14,062 matches
-
copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai importantă, apoi a ieșit bărbatul din coasta ta, Adam trebuie doar să fie acolo, tu dă-i mărul și ispita-i gata, timpul ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el Îndată Va face-o mutră-ngândurată Și, doi pedanți, vă veți zâmbi, La munc-apoi vă veți grăbi. Acum o săptămână mi-ai adus Eseul meu, despre care-ai spus (Prin diferite adnotări scrise pe margine de foi) c-am ignorat cu bună știre principiile sacrosancte ale criticii literare de dragul unor calambururi ieftine... „Ești chiar convins că ai dreptate?“ Și „Shaw nu-i o autoritate“. Dar „Pupă-n fund“, cu ce-a compus, Te-a câștigat și-l placi nespus. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste picior, Doug. Au ajuns pe o stradă laterală necirculată și Alec a oprit mașina la umbra deasă. - Ce cauți aici În anotimpul rece, Amory? s-a interesat el, scoțând o butelie de Bourbon de sub covorașul de blană. Amory a ignorat Întrebarea. Nu avea nici o explicație plauzibilă pentru prezența sa pe litoral. - Îți aduci aminte de escapada noastră din anul doi? a Întrebat el În loc să răspundă. - Dacă-mi aduc aminte? Atunci când am dormit În pavilion, sus, În parcul Asbury... - Doamne, Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin cu familia, într‑un rahat de tramvai în care toți sunt egali și ca atare nimeni nu poate reprezenta ceva deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește: ce ți‑aș mai trece un cârlig de măcelărie prin beregată. Fiul de farmacist habar n‑are de toate astea și de aceea nici nu‑i e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și Sartre trebuie să rămână acasă, nici nu încape discuție. Dacă mă‑ntroc și văd că te‑ai culcat iar cu contabilul ăla, fac moarte de om. Dar azi nu voi mai țipa la tine, ca de obicei, fiindcă ai ignorat deja de multe ori, fără să‑ți pese, aceste avertismente; nu, astăzi te anunț calm, dar tăios, că te voi omorî cu pistolul meu Steyr cu țeavă rabatabilă - am tot dreptul s‑o fac. Dar, Otti, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l‑a frapat, bineînțeles, pe Rainer, care e un băiat isteț; observă întotdeauna asemenea lucruri, în loc să se cufunde și mai fervent în rugăciune și să ignore lumea din jurul lui. Biserica ia de unde apucă și păstrează, fără să dea mai departe acolo unde este nevoie; Rainer n‑are nevoie de lovituri, ci de dragoste. Cică Dumnezeu îl iubește, dar el nu simte decât palmele. Totuși tata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă aflam complet sub dominația penisului. Eram oare capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de seara până dimineața, asta Înseamnă cam două grame pe zi, sau, dacă vrei, măsurat În linii, Înseamnă cam treizeci de linii. Ei bine, problema apare dimineața. Știi cum trebuie să-ți petreci orele dimineții? Bagă bine la cap. Cu toții ignoră chestia asta și de-aia se fac praf. Dacă continui să planezi ca Într-un vis, nu Încape nici o Îndoială că te vei transforma Într-o legumă. Ești atent? Mai Întâi prizezi o linie seara, Înainte de masă. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu milimetru, sprijinindu-se unul de umărul celuilalt, și doi bărbați tăcuți, Între două vârste, Îmbrăcați În costume gri. Aveam impresia că Înțelegeam oarecum ce voia să spună Gan când afirmase că Reiko era ca o gaură neagră. Reiko Îi ignora complet pe ceilalți clienți, Încât mă Întrebam cum poate face asta Într-un mod atât de neostentativ. Nu Îi ignora În mod conștient, dar nici nu lăsa impresia că trasează o barieră Între ea și lumea din afară. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
impresia că Înțelegeam oarecum ce voia să spună Gan când afirmase că Reiko era ca o gaură neagră. Reiko Îi ignora complet pe ceilalți clienți, Încât mă Întrebam cum poate face asta Într-un mod atât de neostentativ. Nu Îi ignora În mod conștient, dar nici nu lăsa impresia că trasează o barieră Între ea și lumea din afară. Aveam impresia că, dacă Reiko nu s-ar afla chiar lângă mine și nu ar vorbi uitându-se drept În ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atunci când dieta îți interzice să o mănânci. Ei bine, în ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de femei. Numai că eu nu sunt la regim, ci pur și simplu m-am trezit că sunt ignorat de către chelneriță. Și sunt multe de-astea drăguțe prin preajmă. Femei, vreau să zic, deși aș putea la fel de ușor să mi-o trag cu o chelneriță ca și cu orice alt gen de femeie. A existat o femeie acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altceva care să detalieze ceea ce spusese, decât fumul care ieșea din gura ei. — Mare păcat, zise Becker. Îi povesteam prietenului meu cât de drăguță era. Ridică din umeri: Nu-i nimic. Mai sunt o grămadă de unde a venit ea, nu? Ignorând expresia de pe chipul meu și încă sprijinit ca un bețiv de cele două curve, se întoarse și porni pe hol spre unul din dormitoare, lăsându-mă singur cu celelalte. — Și tu ce preferi, Bernhard? Evona pocni din degete și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Critias din Atena î455-403 î.Hr.) sau Thrasimas din Calcedon î459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul 411 î.Hr. -, biografia și chiar personajul, pentru că multă vreme s-a pus întrebarea dacă nu cumva acest nume ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se creadă că nu cunoaște decât acest unic magistru și ignoră rațiunea, măsura, calculul, echilibrul? O viață de plăceri fără memorie și inteligență, fără reflecția și analiza care să o permită rămâne literă moartă. O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate! -5Cotonogirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mare. Cum ai putea începe o carieră de filosof hedonist sub auspicii mai faste? Sprijinit de onomastică, împins de un inconștient care l-ar determina fără știrea lui, ar zice psihanaliza - un René Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
exemplu, pe cele legate de sexualitate: comune și acestea tuturor mamiferelor, sunt date încă din primul moment al existenței, sunt indiscutabil firești, dar nu par necesare - cel puțin în opinia lui Epicur, care nu l-a citit pe Freud și ignoră că o frustrare poate induce mai multe neajunsuri și suferințe decât plăceri! Epicurienii care vor urma - Lucrețiu, dar și Horațiu, precum și poeții din cercul campanian - își vor lua unele libertăți în legătură cu această dorință pe care vor avea tendința s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem, a le evita, a nu ignora nimic din consecințele unei satisfaceri sau ale unui refuz de a le satisface, iată tot atâtea operații care permit accederea la adevărul hedonist. De bună seamă, dar dacă această clasificare tripartită, ca și cvadruplul remediu, ar funcționa de minune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată a timpului. Epicur cunoaște cinetica jubilării. Aristip nu ignoră plăcerile unui fel de ataraxie sau de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci de fabrică epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de aponie, prezentate îndeobște ca niște mărci de fabrică epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cât de mult se străduiește cvadruplul remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de aspirația la înțelepciune a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub semnul lui Epicur. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra morții nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodemos din Gadara îl consacră morții combină considerațiile filosofice clasice ale Școlii cu frazele convenționale constituind un fel de înțelepciune populară ce decurge, un pic mai fadă, din băutura concentrată de la începuturi. Să rezumăm deci: moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru a reuși să-l atingă, religia e desemnată ca dușman prioritar. Sau, mai bine zis, religiile, toate. Pentru că Lucrețiu scrie contra păgânismului roman, evident, dar și contra formelor pe care le ia această nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar putea elibera. -13- Hedonismul tragic. Cum anume? Evitând să creadă că aceste ficțiuni citate anterior definesc plăcerea. Nici particulele nobiliare, nici aurul, nici medaliile, nici funcțiile, nici posedarea unor obiecte nu duc la pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]