5,599 matches
-
de formele moderne de integrare și de excludere. Karl Marx, În special În lucrările din tinerețe (Critica dreptului politic hegelian, Chestiunea evreiască), este scandalizat de degenerarea principiului civilității și de atomizarea legăturii sociale, fenomene pe care le descrie ca fiind inerente dezvoltării societății civile burgheze. Deși mai târziu (cf. Capitalul) munca va deveni elementul integrator nu doar În societatea capitalistă, ci În toate societățile istorice, opera lui Marx rămâne marcată de o condamnare virulentă a noilor forme de oprimare și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societatea. Astfel, În Formele elementare..., Durkheim afirmă că religia este o formă transfigurată a societății: adorând zeii pe care ei Înșiși i-au creat, oamenii nu au făcut altceva decât să-și adore propria societate. Dacă solidaritatea este un principiu inerent societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie. În Diviziunea muncii sociale, autorul Înscrie solidaritatea Într-o schemă evoluționistă care ne facem să trecem de la o solidaritate mecanică, prin similitudine, la o solidaritate organică, prin diferențiere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
roluri etc.). Pe de altă parte, Louis este convins, cum suntem și noi, că textele literare ne pot Învăța multe despre ceea ce ține de etnografia comunicării, adică despre efectele punerii În scenă a participanților, despre comportamentele rituale, atitudinile sau gesturile inerente unei culturi anume. După părerea lui, nu poate exista o competență veritabilă În materie fără descoperire interculturală. Drept urmare, ne propune să o considerăm un proces reciproc de deschidere Înspre cultura celuilalt, care mobilizează atitudini psihosocio-afective ale indivizilor ce intră În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
garantată de existența unor frontiere bine păzite. Din această perspectivă, spațiul public este redus la minim, iar activitățile publice la tranzacții indispensabile Între grupuri care Își apără cu hotărâre teritoriul propriu, fie el real sau metaforic. Astfel se exacerbează paradoxul inerent oricărei revendicări a dreptului la diferență. Pornind de la dorința foarte legitimă de recunoaștere, inversându-se premisele cu concluzia, deși ținta este egalitatea, se ajunge la constituirea de ghetouri, unde riscă să se instaureze o obligație de omogenitate ce se opune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o asemenea identitate o fac În mod deschis și cu mândrie), iar nu una atribuită și negativă (privită ca o Îndepărtate de ceea ce este considerat „normal” sau „natural”). Pe de altă parte, folosirea intensă a termenului subliniază riscurile de fragmentare inerente societăților post-industriale. Astfel, aproape orice grup poate să afirme că este o minoritate, adică un ansamblu de indivizi defavorizați de societate din cauza unei „diferențe” semnificative, care nu este În mod necesar de tip etnocultural: handicapații, homosexualii, pensionarii, cerșetorii, fermierii etc.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naționalismul este prelungirea mecanică a unei identități culturale preexistente. O serie de tendințe universale orientează comportamentele colective (atașamentul față de persoanele cu care ne Înrudim; agresivitatea față de străini; nevoia de ancorare teritorială). Nu este vorba despre trăsături dobândite, ci despre date inerente naturii umane, Înscrise În noi din fragedă pruncie și fără vreun scop prestabilit În psihologia indivizilor. Mobilizările naționaliste servesc la perpetuarea grupului și la conservarea identității sale (Van den Berghe, 1975). Mai nuanțată, teoria „primordialistă” se bazează totuși pe același
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Primordialismtc "Primordialism" Φ ETNICITATE, NAȚIONALISM Puteretc "Putere" Puterea, remarca Bertrand Russell Încă de la sfârșitul anilor ’30, nu se limitează la exercitarea ei: „producere de efecte căutate”, ea desemnează ă În funcție de intențiile sau de așteptările comune ă „o capacitate de transformare inerentă acțiunii umane”, În același timp „dispozițională” (adică Înscriindu-se În durată) și „relațională” (analizele legate de substanțe, atribute și jocuri nule cedând În acest caz locul unor raționamente În termeni de câmpuri, procese și relativitate). ν Se cuvine, În acest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Se profilează aici problema unității rasismului. Nu putem risca să dăm o soluție, oricât de prudentă, acestei chestiuni delicate fără a face un ocol și a pune o problemă prealabilă, care se poate formula astfel: rasismul este oare un fenomen inerent naturii umane? Și În ce sens? Sau este strict legat de modernitate ă și atunci, de care modernitate? Este vorba despre problema raporturilor dintre etnocentrism și rasism, care nu Încetează să revină În discuțiile savante contemporane, În mod explicit sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă invariabilă, sau le interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca atitudini primordiale care combină respingerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fidelitatea față de mine Însumi, față de propriul meu fel de a fi și, În consecință, față de idealul de autenticitate (conform sensului dat acestui termen de Lionel Trilling) (Taylor, 1994, p. 44). Noțiunea de autenticitate este importantă, căci, presupunând un sens moral inerent omului, ea se referă În mai mare măsură la percepțiile noastre intime decât la principiile exogene În ghidarea acțiunilor noastre. Sursa moralității se găsește În noi (Taylor, 1989, cap. 15). În această transformare, caracteristică a subiectivismului modern, Taylor Îi conferă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
posibilului nostru rol în lume. Imaginea asupra lumii oferită de povestiri se poate fundamenta pe înțelepciunea tradițională sau pe ultimele descoperiri ale științei ori, chiar mai bine, pe ambele. Utilizarea în cercetare a povestirilor vieții Povestirea vieții este, în mod inerent, interdisciplinară; utilizarea sa în arii de cercetare multiple pune în paralel cele patru funcții ale povestirilor sacre. Spunându-și povestirea vieții, cineva se poate cunoaște mai bine decât înainte pe sine, pe alții, misterul vieții și universul în care trăiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fi verificată după propriile criterii dacă este caracterizată de fidelitate și validitate. Așa cum operele de artă au propriile standarde de apreciere, la fel se întâmplă și cu metodele de cercetare bazate în primul rând pe subiectivitate, flexibilitate și variabile umane inerente. În următoarele capitole va deveni în primul rând mai clar faptul că o povestire a vieții este în primul rând un text, care trebuie citit, înțeles și interpretat în funcție de propria sa valoare și în propria sa manieră. 2. Planificarea interviului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cercetător, cât și de povestitor pentru a pune într-o lumină corectă sau pentru a limpezi comentariile inițiale în funcție de ideile apărute pe parcurs, dacă acestea par să fie diferite (McCracken, 1988). Se înțelege de aici că indivizii văd, în mod inerent, evenimentele vieții ca fiind legate între ele într-o formă sau alta, deoarece, în ultimă instanță, acesta e modul în care viața cuiva pare semnificativă. Aceasta se traduce printr-un sentiment de secvențialitate și direcționalitate care transpare din povestirea cuiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
din citirea sau ascultarea sa. S-ar putea ca aceasta să aibă sens pentru noi doar dintr-o anumită perspectivă și pe baza sentimentelor pe care ni le evocă, a amintirilor pe care ni le reactualizează sau a semnificației sale inerente pentru noi. În mod asemănător, o poveste a vieții individuală ne-ar putea ajuta să înțelegem procesele sociale generale sau de dezvoltare. O anumită poveste a vieții este cea mai bună ilustrare pentru studierea relației dintre o acțiune particulară (din cadrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
analitică anglo-saxonă a impus termenul sintagmatic act de vorbire și conceptul corespunzător ca fiind proprii științei limbii. Despre acte de vorbire a discutat prima dată învățatul german Karl Bühler, care le-a pus în legătură cu faptul de a semnifica, considerîndu-le astfel inerente vorbirii (și, prin urmare, comunicării), dar independente de scopurile vorbirii. În acest caz, actul de vorbire aparține logosului semantic și este deosebit de acțiunea lingvistică ce vizează utilizarea limbii și face din ea un instrument de adresare către altcineva prin practica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ansamblu de litere aflat între doi indici de delimitare (spații albe sau semne de punctuație). Există însă, în cazul acestei operații, unele dificultăți, între care cea care privește identificarea construcțiilor fixe (locuțiuni și expresii) cu ajutorul dicționarului de analiză. O operație inerentă oricărei analize automate este lematizarea, adică reducerea la o rădăcină comună (lemă) a tuturor formelor flexionare ale unei unități lexicale, prin segmentarea lor după identificarea mijloacelor derivative și flexionare. Ca atare, vocabularul sau indexul cu care operează analiza automată este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fluența lui este cea care produce diferitele efecte de sens ale celor două forme. Aspectul gramatical interacționează în mod obișnuit cu aspectul lexical, care ține de însuși statutul semantic al verbului în sistemul lexical, deoarece timpul implicat de un proces, inerent evenimentului pe care îl reprezintă construcția verbală, este adesea modificat de actanți și de circumstanțele frazei. De aceea, s-a creat posibilitatea inventarierii tipurilor de procese care substituie aspectului imperfectiv și perfectiv un continuum de patru grade: stări (a iubi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
activități (a respira), realizări (a naște) și finalizări (a strănuta). Procesele din tipul stării se caracterizează prin absența limitelor inițiale și finale, precum și prin absența schimbării: ea are părul blond; el simte căldura soarelui; aici predicatele se prezintă ca fiind inerente actantului lor subiect. Aceste trăsături sînt lingvistice, adică arbitrare din punctul de vedere al realității referențiale. O stare poate primi însă limite extrinseci de la context, de exemplu, prin prepoziții precum de la - pînă la, dar ele nu le sînt proprii și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului a construcțiilor care denumesc diferite tipuri de structurări autonome cu raporturi inerente unor spații închise. În morfologie, sînt menționate cîmpurile derivaționale pentru a grupa elementele care pornesc de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
explicite, iar coerența domeniului conexiunii implicite (avînd următoarele trăsături distinctive: dimensiune dominant semantică, dependență contextuală, nivel de actualizare macrostructural, realizarea ei exprimîndu-se în termeni de consistență și pertinență). Din această perspectivă, fenomenele prin care se realizează coerența asigură "memoria discursivă" - inerentă textului. Coerența ca memorie discursivă este cea care asigură solidaritatea elementelor constitutive și instituie discursul ca "existență istorică", ca tranziție și coprezență a lui "deja spus", "o spune", "de spus", coerența asigurînd astfel corelarea enunțurilor. În abordarea fenomenului coerenței, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și metode specifice, bazată pe o perspectivă descriptivistă asupra limbii, aplicată pe corpusuri de texte reale, atestate) a cărei legitimitate însă nu a întîrziat să fie supusă controverselor. Științele limbii făcînd parte din disciplinele în care studiul pe corpus este inerent, se poate considera, așa cum propune P. Charaudeau, că lingvistica în general este de corpus. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, corpusul însumează ansambluri discursive de dimensiuni mari
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au auzit înainte. Acest principiu generativist a fost integrat de lingvistul american în competența lingvistică ce permite diferențierea dintre creativitatea determinată de reguli, proprie competenței, și creativitatea modificatoare de reguli, care ține de performanță. În consecință, creația în limbă este inerentă oricărui vorbitor și caracterizează actualizarea limbii în vorbire, dar această perspectivă științifică a funcționării limbii prin creație nu poate explica și nu poate fundamenta atribuirea statutului de creație realizărilor de la nivelul culturii și civilizației, atunci cînd se operează cu criterii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoriei literare și i-a dat posibilitatea de a deveni obiect al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i. Deoarece este identificabilă la nivelul enunțurilor minime, descrierea este inerentă vorbirii și, de aceea, John Searle a localizat partea descriptivă a enunțurilor în conținutul propozițional pe care se aplică marca forței ilocuționare. Astfel, adjectivul bun, de exemplu, pentru a califica un restaurant este, în mod inseparabil, o afirmație descriptivă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Determinarea acestor configurații interlocutive are drept repere alternanța schimburilor verbale și prezența regulatorilor. Cu toate acestea, distingerea între diferitele tipuri de destinatari se confruntă cu două tipuri principale de dificultăți: în primul rînd, locurile interlocutive sînt instabile; această caracteristică este inerentă interacțiunii verbale, fiind o trăsătură constantă a discursului natural. Nici chiar în situațiile de comunicare cele mai instituționalizate nu se poate bloca apariția spontană a adresărilor "în afara cadrului", iar această proprietate a discursului este în relație cu fenomenul sincroniei conversaționale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o perspectivă interdisciplinară, situîndu-se la intersecția lingvisticii cu informatica, statistica, istoria și sociologia. Metodele de tip lexicometric pleacă, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, de la postulatul corespondențelor inerente dintre texte / discursuri, orice text fiind de fapt un spațiu de întîlnire a unor enunțuri ce trimit la texte diferite, iar variabilele socio- istorice găsind un punct de incidență la suprafața textuală. Ele au fost folosite în diverse abordări ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]