6,102 matches
-
fost reîntărite în noaptea de 2 iulie. Spre sud, Rommel a atacat cu Corpul al XX-lea motorizat italian, care a fost respins însă de tacurile britanice. Rommel și-a mutat cele mai multe forțe în nord, pentru a întări Divizia de infanterie ușoară în vederea unui atac concentrat de-a lungul drumului de pe litoral. Atacul de noapte de pe 1 iulie și cele de-a doua zi nu au dus la câștiguri importante, datorită câmpurilor minate, a focului precis al artileriei și a hotărârii
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
-a australiană a revenit pe front, iar pe 9 iulie s-a reîntors pe poziții și Brigada a 5-a indiană. De asemenea, Divizia a 5-a indiană, care suferise pierderi importante, a fost întărită cu Brigada a 161 de infanterie indiană. Auchinleck a atacat din nou pe 10 iulie la Tel el Eisa în nordul dispozitivului său cu Divzia a 9-a australiană. 89 de germani și 835 de italieni au fost luați prizonieri de batalionul al 48-lea australian
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
reușit să recupereze o parte a zonei cucerite de australieni și au luat 13 prizonieri la Tel el Eisa. Deși bersaglieri au suferit pierderi importante, atacul lor a permis Diviziei „Trieste” să deplaseze în zona de luptă un batalion de infanterie și un batalion de tancuri. Noii sosiți au reușit să respingă definitiv atacul australienilor. Auchinleck a declanșat noi atacuri pe 14, respectiv 22 iulie, care au vizat Înălțimile Ruweisat Ridge din centrul dispozitivului inamic. Pozițiile Axei erau apărate de două
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
tancuri. Noii sosiți au reușit să respingă definitiv atacul australienilor. Auchinleck a declanșat noi atacuri pe 14, respectiv 22 iulie, care au vizat Înălțimile Ruweisat Ridge din centrul dispozitivului inamic. Pozițiile Axei erau apărate de două regimentele din Divizia de infanterie motorizată „Trieste”. Ambele atacuri au fost respinse. În timpul celui de-al doilea atac, italienii au respins tancurile Brigăzii a 23-a blindate, ceea ce ia permis lui Rommel să aibă răgazul necesar pentru a pregăti contraatacul Afrika Korps. Tanchiștii neexperimentați britanici
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
aliate. Distrugerea brigăzii blindate aliate a fost desăvârșită de Divizia a 21-a Panzer. Eșecul blindatelor britanice a dus la pierderea a aproximativ 700 de oameni. În timpul primului angajament, noile tunuri antitanc cu care fusese dotată Divizia a 5-a infanterie indiană și-au dovedit din plin eficacitatea. Divizia a 21-a Panzer a pierdut 21 de tancuri în încercarea de străpungerea liniilor indienilor. Între timp, italienii din Divizia de infanterie "Sabratha" au lansat pe 14 iulie un atac puternic la
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
tunuri antitanc cu care fusese dotată Divizia a 5-a infanterie indiană și-au dovedit din plin eficacitatea. Divizia a 21-a Panzer a pierdut 21 de tancuri în încercarea de străpungerea liniilor indienilor. Între timp, italienii din Divizia de infanterie "Sabratha" au lansat pe 14 iulie un atac puternic la Tel el Eisa. Atacul infanteriștilor a fost sprijinit de tancurile italiene și a reușit să străpungă liniile aliaților. Australienii care apărau pozițiile de aici au fost obligați să se retragă
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
hotărât să recâștige inițiativa și a ordonat lansarea a două noi atacuri pe 27 iulie. În zona de nord de la Tel el Eisa eșecul a fost unul de proporții moderate. Atacul de la Miteiriya s-a încheiat cu pierderi grele, deoarece infanteria a traversat câmpurile minate fără sprijinul blindatelor, fiind obligată să facă față contraatacului tancurilor Axei. Australienii au pierdut aici 65 de soldați morți și 490 căzuți prizonieri în timpul atacului împotriva Regimentului 62 al Diviziei motorizate „Trento”, care se apărase în
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
de armată, specialist în strategie și tactică militară și profesor la Academia Militară din București. s-a născut la data de 15 iunie 1926, în comuna Bușăuca (județul Orhei, astăzi în raionul Rezina). A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie (1949) și ale Facultății de Arme Întrunite, specialitatea Strategie și tactică militară din cadrul Academiei Militare Generale din București (1953), urmând apoi și un curs postuniversitar de pedagogie militară (1956). În anul 1979 a obținut titlul științific de doctor în științe
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
major de divizie, revine apoi la Academia Militară, Catedra de Tactică și Artă operativă având gradele didactice de conferențiar (1963-1967) și profesor (1968-1973). În anul 1973, Valentin Arsenie a fost numit în funcția de șef al Secției Operații, din cadrul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În anul 1978, revine ca profesor la Academia Militară, îndeplinind funcțiile de șef al Catedrei de Tactică generală (1978-1980), al Catedrei de Tactică și Artă operativă (1980-1984) și al Catedrei de Strategie (1984-1987). În anul 1987, a fost
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
(d. 28 septembrie 1984) a fost un general român de miliție, care a îndeplinit funcția de șef al Inspectoratului General al Miliției (1960-1969). A absolvit Școala de ofițeri de Infanterie, Școala Superioară de Război (1947-1949) și Academia Militară a M.St.M. în U.R.S.S.(1950 - 1952), general maior - august 1954, general locotenent - decembrie 1961 În perioada 1954-1956, generalul Staicu a îndeplinit funcția de șef al Comandamentului Trupelor de Securitate
Stelian Staicu () [Corola-website/Science/311574_a_312903]
-
aceea că partizanii luptau cu mult curaj și agresivitate împotriva germanilor, în ciuda pierderilor grele suferite și de aceea aveau nevoie rapid ajutor. A doua observație era aceea că Divizia I de vânători de munte și Divizia a 104-a de infanterie ușoară germane fuseseră transportați pe calea ferată de pe de pe frontul de răsărit, traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși numeroase circumstanțe, întâmplări și motivații rămân neclare, rapoartele misiunilor
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
de închisoare la Theresienstadt (astăzi Terezin, Cehia), unde a murit peste patru ani de tuberculoză. A doua zi după atentat, sicriele cu trupurile neînsuflețite au fost duse la gară din Sarajevo, cortegiul funerar fiind condus de mai multe batalioane de infanterie și de cavalerie. Tunurile din cetate au tras o salva de doliu, după care trenul s-a pus în mișcare. Înmormântarea a avut loc la Viena, într-un cadru restrâns. Atentatul a generat Criză din iulie, care a dus la
Atentatul de la Sarajevo () [Corola-website/Science/311645_a_312974]
-
ofițeri, este reținut la catedră ca profesor la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, unde a îndeplinit funcțiile de comandant de subunități ierarhice (1967-1981), șef al Catedrei de „Tactica Armelor Întrunite” și locțiitor al comandantului pentru arma Infanterie (1981-1984). Este numit apoi comandant al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (1984-1991), comandant al Institutului Militar de Infanterie și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1991-1995) și în cele din urmă devine rector al Academiei Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
îndeplinit funcțiile de comandant de subunități ierarhice (1967-1981), șef al Catedrei de „Tactica Armelor Întrunite” și locțiitor al comandantului pentru arma Infanterie (1981-1984). Este numit apoi comandant al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (1984-1991), comandant al Institutului Militar de Infanterie și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1991-1995) și în cele din urmă devine rector al Academiei Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1995-1997). În anul 1996 obține gradul didactic de conferențiar universitar și este ales ca membru corespondent al
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
vase antisubmarin și diferite alte vase ușoare. De asemenea, în porturile din nordul Italiei erau ancorate cinci minisubmarine, iar în porturile românești mai se aflau alte cinci minisubmarine. Trupele din „Decima Flottiglia MAS” au luptat în principal ca forțe de infanterie. După prăbușirea regimului fascist și desființarea „Cămășilor negre” (MVSN), au fost înființate „Garda Națională Republicană” ("Guardia Nazionale Repubblicana", GNR) și „Brigăzile negre” ("Brigate nere"). Cele 40 de „brigăzi negre” erau formate din luptătorii fostelor „cămăși negre”, din foști carabinieri sau
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
amânate din cauza vremii nefavorabile până la 25 aprilie, debarcările urmau să aibă loc pe șase plaje de pe peninsulă. Divizia 29 urma să debarce la Helles în extremitatea peninsulei, și apoi să înainteze asupra cetăților de la Kilitbahir. Trupele Anzac, cu Brigada 3 Infanterie ca vârf de lance al asaltului, urma să debarce la nord de Gaba Tepe pe coasta Mării Egee, de unde puteau înainta peste peninsulă, tăind retragerea trupelor otomane de la Kilitbahir. Micul golf în zona căruia au debarcat a devenit cunoscut sub numele
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat poziții defensive bune și au produs infanteriei britanice pierderi grele la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care au debarcat, doar 21 au mai ajuns pe plajă. Ca
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
produs numeroase pierderi și au limitat atacul la zonele de lângă țărm. Până în dimineața zilei de 25 aprilie 1915, rămași fără muniții și înarmați doar cu baionetele împotriva atacatorilor de pe versanții ce se înălțau de pe plajă către înălțimile Çunukbahir, Regimentul 57 Infanterie a primit din partea lui Kemal, care comanda Divizia 19 următorul ordin: „nu vă ordon să luptați, vă ordon să muriți. În timpul ce va trece până la moartea noastră, alte trupe și alți comantanți vor putea veni să ne ia locul”. Toți
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au acordat șase Cruci Victoria pentru debarcarea de pe plaja „W”. Alte șase au fost acordate infanteriștilor și marinarilor de la plaja „V” și alte trei a doua zi pentru cei ce au luptat să iasă de pe plajă. Cinci plutoane otomane de infanterie conduse de sergentul Yahya s-au distins respingând atacuri de pe poziția lor din vârful dealului, apărătorii oprindu-se în cele din urmă la lăsarea întunericului. După debarcări, rămăseseră atât de puțini oameni între pușcașii din Dublin și Munster încât au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
În noaptea următoare, comandantul ANZAC, general-locotenent William Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini din Batalionul Chatham. Trupele au înaintat pe o distanță scurtă pe timpul nopții, sub un baraj combinat de tir naval și de artilerie, dar pe întuneric s-au despărțit după ce
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini din Batalionul Chatham. Trupele au înaintat pe o distanță scurtă pe timpul nopții, sub un baraj combinat de tir naval și de artilerie, dar pe întuneric s-au despărțit după ce au întâmpinat foc puternic din flancul lor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
echipajul. Cu câteva săptămâni în urmă, un alt vas francez, "Saphir", naufragiase lângă Punctul Nagara și fusese pierdut. La 5 mai, Divizia 42 (East Lancashire) a fost trimisă din Egipt. Crezând că Anzac este asigurat, Hamilton a deplasat Brigada 2 Infanterie Australiană și noua Brigadă de Infanterie Neozeelandeză, împreună cu 20 de piese de artilerie australiene, pe frontul Helles ca rezerve pentru A doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
un alt vas francez, "Saphir", naufragiase lângă Punctul Nagara și fusese pierdut. La 5 mai, Divizia 42 (East Lancashire) a fost trimisă din Egipt. Crezând că Anzac este asigurat, Hamilton a deplasat Brigada 2 Infanterie Australiană și noua Brigadă de Infanterie Neozeelandeză, împreună cu 20 de piese de artilerie australiene, pe frontul Helles ca rezerve pentru A doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cele ale artileriei, și ambele părți s-au oprit pentru a aduce întăriri, provizii și pentru a-și extinde sistemele de tranșee. Otomanii au înlocuit trupele din fața liniei australiene, care a fost întărită de Cavaleria Ușoară Australiană care opera ca infanterie Au continuat lupte sporadice, cu focuri din ascunzișuri, atacuri și raiduri cu grenate, tranșeele inamice aflându-se pe alocuri la distanțe de doar câțiva metri. Australienii au pierdut mai mulți ofițeri împușcați de la distanță din ascunzișuri; între aceștia s-a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
971 și Chunuk Bair. Ambele părți primiseră întăriri, cele cinci divizii ale lui Hamilton de la început devenind 15, în timp ce numărul celor șase divizii otomane inițiale crescuse la 16. Sub comanda lui Godley, Aliații plănuiau să debarce alte două divizii de infanterie din Corpul IX, la Suvla, 8 km nord de Anzac, debarcare ce trebuia să fie urmată de o înaintare către Sari Bair dinspre nord-vest. La Anzac, era nevoie de o ofensivă împotriva crestei Sari Bair înaintând printr-un teren accidentat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]