4,589 matches
-
de a vedea lucrurile s-a transformat într-un consens general, pe careprobabil că nimic nu-l mai poate zdruncina: Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină. Iată o idee utilă, ce le permite în chip amiabil celor intacți să nu-i mai ia în seamă pe străini. Iar când cel vătămat caută totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei i-o retează scurt: „Haida de!“. Fiindcă se tem ca nu cumva să afle câte sfărâmături și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
intelectual și fără nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău, zdrobiți, să-și mențină intacte legăturile lor intime, de care depind într-o atât de mare măsură? Iubirea nu-i o altă țară, ea se găsește acolo unde-ți stau picioarele și capul. Trebuind să dea piept zi de zi cu împrejurările exterioare. Iubirea te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
exercitați? V-am întrebat mai devreme despre oamenii pe care nu-i puteți suferi și n-ați dat nume. Acum vă întreb despre oamenii pe care-i admirați fără nici un fel de rezerve. A.R. Da, am o mare și intactă facultate de-a admira și de-a mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o colină de lângă Marsilia, carbonizată, făcută harcea-parcea; nici un act, nici un indiciu, nici o pistă; enigmă totală, stupoare, scepticism - cum scrie la carte. Pe urmă, a venit un amănunt - cum scrie Conan Doyle. În cazul acesta, dantura. Semnalmentele dentare ale victimei - singurele intacte - au fost transmise stomatologilor din regiune și s-a găsit unul care a zis: femeia aceasta a fost clienta mea; de aici s-a aflat numele, de la nume s-a trecut la soț, de la soț la etcetera - ca în Sherlock
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un animal! Un animal viclean ! Un animal viclean cu aspect umanoid și grai articulat. După 1990 regimul Iliescu a adus la conducere aceeași gașcă ticăloșită formată din fosta nomenclatură PCR, foști securiști de la secția ,,torționari” și masa de turnători rămasă intactă. Ca și indivizi incompetenți care își datorează poziția în societate și averile acumulate fraudelor și ticăloșiilor făcute de-a lungul timpului, aceștia nu numai că nu și-ar găsi locul în cadrul unei societăți normale, dar ar mai fi și trași
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
avem concetățeni mai vârstnici, ba chiar și tineret care atunci când vor să spună că merg într unul din satele de dincolo de Olt, c-o fi Noul Român c-o fi Șomartin, ei spun că se duc pe Ardeal. Păstrarea aproape intactă a elementului românesc se datorește fără îndoială și faptului că Țara Făgărașului a fost aproape o sută de ani sub stăpânirea domnilor din Țara Românească (cca.1366 - 1464). Capitala acestui ținut, Făgărașul, era numită în 1393 «marele oraș românesc» de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
1 sau la emisiunile de știri ale Antenei 3 continuă șin prezent. Pe de altă parte, acum câțiva ani a transpirat în presă informația că de aparițiile televizate ale lui Dan Voiculescu se ocupa un om special angajat la trustul Intact pentru trebușoara asta. Rezul tatul? Partidul Umanist și apoi Partidul Conservator au avut întotdeauna scoruri electorale submediocre, iar acum sonda jele nui dau mari șanse PC ului să depășească pragul electoral la viitoarele alegeri. Dan Voiculescu însuși, cu toată atenția
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ne spună despre ceva care ar ține de normalitate. Desigur, era vorba de normalitatea lui: „Vreau să fac un lucru care cred că ține de normalitate. Doam nelor și domnilor, aș vrea săl evoc în sceastă seară pe fondatorul trustului Intact, domnul Dan Voiculescu.“ După această prezentare a rulat un filmuleț realizat parcă de cei care făceau, înainte de ’89, materiale despre conducătorul iubit. Vocea din off, însoțită de o muzică de genul „strâns uniți în cu get șin simțiri“, ne spunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ar putea fi și altul decît linia dreaptă. Apoi, adevărul nu este un ideal prin excelență mediteranean. Însă claritatea este. Aventura lui Tezeu Îmi apare astfel ca un efort de a scălda În lumină misterul labirintului, chiar dacă acest mister rămîne intact. Întrebările sînt anulate nu prin răspuns, ci prin faptul că sînt rostite În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă întrebi? - Ai răbdare și ai să vezi. În clipa următoare i se adresă agentului de poliție, ea neînțelegând ce spunea din cauza faptului că nu cunoștea limba. Spre surprinderea ei, primi îndărăt darul prețios care o trecea frontiera. Pașaportul era intact, fără nici o viză de interdicție. Când o întrebase blondul dacă știe limba maghiară o privise direct în ochi fără a schița vreun alt gest. I se păru că era un om ciudat, cu o ciudățenie aparte în priviri, un om
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajunge în bună stare la urmașii săi. În timpul unei crize economice și financiare care afectase milioane de persoane din țară, Nicky se zbătea din răsputeri, ținea cu dinții de tot ce însemna proprietatea sa vrând ca toate să îi rămână intacte. Era ca un furnicar care își apăra mușuroiul, știind că este numai al lui. Nimeni nu poate urca pe o scară, stând cu mâinile în buzunar sau uitându-se la soare de când răsare și până când asfințește. În aceste condiții de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dispărut scrisori în care îl înștiința că se va sinucide. După moartea lui, Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu a redevenit Ecaterina Lovinescu, i a ținut toate slujbele de pomenire, i-a apărat memoria, a luptat pentru ca moștenirea de la el să rămână intactă și, mai ales, a salvat de la confiscare și distrugere o parte din corespondența lui E. Lovinescu și 13 caiete jurnal. Valoarea caietelor salvate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu (viitoarele Agende literare „Sburătorul“) trebuie raportată la importanța pe care criticul însuși o acorda
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pune pe ea și se privește în oglindă. — Vezi? spune în cele din urmă. E perfect. Nu știu, zău, ce rost are să-mi mai cumpăr ceva din altă parte. O iau. Și încă o cămașă, te rog. Una cu cusătura intactă. Expiră fericită. De fiecare dată când trec pe la tine mă simt foarte bine, Becky. Nu știu de ce. — E un mister, zic zâmbitoare și notez ceva în registru. Unul din cele mai bune lucruri care ți se întâmplă când ești consilier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Expiră adânc. Dar uite că nu s-a întâmplat așa. Nu se mai întoarce. Îmi întâlnește privirea în oglindă și mă traversează un val de furie la adresa respectivului. — Îmi place rochia asta, continuă ea, mai veselă. Evident, varianta cu cusătura intactă. — Mă duc să-ți aduc alta, spun. Sunt aici, la etajul ăsta. Ies din raionul de shopping personalizat și mă îndrept spre stativul cu rochii. E încă devreme pentru clienții noștri obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba mare pe care o recunoșteam și apoi m-am trezit în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi împrumutat decorul din Pescărușul. Scena improvizată într-un parc. Vom încerca să fim un fel de aristocrați ruși. Piesele rămân intacte. Scena improvizată ca o pată albă într-un hău negru, o insulă de sărbătoare actoricească, o insulă a adevărului scenic. Un mesteacăn. Actorii vor sta mereu în scenă, urmărind piesele. Teatrul contemporan a intrat pe mâinile unor esteți. Un singur
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fundamental) a Întregii omeniri, sinuciderea Greciei”. Poate c) suntem Inc) o dat) pe punctul de a ne sinucide și la această se gândesc disidenții ruși - oameni care au reușit, printr-o rezistent) eroic), s)-si p)streze mintea și judecată intacte - atunci când au În vedere comportamentul nostru. Că s) termin Ins) cu Agurski: el vorbește despre o mai veche generație de revoluționari, care nu a fost uitat), si despre universalismul mesianic al acelei generații și aspirația ei c)tre dreptate social
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lui Stanislavski, Munca actorului cu sine Însuși, spune clar despre ce e vorba, numai că puțini fac mai mult decât să citească titlul. Cei care evoluează cu adevărat, lucrând constant cu ei Înșiși, sunt singurii care-și mențin vie și intactă floarea tinereții, lucru foarte rar obținut. Cum ar spune Grotowski, numai atunci are loc osmoza Între trup și esență: „Când ești tânăr, să fii organic e un lucru fundamental. Dar să rămâi numai la nivelul trupului Înseamnă să te dezintegrezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când face un salt spectaculos În gura porții pentru a respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
printre bobițele de sticlă linse de mare, ca niște bomboane - cu lămâie, cu cireșe, cu mentă -, printre pietricelele adunate de valuri și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care, totuși, fragilele bețișoare de lemn își trag, ca printr-o vrajă, o longevitate înspăimântătoare. Între timp, au murit părinții și bunicii Doinei, cumnata și fratele ei, mama - iar tata și chiar eu am îmbătrânit; ele, în schimb, au rămas intacte, în cutiile nedesfăcute, ai zice nou-nouțe (unde zac totuși, frumos așezate în straturi, de o jumătate de veac), dintre care doar câteva au fost deschise și folosite. Și după toate aparențele vor rămâne, rezistând cu succes timpului, ca și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și acesta i-a spus să meargă în pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștință preotului în drept și autorităților și l-au dezgropat. Mare minune a fost. Se uscase puțin și era intact, neputrezit, răspândind o mireasma plăcută cu bun miros. Și așa s-a arătat în vis la o altă persoană străină și bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu sticlă pe părțile laterale, ca să fie pus sfanțul care se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]