15,241 matches
-
punându-i mâna pe umăr, da, mâna pe umăr, jură că a văzut și asta. „La șaizeci de metri, în întuneric, o mână pe umăr, când ești băut bine! Vă bateți joc de noi!“ i s-a spus când a insistat că asta era ceea ce văzuse - voi vorbi despre episodul acesta mai târziu. Josăphine nu a dat înapoi. El era. Ea era. Și nu o făcuseră cele cinci înghițituri de băutură să aibă vedenii! Și după aceea? Ce e rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare și de moale. Aș fi vrut să fiu cu Clămence, în brațele ei, căutând acolo acea dulceață pe care știam că o voi găsi mereu lângă ea. Am insistat să o anunț, cum făceam de obicei când mi se întâmpla să nu ajung acasă peste noapte. În asemenea cazuri, telefonam la primar, care o trimitea pe Louisette, bona, ca s-o avertizeze. Însă îngrijitorul mi-a spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt bătuți în cap, că e o prostie, minciuni, elucubrații, că cei doi sunt dezertori și că jandarmii îi vor duce înapoi la armată, și că armata da, ea va ști ce să facă cu ei. Ei sunt, îi vrem! insistă un cretin. — Ei bine, nu-i veți avea, răspunde primarul, furios, încăpățânându-se. Și nu-i veți avea fiindcă judecătorul a fost anunțat și este pe drum, trebuie să sosească! Unele cuvinte sunt magice. Judecător, acesta e un cuvânt magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai simplă în a pierde un bărbat e să râzi de el. Să nu mai faci asta niciodată. Nu râd, Străine. Vino luni. Acuma sunt ocupat, ar trebui să plec. (Când vede că insistă ca un adolescent care și-a învățat bine lecția, îi întinde boticul și el o sărută din nou, se excită vizibil, ea luptă. Dar ea tot îl mai întreabă, asta după ce simte că el plesnește.) Păi, chiar aveai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și începe să ude straturile, insistă inutil, apa curge ușor peste pământ, stropește iarba verde de acasă, gazonul care nu avea chiar trei sute de ani, dar crescuse splendid, îl și tundea mereu, cu atenție, ajunge cu furtunul până la vie, apa curge peste pământ, el trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am făcut nimic rău, n-am fost nicăieri, ăăă, și se uita numai în ochii mei. Îl știi pe Codrescu, ai fost și tu la el pentru coloana vertebrală, e delicat, apăsa cu grijă pe șolduri, pe genunchi, dar a insistat, ce-i cu tumefierile astea? — Acasă, în sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai mei. A ezitat, permițându-i imaginației feței să picteze tablouri sinistre. — Săptămâna trecută am fost la vodevil. Myra era copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obligat să mănânci acolo - sau, În orice caz, să plătești. — Crimă! — Împilare! — O, În primul an la Princeton trebuie să Înghiți totul. E ca la afurisita de școală pregătitoare. Amory a fost de acord. Dar e și mult antren, a insistat el. Nu m-aș fi dus la Yale nici pentru un milion. Nici eu. — Te gândești să candidezi pentru ceva? l-a Întrebat Amory pe fratele mai mare. — Eu, nu. Burne ăsta va lucra pentru Prince - The Daily Princetonian, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori luau masa cu cei cu dare de mână, dar de cele mai multe ori cinau frugal, pe cheltuiala vreunui naiv patron de restaurant. S-au fotografiat - opt cadre - Într-un studio cu developare rapidă. Kerry a insistat să-și grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au mâncat În antreul bucătăriei niște tort cu ciocolată și au băut bere de ghimber, iar Amory și-a anunțat decizia: — Plec dimineață devreme. — De ce? — De ce nu? a replicat el. — Fiindcă nu-i nevoie. — Cu toate acestea, plec. — Bine, dacă insiști să fii ridicol. — O, nu pune așa problema! a obiectat el. —...numai fiindcă nu te las să mă săruți. Crezi că... — Ascultă, Isabelle, a Întrerupt-o el, știi că nu despre asta este vorba. Și chiar dacă presupunem că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că bobocii chiar te cred important... — Nu Înțelegi... — Ba Înțeleg, l-a Întrerupt ea. Înțeleg, pentru că vorbești Întruna numai despre tine și odinioară Îmi plăcea, dar nu-mi mai place. — Și În seara asta am vorbit? — Aici e buba, a insistat Isabelle. În seara asta te-ai supărat rău de tot. N-ai făcut decât să stai și să-mi pândești privirile. În plus, trebuie să mă gândesc bine ce spun când vorbesc cu tine; imediat mă critici. — Prin urmare, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ci și la diferite boli de plămâni, pentru care tu ai o mare predispoziție. Să nu faci experiențe pe seama sănătății tale. M-am convins că nu e bine. Nu vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc aminte că Într-un an, de Crăciun, i-ai purtat constant, fără să-i Închei la nici o cataramă, producând un fel de șuierat straniu, și refuzai să-i Încătărămezi fiindcă nu era la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grup care se dusese să Înoate sus, În Westchester County, iar cineva menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu brațele Întinse Într-o splendidă săritură de lebădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
La ora zece pe Wilson l-a Înlocuit Carling, din promoția 1915. Amory, al cărui cap se Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să fii animal fizic (și-a agitat amenințător pumnul spre „Old King Cole“), tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În Yonkers, s-a purtat aproape logic și, controlând atent numărul de highballs ingurgitate, a devenit lucid și vorbăreț. A constatat că grupul consta din cinci bărbați și că pe doi dintre ei Îi cunoștea din vedere. A devenit corect, insistând să-și plătească partea de consumație și a cerut cu voce tare să fie lăsat să se achite pe loc, spre hazul celor de la mesele din jur... Cineva a spus că la o masă Învecinată se găsea o celebră stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu sunt sigur că războiul propriu-zis a avut cine știe ce efect asupra vreunuia dintre noi, dar e sigur că a distrus vechea ambianță și, Într-un fel, a ucis idealismul generației noastre. Tom a ridicat privirea surprins. - Da, așa e, a insistat Amory. Nici nu sunt sigur că n-a ucis idealismul Întregii lumi. O, Doamne, cât Îmi plăcea să mă visez un dictator cu adevărat mare! Sau un scriitor sau un lider politic ori religios... iar acum nici măcar un Leonardo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu o mamă neastâmpărată, pe care Amory și-o imagina semănând ca două picături de apă cu a sa, iar după moartea ei venise În America, să locuiască În Maryland. Prima dată locuise la un unchi celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă intrarea În societate de la șaptesprezece ani. Petrecuse acolo o iarnă zbuciumată și sosise aici, la țară, În martie, după ce se certase violent cu toate rubedeniile din Baltimore, scandalizându-le până la nivelul protestelor aprinse. În jurul ei se formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să nu recunoști că omul muncii este bine plătit - cu zile de lucru de cinci sau șase ore... E ridicol. Nu poți convinge un sindicalist să facă o zi de muncă onestă. - Singuri v-ați băgat gâtul În laț, a insistat Amory. Cei ca voi nu fac nici o concesie până nu sunt obligați. - Care „noi“? - Clasa voastră, din care am făcut și eu parte până nu demult: cei care, prin naștere, hărnicie, inteligență sau Înșelăciune, au devenit deținători de capital. - Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că trebuie să profităm cu toții de trunchiurile de con. Armata am urât-o. Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei continua să zbieri că trebuie să accelerăm... - Cel puțin acest lucru este adevărat, a insistat Amory. Reforma nu va ajunge din urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O politică de laissez faire e ca și cum ai răzgâia un copil, sperând că tot va ieși ceva din el până la urmă. Va ieși ceva - dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Întins mâna. Amory a Înțeles că faptul că-l cunoscuse pe Jesse cîntărea mult mai mult decât orice iritare provocată de opiniile sale. Ce stafii erau oamenii cu care aveai de-a face! Până și omulețul firav cel a insistat să-i strângă mâna. - La revedere! i-a strigat domnul Ferrenby În timp ce mașina lua colțul și Începea să urce pe alee. Noroc bun dumitale și ghinion pentru teoriile dumitale! - La fel și dumneavoastră, domnule! a răspuns Amory, zâmbind și făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gândească mai întâi: la Mariana, care era încă răpită de derbedeii ăia pe care nici Mișu nu-i mai știa destul de bine? La Popa, care dispăruse brusc? La Marcela, care plecase pe jos cu brațele pline de tablouri, deși ei insistaseră să-i cheme un taxi? - Da, de acum cinci luni, spuse comisarul, scoțînd victorios yo-yo-ul. Amprentele găsite... dar unde este domnul Popa? - A plecat să răscumpere mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia simt ce tată bun ar fi putut el să fie. Zelea privea trist mizeria totală în care se scălda neamul său. * Mariana și Mișu insistaseră că spectacolul să aibă loc la MaxiBar. La urma urmelor era locul în care se cunoscuseră, în care se căsătoriseră, în care-și trăiseră cele mai frumoase clipe. Iar pentru Mișu era locul datorită căruia, într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
niște oameni al căror corp a devenit un fel de mașină, cu funcții specifice pentru fiecare segment: mâini care apucă, picioare care merg, ochi care văd etc. Despre masca neutră am vorbit în lucrarea mea de doctorat, așa că nu mai insist acum (cu alte cuvinte, puneți mâna și citiți lucrarea!), dar ceea ce vreau să spun este că Lecoq a manifestat o teribilă răbdare cu noi, pentru că până și eu, deși aveam destulă experiență de teatru, sau dracu’ știe, poate tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
teatru la care visezi. ― Ce fac cu Mihai? am întrebat. ― Ți-l aduc prin Crucea Roșie în trei luni. ― Nu pot, Hugo. Mihai ar fi distrus și e destul prin ce a trecut. Crede-mă, nu pot. Nu a mai insistat nici atunci și nici altă dată, dar probabil că vorbea serios; poate că aș fi putut fi bruxellez, dar nu regret decizia de a-l refuza. Când am ajuns la București, avionul avea întârziere cam două ore și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]