4,930 matches
-
punctele în care diferitele combinații de bunuri au aceeași ofelimitate. Un exemplu în acest sens sunt curbele utilizate de meteorologi. În construcția sa, Pareto subordo nează complementaritatea bunurilor faptului de a fi substituibile. Pareto considera că prezentarea ansamblului curbelor de indiferență a unui individ ar oferi o imagine fotografică a dorințelor acestuia. În Cursul său de Economie politică (1896), Pareto nu mai consideră utilitatea ca fiind o mărime măsurabilă. În Manual de Economie politică (1906) discută despre cantități de bunuri reale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
venituri, ca limite ale consumului, în condițiile unor prețuri date, deducînd în final că poziția de echilibru ce reprezintă alegerea optimală a consumatorului se află în punctul de tangență al dreptei posibilităților de consum cu una dintre nenumăratele curbe de indiferență. Legea egalității utilităților marginale explică comportamentul consumatorului, iar legea funcției dintre cererea unui produs, pe de o parte, și prețul său, ca și prețul altor produse, pe de altă parte, stă la baza teoriei moderne a cererii de mărfuri. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de o parte, și prețul său, ca și prețul altor produse, pe de altă parte, stă la baza teoriei moderne a cererii de mărfuri. Deci echilibrul consuma torului se realizează la diferite niveluri, funcție de prețuri și de venituri. Curba de indiferență sugerează modul în care se structurează cererea în cadrul limită al solvabilității. Pareto abandonează ideea după care libera concurență dă individului "maximum de satisfacție". Consumatorul achiziționează cantitățile de bunuri ce formează combina ția cea mai avantajoasă. Consumatorul va înlocui la consum
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
au crescut pot conserva o parte din această creștere pentru a compensa scăderile de venituri ale altora. Creșterea bunăstării ce nu poate fi justificată din punct de vedere pur economic poate să fie din punct de vedere social. Curbele de indiferență ale lui Pareto elimină orice aluzie la măsurabilitatea și la comparabilitatea unităților și transformă teoria utilității marginale într-o teorie a alegerilor. El crede că a stabilit fundamente obiective pentru mărimile incluse în propriul sistem prin utilizarea indicilor de ofelimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și transformă teoria utilității marginale într-o teorie a alegerilor. El crede că a stabilit fundamente obiective pentru mărimile incluse în propriul sistem prin utilizarea indicilor de ofelimitate pentru a arăta modul cum fiecare individ își regrupează diversele curbe de indiferență după propria-i scară de preferințe. Acestea reprezintă o imagine completă a preferințelor consumatorului, ceea ce așează economicul pe baza empirice, Dar curbele de indiferență ar trebui completate cu curbele corespondente reprezentînd obstacolele pe care individul trebuie să le surmonteze pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
utilizarea indicilor de ofelimitate pentru a arăta modul cum fiecare individ își regrupează diversele curbe de indiferență după propria-i scară de preferințe. Acestea reprezintă o imagine completă a preferințelor consumatorului, ceea ce așează economicul pe baza empirice, Dar curbele de indiferență ar trebui completate cu curbele corespondente reprezentînd obstacolele pe care individul trebuie să le surmonteze pentru a-și împlini dorințele Aceste obstacole sunt constituite din limitele disponibilității bunurilor, din regulile privind concurența, costurile de producție, restricții impuse de instituții ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
curbele corespondente reprezentînd obstacolele pe care individul trebuie să le surmonteze pentru a-și împlini dorințele Aceste obstacole sunt constituite din limitele disponibilității bunurilor, din regulile privind concurența, costurile de producție, restricții impuse de instituții ș.a. El aplică curbele de indiferență și altor categorii economice, cum ar fi profitul, ca și alegerii producătorilor între produsele disponibile. Pareto a fost foarte mîndru de a fi fondat o teorie matematică a consumului și a producției pe relațiile de interdependență dintre indivizi, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Suntem sceptici, neînțelegînd cui folosesc aceste utopii cum sunt divizibilitatea infinite zimală a dorințelor și utilităților, substituibilitatea infinită între acestea, aplicarea de sisteme de ecuații simultane folosind variabile ce sunt elemente ale unor serii temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și de alți autori, care au cerut introducerea factorului timp în analiza economică, analiza relațiilor cauzale dintre fenomene ș.a. Sigur, "legea lui Pareto" privind repartiția veniturilor rămîne ca o contribuție, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
într-o știință totuși relativă, în dorința de a o pozitiva, de a face din ea o știință naturală. Acesta este principalul reproș adus acestei doctrine. Apoi, concepția walrasiană a utilității nu avea nimic a face cu utilitarismul. Curbele de indiferență și de preferință ale lui Pareto nu au nici ele nimic de-a face cu conceptul de utilitate. Chiar Menger și Bohm-Bawerk nu recunosc nici o influență din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cînd economia dezvolta teorii ale valorii, inclusiv în domeniul cultural. La rîndul lor, oamenii de cultură denun țau finalitatea mercantilă a economiei și intruziunea ei într-un domeniu pentru care nu are abilitare. Întemeietorii științei economice au manifestat mai curînd indiferență față de cultură, instituind o formă de război rece. Dar în condițiile de astăzi cele două domenii nu mai pot fi separate, măcar datorită noilor tehnologii ale informației, telecomunicațiilor și audio-vizualului. De fapt, ajutoarele publice sau private pentru cultură trebuie tratate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un sistem care asigură debușee pentru manifestarea agresivității native a oamenilor, care le permite să fie egoiști" (472). Asta sună nazistoid de-a dreptul, sau cel puțin cinic. Totuși, autorul are o calitate: din cînd în cînd spune adevărul, remarcă indiferența față de cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
necesită înțelepciune, stăpînirea sinelui necesită putere, iar aceasta vine din dragoste și din credință. E clar că respectivii au rămas însă doar cu ritualul podoabelor pe care le poartă (la propriu). Dragostea adevărată e atît de profundă încît seamănă cu indiferența, dar ca păstor trebuie să-i iubești pe toți. Pînă și un copil e mai înțelept. Înainte de a fi ortodox, sunt creștin și m-am săturat să văd cum niște popi sfîrtecă în continuare trupul Mîntuitorului. În calitate de creștin, vreau înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
spre Asia se datora, fără îndoială, chemării unei datorii. De a zdrobi, în numele lui Ares, și spre gloria Casei Argead, puterea nemărginită a Imperiului persan. Sub întinderea aripilor sale în estul Mediteranei, vulturul dinastiei ahmenizilor umbrise multă vreme destinul Eladei. Indiferența relativă față de meleagurile noastre nu poate fi înțeleasă decât prin optica vremii. Grecii le vedeau situate undeva la capătul lumii, fiind stăpânite sub pământ de Zalmoxis și în văzduh de Gebeleizis. Nu deschideau porți spre lumi și civilizații așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în cazul unora dintre ei, a ajuns să facă parte din normalitatea cotidianului lipsa de respect față de autorități. Mai grav este faptul că sunt mulți care se raportează față de ceilalți cetățeni într-o manieră asemănătoare puterii etatice absolute. Exemplificativă este indiferența afișată față de abuzurile la care un simplu cetățean este supus din partea statului. Atunci când îl strivește fără milă, sunt destui care nu doar că nu intervin, dar nici nu se sinchisesc să se uite cu îngăduință spre această dramă. În ce
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne înstrăinăm zilnic. Suntem atât de singuri, încât am creat un spațiu virtual în care ne-am refugiat și în care tindem să ne transferăm viața reală. Suișul spre piscul muntelui ni-l facem singuri anevoios... Pășim cu prea multă indiferență pe acest pământ. Și privim spre cer doar să vedem dacă ne bucură soarele sau ne scârbește ploaia. Urcând, să ne amintim mereu că în acest colț de Univers, în care trăim, s-a întâmplat miracolul vieții. Este o minune
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la adresa Harietei: "Dați-mi voie a vă spune că m-am mirat, cum de nu m-a întrebat nimeni din familia lui, despre soarta și întreținerea lui, de cînd este trimis de noi, în Viena. Nu-mi pot explica aceasta indiferență a familiei. Mai ales găsesc inexplicabil pe fratele său, ofițerul". Apoi a răspuns la întrebarea Harietei, că poetul a ieșit "însănătoșit din Institutul de alienați, acum face o călătorie de distracție prin Italia" și că peste vreo douăsprezece zile se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
hiperconsumului cu gradul zero al valorilor și al comportamentelor altruiste. Sentimentele de empatie și gesturile de solidaritate să fie oare pe cale de dispariție? Cum să înțelegem, în acest caz, înmulțirea asociațiilor și a societăților benevole 30. În ciuda tuturor formelor de indiferență pentru celălalt, societățile noastre favorizează mai degrabă identificarea cu el decât ruinarea lui. Capacitatea de a suferi pentru altul, de a te indigna, actele de întrajutorare și de solidaritate, toate acestea n-au fost eradicate: asistăm doar la exprimarea tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
puteri ale marketingului și publicității. Pentru că niciodată consumatorii nu s-au arătat mai neîncrezători, mai volatili, mai infideli față de mărci. Gustul generalizat pentru nou, hiperoferta, segmentarea modelor, saturarea nevoilor primare, toate acestea au dezvoltat zappingul, mobilitatea, trecerea de la atașament la indiferență față de mărci. Până și mărcile cele mai prestigioase pot fi victime ale pierderii interesului, ale respingerii uneori foarte rapide, și asta în ciuda unor bugete considerabile alocate comunicării. Epoca megamărcilor mondiale este și cea a vulnerabilității lor, legată de instabilitatea crescândă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
debordant pentru sexul cantitativ sau operatoriu. Ele îi resping, mai degrabă, principiul, acesta fiind asimilat cu o obsesie machistă care ar antrena mai mult reificarea persoanei lor decât un răspuns satisfăcător pentru dorința lor. Faptul merită a fi subliniat: suscitând indiferența 58, ironia sau lehamitea, sexul performant, golit de dimensiunea subiectivă și emoțională, nu are niciun ecou în universul feminin. Suntem obligați să menționăm că, cel puțin în ce le privește pe femei, importanța lui este din ce în ce mai nesemnificativă, el nereușind să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acestor răsturnări seculare a desăvârșit capitalismul de consum procesul de erodare a fricii de invidie. Propagând o cultură care încurajează traiul pentru sine și iubirea de sine, societățile consumeriste au înlocuit obsesia invidiei cu etalarea fericirii, teama de blestem cu indiferența față de celălalt. Când căutarea fericirii s-a impus ca normă legitimă distilată într-o mitologie omniprezentă, teama ca nu cumva să se provoace invidia cuiva a încetat a mai constitui o structură mentală și ideologică majoră. Acum nu ne pasă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și ura neputincioasă” (Stendhal), cele din zilele noastre sunt martorele unei diminuări a ranchiunei și a ostilității față de cei bogați. Hiperconsumatorul individualist suferă mai degrabă pentru propria persoană decât pentru prosperitatea insolentă a altora; aceasta suscită mai degrabă curiozitate sau indiferență decât mânie distrugătoare. Ceea ce nu împiedică în niciun fel reînvierea protestelor și a criticilor radicale ale neoliberalismului: natural, ele se hrănesc mai mult cu indignare morală decât cu indignarea-invidie. Analizând cazul Statelor Unite, E. Luttwak atribuie regresul resentimentelor față de superbogați influenței
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ocupă un loc mai puțin important în economia psihică a oamenilor. Poate că, pentru prima oară, societatea narcisismului a reușit să atenueze forța invidiei resimțite de către Nemesis. Să nu ne bucurăm prematur de reculul spectrului invidiei. Bucuria răutăcioasă se atenuează, indiferența față de celălalt este în progres. Și multe alte necazuri îl asaltează pe hiperindividul suferind de singurătate, de anxietate, de îndoieli în ce privește propria persoană. Un rău l-a alungat pe altul. Nu-i niciun progres al fericirii în asta. 11tc "11
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumului-lume. În culturile vechi era vorba despre despuierea integrală a omului, despre depășirea eului repliat asupra strictei sale individualități prin eliberarea de toate poftele deșarte. Ele presupuneau o schimbare totală a felului de trai trecând prin exerciții spirituale repetate, prin indiferența față de lume, o adevărată performanță ascetică. Suntem foarte departe de așa ceva. Ce căutăm noi astăzi la mentorii noștri spirituali, dacă nu rețete pentru maximizarea satisfacțiilor și a potențialelor noastre psihologice? Idealurilor de renunțare la lume le-au urmat tehnicile de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care cumpără. Dacă ai fi în vânzări, ia gândește-te. Ai vândut vreodată ceva unei persoane căreia i-a convenit prețul din prima? Normal că nu. Toți cumpărătorii serioși se plâng de preț. Marea ta problemă nu sunt obiecțiile, ci indiferența. Ai prefera un „N-aș cumpăra de la firma ta nici dacă ar fi ultima din lume pentru că....” decât să ți se spună: „Folosesc același furnizor de 10 ani încoace și sunt foarte mulțumit. Chiar nu vreau să pierd timp vorbind
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
nici dacă ar fi ultima din lume pentru că....” decât să ți se spună: „Folosesc același furnizor de 10 ani încoace și sunt foarte mulțumit. Chiar nu vreau să pierd timp vorbind cu alt furnizor pentru o schimbare”. Problema ta este indiferența, nu obiecțiile, deoarece pentru obiecții există mereu un motiv, iar oamenii se pot răzgândi . Să îți demonstrez. Spune-mi care este antonimul cuvântului „dragoste”. Dacă vrei să spui „ură”, gândește-te mai bine. Cât timp există o oarecare reacție, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]