10,350 matches
-
al cărții este o autoproiecție a acestuia; în realitate, însă, experiența trăită de scriitor este mult mai dramatică decât cea a personajului literar. Atât poetul, cât și ultima sa Muză au avut un parcurs personal sinuos, iar întâlnirea lor, pe lângă inspirație și clipele de comuniune, a însemnat pentru ea 12 ani de închisoare, în afară de transpunerea într-un personaj nemuritor, iar pentru el - sfâșiere sufletească și culpa eternă de soț infidel și neputința de a rupe definitiv cu vechea familie pentru a
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
și realități naționale. Nu e vorba, cum s’a încercat să se răstălmăcească, de a reduce literatura la țărănism, sau muzica la doine și hore, sau sculptura la crestături în lemn...Ar fi o aberație să anchilozăm și să limităm inspirația artistului. Confundând culturalul sau etnicul cu esteticul se anihilează creația de artă. Opera nu valorează prin materialul rural sau urban, ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanța unui spirit specific care dă anume coloare și autenticitate operei
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
fascinantul miraj religios: ,, Avem în față poemele unui inițiat, care poartă numele de NICOLAE NEGULESCU - poeme strânse într-un florilegiu cu adevărat regal - antologia de față” (p. 5). Poetul mărturisește că scrie pentru că este devorat de dorul de eternitate, iar inspirația îi vine de la dragostea pentru Dumenzeu. ,, De ce scriu? Din dorul de Eternitate și tot zidesc din cuvinte o Biserică , la altarul căreia, Îl Slăvesc pe Dumnezeul meu” (Adrian Botez, ,,Interviu cu N. Negulescu”, în CONTRATAC, Anul XIII, nr. 29, noiembrie
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
Dacă ar fi citit ultimele scrisori din „Dulcea mea Doamnă-Eminul meu iubit” ar fi văzut că raporturile se invesează. Scrisorile lor de dragoste se apropie de drama Luceafărului mult mai mult. „Luceafărul” are ca izvor de bază poemul original de inspirație folclorică , „Fata-n grădina de aur”, versificat de Eminescu după un basm din Muntenia, cules și tipărit de călătorul german Richard Kunisch sub titlul „Das Machen im goldenen Garten” Lui Eminescu i-a plăcut soarta unei iubiri neîmplinite. Poemul însă
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
acest domeniu. Îi mulțumesc pe această cale că mi-a deschis spiritul spre canalele orientate atragerii de energii pozitive. La rândul meu, dăruiesc din tot sufletul aceste informatii tuturor celor care le doresc, trebuie numai prelucrate și adaptate fiecărui spirit. Inspirație, Mirela Teodorescu Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Mirela Teodorescu: Trezeşte Banii din Viaţa Ta! () [Corola-blog/BlogPost/339459_a_340788]
-
Londra; Joyce își câștiga viața, schimbînd mai multe locuri de muncă, inclusiv în calitate de jurnalist și profesor de limbi straine la școala Berlitz. Orice lectura a romanului Ulise ar trebui să înceapă prin referirea la cel mai însemnat dintre modelele de inspirație, de elaborare, a cărții: Odiseea. Fără a reproduce desfășurarea epopeii, romanul lui Joyce se articulează, în fiecare din episoadele sale, pe aluzii, trimiteri, paralele la personaje, situații, episoade din poemul homeric. Ulise este împărțit în trei mari secțiuni: prima secțiune
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
O libertate suverană a punctului de vedere constituie nucleul activ al eseului. Sub acest aspect, cartea în discuție dă seama de libertate pe o cale a libertății. Din profilul de poet al lui Flaviu George Predescu regăsim în eseuri: spontaneitatea inspirației, universul de experiență, interogația neliniștită și iradiația reflexivității. Translația de la interogația lirică la interogația conceptuală are loc nu ca modificare de perspectivă, ci ca situare în cadrele unui alt mod de gândire. Materialmente cartea se compune din 85 de eseuri
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
și curajul. Atitudinea promovată este una de sinceritate, onestitate, în linia generică a „comunicării nelimitate” promovată de Karl-Otto Apel. În plan limbajual, volumul probează o capacitate extinsă de a pune în discurs idei de o mare concentrare intelectivă. Urmând spontaneitatea inspirației, formularea literară nu rămâne o simplă transcriere de experiențe, ci accede în spațiul elevat al literaturii reflexive. Per ansamblu, cartea este o lectură provocatoare. Valoric, volumul este notabil. El arată un eseist promițător, cu idei clare și atitudini morale avansate
Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339528_a_340857]
-
de mare prestigiu precum: Arghezi, Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș - în poezie, Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, în proză, Vianu, Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Eugen Lovinescu și modernismul
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
poeticii autoreflectării. Autoreflexe am numit poemele acestei „Evanghelii” care dau răspuns la întrebarea: - Cine este Cel care propune cititorului Tăcerea Poeziei sau Poezia Tăcerii, în căutarea sinelui? Fiecare poem este construit după un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
să trăiască viața pe care o au. Rămânând atât de aproape de existență, de trăire de „istoria” personală, povestitorul Jean Băileșteanu poate fi numit istorisitor. Istorisirile lui au fond existențial și, pe alocuri, pot fi aduse în realitatea din care apornit inspirația. Istorisirea este o povestire cu elemente de cronică. Cu sensibilitate, cu echilibru cu o accentuată conștiință existențial-morală, Jean Băileșteanu istorisește întâmplări ce, uneori, se ridică la altitudinea unei mitologii locale, regionale a văii Desnățuiului. II. Această figură de istorisitor o
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
nous d’accepter ou non l’Infini”- De part et d’autre); Pasărea (,,L’Oiseau”) -zborul spre alte dimensiuni, astrale (,,le vol sacré / Vers le Paradis des Hommes, où tout est beau”- En quête de soi), dar și până poetului, inspirației. Reputat scriitor francofon, traducător, cărturar, fondator de publicații și de instituții cu profil francofon, neobosit susținător al unor idei culturale de integrare europeană prin valorile proprii fiecărei nații, Constantin Frosin face și reface, cu migala și încredere, noi punți ale
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
și obiceiuri tradiționale: iertarea, încrederea, înțelegerea, onoarea și împăcarea. Observația prozatorului se îndreaptă spre un univers în care se poate trăi și în care viața are un ritm pe care eroii îl percep drept accesibil și suportabil. Sunt neîndoielnice autenticitatea inspirației, capacitatea lui Constantin Pădureanu de a adapta registrul stilistic la profilul personajului și abilitatea de a da contur intelectual trăirilor emoționale. Acestea fac din „Ierusalimul împăcării” un roman onorabil, transmițând un mesaj de seninătate meditativă și de acceptare a lumii
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
o formă tradițională de expresie care-l ajută să exploreze cu sufletul, spații prezente și timpuri trecute. Titlul este de rezonanță americană și deschide interesul pentru golf, sport aristocratic. Primul text, Cartea, surprinde prin contrastul cu titlul volumului. Sursa de inspirație nu o constituie clubul de golf, ci lada grea de zestre, element de bază al tinerelor din trecutul satului: „M-am gândit la fata asta care stă ca gură-cască / Și așteaptă mirii tineri negreșit să o pețească, / Să-i ia
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
de mare prestigiu precum: Arghezi, Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș - în poezie, Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, în proză, Vianu, Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Partajează asta: Facebook Email
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
Gabriel Chifu: Sensul vieții și spectrul morții de Ștefan Vlăduțescu Conștientizarea sensului vieții și desăvârșirea existenței prin luarea în calcul a morții constituie resorturile gândirii producătoare ce se află generativ în focarul inspirației și pe care, totodată, în demersul ei tematizant le și înscrie în textualitatea volumului „Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită și tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Cartea arată că și lucrurile care vin
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Când beau cafeaua mea suavă / Mă simt ca un bătrân între copii” („Cafeaua metastazică”). Scrise cu naturalețe, într-un registru poetic modern, poeziile sunt aduse, în cadrul ramei ideatice de bază, într-un flux liric al istoriei vârstelor. Autenticitatea și prospețimea inspirației, alături de capacitatea de punere în limbaj a trăirii metaforice a vieții-carte sunt câștigurile de necontestat ale demersului liric din volumul de față. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
un poet lucid. Criticul literar Ion Buzera găsește, pe bună dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care își conștientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeași ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pentru cine a făcut anterior experiența volumelor de versuri „Scrisorile către Neant” (1999) și „Cămașa de forță” (2001), în „Sonetele rănite” (Craiova, Editura
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
2001), în „Sonetele rănite” (Craiova, Editura Aius, 2009) îl descoperă pe Aurelian Zisu de două ori modificat. Pe de o parte, se arată mai puțin apăsat de povara obligațiilor textuale și, pe de alta, se vădește mai implicat în gestionarea inspirației sale. Ambele aceste caracteristici se integrează într-o poetică pe care secvențial și-a edificat-o de-a lungul anilor și de la care evită să abdice. Poezia despre care vorbim se instaurează ca funcție asimetrică a patru variabile poetice, conexate
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
un poet lucid. Criticul literar Ion Buzera găsește, pe bună dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care își conștientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeași ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspirație a poetului are două componente: una „ambientală” și alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8). Pe această coordonată a conștientizării demersului poetic se înscrie și decizia de a „alege formula sonetului” (C.M. Popa). Sonetul, se știe, este de
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
un gest voluntar de eliberare. După cum știm, în general, textul poetic nu trebuie să se conformeze unor constrângeri în ce privește numărul de versuri. O poezie se poate încheia oricând: în ce privește mărimea textului, spiritul creator trăiește în paralel cu tensiunea lirică a inspirației și neliniștea de a nu ști când poezia se încheie. Din această perspectivă, sonetul reprezintă o asumare prealabilă a libertății de a încheia textul în 14 rânduri. Poetul ce se vrea liber se supune conștient unei astfel de constrângeri, soluționând
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
ca intoxicație și intră ca element al izotopiei rănilor omului. Alcoolul dăunează, este toxic, rănește. Este apoi o experiență corporală cu valoare de gest opozitiv. În al treilea rând, beția este o componentă a poeticii, aceea responsabilă de starea de inspirație a eului creator. Ea se integrează ca fond și ca amplificator al inspirației lirice. Beția este vrăjitoria calmă ce asigură ieșirea din efemer, din caducitate, din precaritate. Beția salvează, ea anesteziază timpul, fiind o eclipsă a subiectului. Eul liric ajunge
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
toxic, rănește. Este apoi o experiență corporală cu valoare de gest opozitiv. În al treilea rând, beția este o componentă a poeticii, aceea responsabilă de starea de inspirație a eului creator. Ea se integrează ca fond și ca amplificator al inspirației lirice. Beția este vrăjitoria calmă ce asigură ieșirea din efemer, din caducitate, din precaritate. Beția salvează, ea anesteziază timpul, fiind o eclipsă a subiectului. Eul liric ajunge „să se-mbete mut” („Ascultă frumusețea cum ucide”). Conștiința de ființare se dorește
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
toxic: „s-a stricat versul, s-a puterzit” („Un măr stă în ușă”). Versul se pune în pagină prin rime, nefirești rime „cam în dungă” („Tranzit”); harul său toxic trebuie refuzat. Spirit conștient, el își respinge dotarea zeiască prin oprirea inspirației și a punerii în pagină: „Nu mai scriu. Nici nu mai vreau să scriu” („Har”). Dincolo de harul său, separat sau ca parte a acestui har, eul liric se vede pe sine și se comportă ca un „chirurg de gramatici” („Râia
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
să-și îmbogățească instrumentarul estetic prin combinarea procedurilor și tehnicilor, prin inventarea ori adoptarea de noi perspective artistice și/sau literare. Acest demers onto-metodologic îl va duce pe artist în situația de a-și crea o poziție nouă față de materia inspirației sale și în raport cu arsenalul estetic tehnico-metodic. Nouă poziționare îi va permite să aibă o nouă viziune: va fi stăpânul unei “multi-structure” și observatorul unui “multi-space”. Astfel, al va avea posibilitatea de a fi martorul unei emergente artistice: va genera o
FLORENTIN SMARANDACHE: De la multistructură şi multispațiu la “recepționarea multidimensională estetică și paradoxistă Smarandache”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339625_a_340954]