățenilor: educația, cultura, mediul, turismul, posturile publice locale de radio și televiziune. Dacă nemții ar fi avut vreo aplecare către politica identitară pe bază teritorială - dar aici trecutul aparte al Germaniei juca, probabil, un rol inhibitor -, landurile reprezentau un surogat perfect satisfăcător. Separatismul național a atins concentrarea maximă nu În cea mai mare țară europeană, ci În una dintre cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
febra Böcklin"a avut și contraponderea sa într-o critică extrem de severă al cărui ton l-a dat opul lui Julius Meier-Graefe, Le Cas Böcklin -, care înscrie "cazul Böcklin" în sfera mai largă a culturii germane și a complexelor sale identitare. Este însă de netăgăduit influența pe care pictorul a avut-o nu numai asupra picturii germane, ci și asupra artei plastice europene, incluzându-i pe pictorii români. Rodolphe Rapetti consideră că Böcklin reprezintă pentru cultura germană, ceea ce Gustave Moreau sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teza pe care o preia și o susține cu argumente, și anume Leon Bachelin susține că arta trebuie să fie națională dacă nu chiar etnică, spre deosebire de știință care este cosmopolită, teză cu care criticul face din artă un solid argument identitar. Criticul își pune întrebarea legitimă, în ce constă specificul național în artă și chestionează originalitatea în raport cu condiționările sociologismului tainian. Arta nu este "o chestiune de logică pură", reprezentarea nu este "o mecanică obiectivă, ci o fantezie subiectivă", iar artistul nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație inepuizabilă, iar printre primii cu sentimentul configurării unui complex identitar se află menționați Nicolae Grigorescu, cu peisajele românești și Theodor Aman, cu scenele istorice. Pentru arhitectura care își caută originalitatea în valorificarea tradiției este invocat arhitectul Ion Mincu, care integrează aceste elemente de arhitectură veche bizantină, rusească, în construcții moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din basmele românești. Este detectabilă în linia câtorva din desenele sale, ilustrând episoade de basm, cu personajele specifice chiar și o notă japonizantă, iar pe unul dintre vase, emblematicul personaj de basm românesc, Făt-Frumos, apare scris cu litere chirilice, marcă identitară circumscrisă caligrafic și trecută în registrul decorativist. Ioana Vlasiu sesizează însă o diferență importantă între ideile acestuia privitoare la rolul asumat de artist referitor la proiectarea și execuția obiectului de artă decorativă și cele ale lui William Morris. "William Morris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
presupus că diferitele școli ale meșterilor zugravi, cu propria lor marcă stilistică, stabileau un ecart calitativ față de cultura meșteșugarilor locali. Criticul observă că ambele "caracterstici" fuzionează adesea, oferind o sinteză a influențelor exercitate de-a lungul timpului. Soluția inserării mărcii identitare ar sta la îndemâna oricui: "Așa încât, pentru un decorator ce vrea să pară român, arta decorativă se rezumă în reproducerea mai mult sau mai puțin fidelă a artei din industria casnică, sau a artei bizantine, păstrată în monumentele religioase"153. Metoda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l are simbolismul în expresia sa decorativistă, Art Nouveau-ul, revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în contextul artei moderne tocmai în vederea sublinierii mărcilor identitare ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de revival în contextul modernității a unor stiluri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interesul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mediat estetic de arta lui Grigorescu și a lui Luchian, în schimb, interesul lui L. Bachelin pentru folclorul românesc pe care-l studiază cu o acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei culturi naționale conform dezideratelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un fel de lingua franca a artei plastice de la clasicism la simbolism, a bagajului mitologico-folcloric "național" deja pus în valoare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
până la Primul Război Mondial, propune o dublă deschidere: 1.) a pictorilor români către arta contemporană occidentală, lăsând să pătrundă influențele artistice cele mai diverse, fără o filtrare a lor prealabilă și 2.) a formării unei arte românești cu propriile mărci identitare și popularizarea ei în Occident. Deși nu are aceeași anvergură teoretică și capacitate de a sistematiza, demersul lui Alexandru Bogdan-Pitești prezintă certe afinități cu teoretizările lovinesciene ulterioare privitoare la sincronismul cultural. Celebrul mecena vrea să facă din Ileana o revistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]